The violin of Auschwitz este o carte care, spune o nouă povestee de la Auschwitz. De această dată, perspectiva e ceva mai diferită față de ceea ce am citit până acum în cărțile a căror acțiune se desfășoară în lagăre de concentrare. Dacă în trecut am cunoscut o bibliotecară sau un copil ce și-a făcut un prieten dincolo de gardul de sârmă ghimpată (Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe și Băiatul cu pijamalele în dungi de John Boyne), de această dată suntem alături de un bărbat pe nume Daniel, care este lutier, adică construiește și repară viori.
În cadrul lagărului, Daniel lucrează ca tâmplar, până când Sanckel, comandantul câmpulu de concentrare află despre meseria lui și îl pune să îi facă o vioară perfectă din toate punctele de vedere. Viața sa depinde de creația acelei viori. Este greu de imaginat presiunea la care a fost supus, pentru că, pe lângă lipsa materialelor potrivite, el trebuie să termine proiectul cât mai repede posibil.
Oare va reuși Daniel să creeze vioara perfectă? Și dacă da, îl va ajuta asta să supraviețuiască lagărului? Vă invit să citiți această carte pentru a afla răspunsul celor două întrebări, chiar dacă nu e încă tradusă la noi. Eu am citit varianta în limba engleză și se citește destul de ușor, mai cu seamă că nu e foarte lungă. În plus, aveți ocazia să mai cunoașteți câteva detalii despre condițiile de viață de la Auschwitz, unde fiecare mic lucru putea face diferența dintre viață și moarte.
Followed by: 1.5 The Home Crowd Advantage, 2. Moon Over Soho, 3. Whispers Under Ground, 4. Broken Homes, 5. Foxglove Summer, 5.5. The Furthest Station, 6. The Hanging Tree, 6.5. A Rare Book of Cunning Device, 7. Lies Sleeping, 7.5. The October Man
Notă: 4/5
Peter Grant este un agent de poliție începător, în cadrul Poliției Metropolitane din Londra. La un moment dat, el primește niște informații esențiale de la un martor ocular al unei crime. Asta nu ar reprezenta o problemă, dar acest martor se dovedește a fi o fantomă. Din acel moment, este mutat într-un departament secret al poliției, unde începe să lucreze alături de inspectorul Nightingale. Una dintre resposabilitățile lor este aceea de a negocia pacea între cei doi zei ai Tamisei.
Peter Grant este un polițist de culoare (un element original, un aspect nu prea întâlnit la un personaj principal), recent ieșit de pe băncile școlii și plin de entuziasm în ceea ce privește noul său job. Chiar cu o seară înainte de data oficială a începerii serviciului, Peter dă peste un cadavru decapitat. Această crimă dezlănțuie o serie de descoperiri, cum ar fi acel departament special care se ocupă cu elementele magice și ființele mitologice. Peter va învăța să-și controleze magia cu ajutorul inspectorului Nightingale și va avea ocazia să fie parte într-o serie de aventuri care ne vor ține cu sufletul la gură.
Râurile din Londra este primul volum al unei serii care ia numele personajului principal, Peter Grant, o serie care în acest moment are nu mai puțin de 7 volume, iar vestea bună este că a început să fie tradusă și în România. Din punctul meu de vedere, este o serie care promite pentru că are acțiune, mister, magie, știință, mitologie, o combinație rar întâlnită.
Diana Gabaldon, autoarea seriei Călătoarea, a afirmat despre această carte că este o ilustrare a ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Harry Potter s-ar fi angajat la poliția metropolitană din Londra. Cred că această afirmație o recomandă mai mult decât suficient, așa că vă invit să citiți și voi această carte care mi se pare că încă nu este foarte cunoscută în România și merită ceva mai multă atenție.
Iată că tocmai se încheie primul trimestru al anului 2019 și a sosit momentul să fac o retrospectivă a cărților citite și cumpărate în această perioadă. Țin să precizez că de cumpărat am cumpărat foarte puține cărți deși ispita nu a lipsit. Doar că, încep să conturez o nouă colecție de cărți aici în Belgia.
Ce am citit
Începută la sfârșit de decembrie 2018 și terminată în ianuarie 2019, Biblioteca sufletelor (III Miss Peregrine’s Peculiar Childern) de Ransom Riggs a fost prima carte citită în acest an. Au urmat Povestea mea de Michelle Obama și Invadarea ținutului Tearling de Erika Johansen, cel de-al doilea volum al seriei Regina Ținutului Tearling.
Pentru că am vrut să reduc numărul cărților aflate pe lista mea de to read de pe Goodreads, am decis ca anul acesta să citesc cât mai multe dintre cărțile pe care le-am tot adăugat acolo de-a lungul timpului. E adevărat că am mai și șters din ele și am adăugat altele noi deoarece gusturile mele s-au mai modificat. În plus, am luat cu mine din România câteva romane care se aflau de ceva timp în biblioteca mea și de care nu mă atinsesem până acum.
Am continuat astfel cu acest plan al meu, și am citit Fata cu toate darurile de M.R. Carey, Divas rebeldes de Cristina Morató și Ultimii martori de Svetlana Aleksievici. Am încheiat luna ianuarie cu o carte nou intrată în mica mea bibliotecă, Rivers of London de Ben Aaronvitch, care face parte din seria Peter Grant.
Luna februarie a început cu Pasărea furtunii de Conn Iggulden, care și ea face parte dintr-o serie cu numele Războiul celor două roze. Au urmat Station eleven de Emily St. John Mandel (care în limba română are un nume tare ciudat: Simfonia itinerantă), Wintersong (Canción de invierno), care face parte dintr-o serie cu același nume scrisă de S. Jae-Jones, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, Miniaturista de Jessie Burton și Ghici ce-i în cutie de M. J. Arlidge, al doilea volum al seriei Helen Grace.
În luna martie am început cu o carte care se află pe lista mea cu 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, și aceasta se numește Soția călătorului în timp de Audrey Niffenegger. După ce am văzut vlogul Dianei, fata care se ocupă de contul Cartideiubit de pe instagram, despre seria Tronul de cleștar de Sarah J. Mass, am hotărât să citesc și eu primul volum, cel care dă și numele seriei.
Și pentru că îmi era dor de niște chick-lit, am ales să citesc Pe urmele lui Harry Winston de Lauren Weisberger. Încă o carte de pe lista mea pentru anul acesta a fost Un gentleman la Moscova de Amor Towles. A urmat cel de-al doilea volum al seriei Tronul de cleștar, cu numele Diamantul de la miezul nopții. Spre sfârșit de martie, am revenit la audiobookuri, la care renunțasem spre finalul anului trecut, și am ales să ascult Vreau să fiu V.I.P. de Lauren Weisberger (varianta în limba engleză Everyone worth knowing) și Lecții de magie: cum să-ți cultivi creativitatea de Elizabeth Gilbert (tot varianta în limba engleză Big magic: Creative Living Beyond Fear).
Cărți noi în biblioteca mea
Așa cum am menționat și mai sus, nu am cumpărat prea multe cărți noi anul acesta. În luna ianuarie am plasat prima mea comandă pe site-ul bookdepository și mi-am luat 5 cărți în limba engleză: Rivers of London de Ben Aaronvitch, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, The miniaturist de Jessie Burton, Fly away de Kristin Hannah și A gentleman in Moscow de Amor Towles. De altfel, 4 din cele 5 cărți au fost deja citite.
În luna februarie am fost cuminte și nu am cumpărat nimic, iar în martie am dat o comanda pe Amazon Germania, de unde mi-am luat Great Alone de Kristin Hannah și primul volum al trilogiei Winternight, The bear and the nightingale de Katherine Arden, care are o copertă superbă.
Cam astea au fost achizițiile mele și cred că nu se vor extinde cu mult în următoarele luni, pentru că intenționez să rămân la audiobookuri. Voi ce ați mai citit?
Titlu în engleză: Eleanor Oliphant is completely fine
Autor: Gail Honeyman
Apariție: 17 mai 2017
Nota: 3/5
Eleanor este o femeie de 30 de ani care lucrează într-o companie ce se ocupă de graphic design, dar la departamentul de contabilitate. Este singurul job pe care l-a avut încă de când a terminat facultatea. Ea locuiește singură, are o cicatrice pe față și nu prea socializează cu nimeni. Singurele legături cu oamenii sunt conversațiile stricte cu colegii de la job și o conversație telefonică, săptămânală, cu mama ei.
Viața acesteia este foarte bine organizată, într-atât încât în fiecare weekend gătește paste și bea două sticle de vodkă. Nu este foarte interesată de aspectul ei. Ceea ce contează este doar buna igienă și îmbrăcămintea comodă dar potrivită jobului pe care îl are.
Viața perfectă dar singuratică a lui Eleanor este dată peste cap în momentul în care, în timpul unui concert, îi atrage atenția unul dintre membri formației. Vrând să ie observată de acesta, Eleanor se schimbă: se tunde și își face manichiura, se epilează, își cumpără haine noi, un calculator și un smartphone, pentru a-l putea urmări pe bărbatul de care se simte atrasă și pe care îl consideră ideal pentru ea.
În acelasși timp, laptopul de la companie i se strică și este nevoită să meargă la echipa de suport, unde noul coleg se ocupă de reparație. Acesta nu o tratează așa cum o fac alți colegi de-ai ei: nu râde de ea și nici nu o ignoră. La un moment dat se vor întâni întâmplător pe stradă și vor ajuta un bătrân căzut. Ajung chiar să îl viziteze la spitalm să îi cunoască familia și să își facă astfel prieteni, aducând ceva cu totul nou î viața lui Eleanor.
Protagonista ajunge să îl cunoască personal și pe bărbatul pe care l-a considerat perfect pentru ea, chiar dacă nu știa nimic despre el, despre cum e el și cum se poartă. Își dă seama că lucrurile nu funcționează așa cum credea ea.
Prin personajul creat de Gail Honeyman reușim să vedem viața prin ochii oamenilor din jurul nostru, pe care noi îi considerăm ciudați sau inadaptați. Și înțelegem astfel că, în spatele fiecărei persoane “ciudate” se află o poveste tristă, o poveste care reprezintă motivul felului lor de a fi. Ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru și să renunțăm la prejudecăți în ceea ce îi privește. Până la urmă sunt la fel ca noi, doar că poate au nevoie de ceva mai multă înțelegere și deschidere din partea celorlalți.
Eu am ascultat versiunea audio a cărții, în limba engleză și a fost o experiență interesantă. Vă recomand cartea din motivele invocate mai sus și aștept să îmi povestiți impresiile pe care vi le-a lăsat povestea lui Eleanor.
Această carte a fost una dintre puținele audio cărți pe care am încercat să le ascult în 2018. Am observat că anul trecut audiobook-urile au început să prindă din ce în ce mai tare la cititori și am fost curioasă să le încerc și eu. Prima dată am încercat acest tip de cărți prin martie dar nu am rezistat mai mult de câteva minute. Nu mă puteam obișnui cu vocea altcuiva citind pentru mine.
Apoi, în partea a doua a anului, am testat o altă aplicație și am ascultat vreo două sau trei cărți, una dintre ele fiind Little fires everywhere de Celeste Ng, tradusă la noi cu numele Mici focuri pretutindeni și apărută la editura Litera.
Acțiunea se petrece în orașul Shaker Heights, o suburbie din Cleveland unde totul este într-o ordine de necrezut: culorile caselor, mașinile spectaculoase, înălțimea gazonului și culoarea acestuia și chiar viețile oamenilor. Asta până când Mia Warren, o artistă și mamă singură, ajunge în mica suburbie alături de fiica ei adolescentă, Pearl.
Cele două închiriază o casă de la una dintre familiile perfecte din oraș, familia Richardson. Pentru toată lumea este clar că Mia și Pearl nu se pot integra în mediul perfect ordonat al Shaker Heights, pentru că ele sunt împotriva respectării regulilor și au un fel de a fi total diferit de al celorlați.
Cei patru copii ai familiei Richardson simt o atracție către cele două noi venite și asta nu poate fi un lucru potrivit în contextul dat. Problemele capătă proporții nebănuite în momentul în care o altă familie din oraș dorește să înfieze o fetiță de origine chineză. Mama Richardson și Mia Warren se vor afla în tabere diferite în acest mic război ce se iscă, iar Elena Richardson ia lucrurilee foarte personal și este dispusă să facă orice pentru a câștiga bătălia.
Mi s-a părut că autoarea a încercat să scoată în evidență mai multe aspecte negative ale societății curente, dar acest lucru a dus la tratarea cu superficialitate a tuturor subiectelor. Dacă s-ar fi limitat la mai puține probleme, poate ar fi fost mai ușor de tratat și ar fi făcut povestea și personajele ceva mai credibile.
Pe de altă parte, dacă nu aveți prea multe așteptări de la această carte și vreți să o tratați ca pe o lectură ușoară, superficială dar plăcută, o puteți alege, pentru că veți fi repede cuprinși de poveste.
