Tot caut in sertarele pline cu amintiri in incercarea de a afla cum m-am apucat de citit. Cand am descoperit lumea minunata a literaturii, cand mi-a intrat pe sub piele acest virus de care nu-mi doresc sa scap si fara de care nu as putea sa imi imaginez lumea. Port in sange dragostea pentru citit ca si tatal meu, care a fost un cititor inrait, dar cred ca toata relatia mea cu cartile a inceput odata cu scoala.
Sunt al doilea copil al parintilor mei si, datorita faptului ca acestia au petrecut foarte mult timp pe langa sora mea atunci cand ea a inceput scoala, cand mi-a venit mie randul nu au mai vrut sa insiste si au preferat sa ma lase sa ma obisnuiesc in ritmul meu cu tot ceea ce urma pentru mine. Si nu au dat gres: chiar de nu-mi prea placea mie matematica si vroiam sa sar dintr-a doua direct intr-a patra ca sa nu mai fiu nevoita sa invat tabla inmultirii, imi citeam cu drag lectiile.
Cartile pe care le-am rasfoit de nenumarate ori in timpul scolii au fost Cuore inima de copil de Edmondo de Amicis si Povesti cu zane de Contesa de Segur. Ele au fost cele care mi-au deschis calea spre minunata lume a cartilor. Povesti cu zane are chiar paginile desfacute din coperta din cauza numeroaselor rasfoiri, deoarece Povestea printesei Florica era preferata mea si nu ma plictiseam niciodata de ea. Citeam, citeam, citeam, stateam pe pragul dintre bucatarie si balcon, scaldata in razele soarelui, si nu mai auzeam nimic din jur. Mama mea mereu se mira ca puteam sa citesc cand ea dadea cu aspiratorul zgomotos pe care-l avea atunci. Intotdeauna cand plecam de-acasa pentru cateva zile, luam o carte cu mine, iar daca ma duceam in vizita la cineva imi bagam nasul in biblioteca lor si aproape de fiecare data ma intorceam acasa cu o carte imprumutata. Citeam stand pe pervazul lat al terasei casei bunicilor in vacanta de vara sau sub parul enorm din mijlocul curtii, care facea fructe aurii, delicioase.
La gimnaziu, am avut norocul sa avem o profesoara de limba romana care ne-a motivat si mai mult sa citim si astfel i-am cunoscut pe Ciresarii de Constantin Chirita, pe Vicontele de Bragelonne de Alexandre Dumas tatal si bineinteles am facut cunostinta cu Harry Potter de J.K.Rowling. Tot la gimanziu am avut prima si ultima tentativa de a scrie poezii. Imi placea sa imi scriu singura comentariile pentru examenul de admitere la liceu si mi-am dat seama ca-mi place sa scriu, nu doar sa citesc.
Si daca tot mi-am dorit sa sar peste o clasa, am reusit sa fac asta odata cu plecarea din tara, dupa examenul de capacitate, si am aterizat direct intr-a zecea la un liceu din Catalonia, unde mai intai si mai intai am citit-o pe Care Santos cu Te dire quien eres. De-atunci iubesc sa citesc in spaniola si catalana, si am perioade intregi in care nu pot citi in romana. Cititul e parte din mine, face parte din rutina mea zilnica, ma relaxeaza asa ca am hotarat sa dau mai departe impresiile despre ceea ce citesc, celor care impartasesc aceeasi pasiune si celor care ma intreaba ¨Tu ce mai citesti azi?¨ si celor care vor sa inceapa sa citeasca, pentru ca niciodata nu e prea tarziu.
Iubesc sa-mi cumpar carti noi, le ador mirosul si textura, dar citesc si carti de beletristica in format ebook. Nu conteaza forma, important e sa am o carte tot timpul la mine, deoarece n-am renuntat nici acum la acest obicei.
Nota: Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov
