Book haul si ce am mai citit Q2 2018

Pentru că luna iunie tocmai se încheie și odată cu ea se termină și trimestrul 2 al anului 2018, a sosit momentul pentru o nouă retrospectivă a cărților citite în acestă perioadă și a celor mai noi achiziții pentru biblioteca mea. Și dacă în articolul trecut spuneam că au predominat thrillerele, de această dată mai degrabă cărțile fantasy au fost mai multe.

Ce am citit

La început de primăvară cu greu am reuși să termin patru cărți deoarece am avut o perioadă aglomerată pe alte planuri și nu am prea avut poftă de citit. Dar pentru că eram curioasă să aflu ce s-a mai întâmplat cu Mare Barrow, am citit Colivia regelui, al treilea volum al seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard.  A urmat Testamentul lui Abraham de Igor Bergles, roman care mi-a plăcut mai mult decât Biblia pierdută dar care mi s-a părut destul de lung. Tot o carte pe care îmi doream mult să o văd tradusă a fost Un tron întunecat de Kendare Blake, cea de-a doua carte a seriei Trei coroane întunecate. Am încheiat luna cu sfârșitul seriei Înainte să te cunosc de Jojo Moyes. Este vorba despre Eu, și totuși alta.

Luna mai a fost ceva mai productivă, cinci cărți fiind cele pe care am reușit să le încep și să le termin în florar. Întâi a fost vorba despre Șarpele din Essex de Sarah Perry, care s-a potrivit de minune grădinii unde am citit-o. A urmat Bookends de Jane Green, un ebook, pentru că îmi era dor de Kindle-ul meu. A treia carte a fost Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli pe care am citit-o imediat dupa ce am văzut filmul, pentru că îmi doream să descopăr diferențele dinte cele două. Am continuat cu Privighetoarea de Hannah Kristin, o carte ce m-a impresionat și am încheiat cu cel de-al doilea volum al Persepolis de Marjane Satrapi, acesta din urmă fiind primul meu roman grafic.

Luna iunie a început cu Afaris. Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru, un SF/Fantasy care m-a uimit. Am mers mai departe alături de protagoniștii romanului Puterea de Naomi Alderman, o carte cu adevărat electrizantă. Trioul puternic al lunii cireșar a fost închis de Silozul de Hugh Howey, care este primul volum al seriei cu același nume. Am încheiat cu ceva simplu și lejer, Galerista de Wendy Holden și în prezent citesc Catedrala mării de Ildefonso Falcones.

Cărți noi în biblioteca mea

Am încercat să mă țin în continuarea de ideea de a nu mai cumpăra atât de multe cărți, mai cu seamă și pentru că nu mai am unde să le așez frumos, dar și pentru că imi doream să citesc ce mai am în bibliotecă. Să vedem dacă mi-a și reușit.

În luna aprilie am primit de la Libris Colivia regelui de Victoria Aveyard și am dat si o comandă, pe același site, ce a conținut recent apăruta carte Un tron întunecat de Kendare Blake și primul volum al seriei Instrumente mortale, Orașul oaselor de Cassandra Clare. Tot atunci mi-am comandar și de pe Elefant cartea Povești de seară pentru fete rebele vol 2 de Elena Favilli și Francesca Cavallo.

În luna mai, am primit de la Libris cartea Șarpele din Essex de Sarah Perry  și de la Epica, odată cu invitația la premiera filmului, cartea Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli. Iar cei de la Afaris World mi-au oferit primul volum al serie Afaris, numită Afaris. Umbre pe Aora și scrisă de Tudor George Ciubotaru.

La Bookfest, tentația a fost extrem de mare, și m-am întors de acolo cu: Disecție de Han Kang, Viață după viață de Kate Atkinson, Trei femei puternice de Marie NDiaye, Casnica de Jill Alexander Essbaum și Endgame. Jocul final: Convocarea de James Frey și Nils Johanson-Shetton. De la standul celor de la Litera am cumpărat cartea Economie. Idei fundamentale care face parte dintr-o serie numită Big Ideas simply Explained, carte pe care am dăruit-o prietenului meu, deci a ajuns tot in biblioteca noastră.

În luna iunie nu am cumpărat nimic, doar am primit de la Libris cartea Puterea de Naomi Alderman.

Se pare că nu m-am putut ține mult timp departe de cumpăraturi, deși rezultatul lunii iunie (cel puțin până acum) este unul bun, dar mă simt din ce în ce mai tentată.

 

Testamentul lui Abraham – Igor Bergler

Titlu in romana: Testamentul lui Abraham

Autor:  Igor Bergler

Apariție: Septembrie 2017

Nota: 2/5

Deși am citit Biblia pierdută și nu mi-a prea plăcut, curiozitatea m-a învins și am citit și Testamentul lui Abraham. Sigur, au contribuit și părerile bune despre carte pe care le-am văzut în online, dar nu doar asta m-a ghidat spre roman.

Descrierea cărții ne promitea un roman plin de acțiune și istorie, condimentat cu multe cărți și mister. Pare foarte interesant și chiar este în parte.

Îl reîntâlnim pe Charles Baker, protagonistul romanului Biblia pierdută, mai puțin arogant, mai plăcut și îndrăgostit. Asistentul său, George Marshall este asasinat atunci când se descoperă că lucrează la ceva ce ar fi putut schimba radical percepția asupra lui Abraham Lincon. Întregul miste se concentrează în jurul unui eveniment din viața președintului care l-a transformat.

În aproape același timp cu uciderea lui George, Charles este întors din drum (de fapt întregul avion în care se afla este întors din drum) și i se confiscă un dosar pe care îl avea de la asistentul sau și pe care nu prea apucase să îl răsfoiasca.

În scenă intră mai multi agenți despre care nu prea înțelegem nici noi, nici personajul nostru principal pentru cine lucrează și nici care le sunt adevăratele nume. Ceea ce știm însă este ca îl vor ajuta pe Charles în căutarea pe care acesta o pornește și despre care nu le dă prea multe detalii ajutoarelor sale.

În scena și-așa aglomerată îi avem și pe Socrate și pe sora sa, Rocio. El este un asasin plătit iar ea este femeia care-l va cuceri pe Charles și care se va îndrăgosti de profesor.

Lucrurile sunt extrem de alambicate, uneori se dau multe detalii despre cărți sau despre anumite elemente din istorie care devin plictisitoare. Se vede că este o carte bine documentată și îl felicit pe Igor Bergler pentru asta dar, consider că a exagerat puțin pe alocuri (mă refer la momentele când Charles începe să descopere câte puțin din secret).

A fost o replică în carte la care nu ma așteptam și care mi s-a părut nelalocul ei. Este vorba despre un moment cand Socrate și Charles merg într-o misiune unde mai multi oameni sunt uciși iar Charles întreabă ceva de genul: Aștia erau oameni răi, nu?. De parcă se mai putea face ceva după ce i-au ucis.

M-a enervat mulțimea de personaje, pe alocuri m-am simțit puțin pierdută dar mi-a plăcut accentul pus pe cărți și rolul lor în roman. Vă recomand cartea dacă aveți timp să îi dedicați pentru că este extrem de lungă și dacă v-a plăcut Biblia pierdută și dacă nu. Poate că merita să îi mai dați o șansă lui Igor Bergler. De asemenea, vă invit să împărtășiți cu mine părerea voastră despre carte, dacă ați citit-o.

Biblia pierduta – Igor Bergler

biblia-pierdutaTitlu in romana: Biblia pierduta

Autor: Igor Bergler

Apariție: 2015

Nota: 3/5
Încăperi ferecate

Auzisem de aceasta carte in urma reclamei excesive facuta atunci cand a fost lansata. Mi-am dorit mult sa o citesc, mai mult din pricina faptului ca a fost asemanat stilul cartii cu cel al lui Dan Brown, iar acesta din urma este unul dintre autorii mei preferati. Cred ca la fel ca si mine si alti fani ai lui Dan Brown au fost pacaliti de aceasta carte. Eu am primit cartea cadou de la o colega de munca ce mi-a cumparat-o anul trecut de la Gaudeamus si trebuie sa recunosc ca la randul meu am oferit cartea cadou o luna mai tarziu, cand nu apucasem inca sa o citesc pe a mea.

Nu pot afirma ca nu mi-a placut deloc cartea, ci dimpotriva, faptul ca e scrisa pornind de la Romania si Vlad Tepes, m-a facut sa fiu entuziasmata in ceea ce o priveste.

Totusi mi e pare ca autorul a pierdut o gramada de puncte atunci cand a creat foarte multe situatii asemanatoare cu elemente din Codul lui Da Vinci a lui Dan Brown. Igor Bergler a riscat mult prin aceste lucruri si a pierdut. Probabil daca nu as fi citit codul lui Da Vinci si nu as fi fost fan Dan Brown, cu siguranta cartea mi-ar fi placut tare mult.

Nu o pot considera un roman politist sau thriller asa cum ar fi ea catalogata ci mai degraba o carte cu informatii necunoscute mie despre Vlad Tepes. La acest capitol, autorul a castigat niste puncte pentru ca se vede ca a fost foarte bine documentata. A fost pentru mine singurul element care m-a facut sa duc cartea pana la final.

Intial Biblia pierduta mi-a placut foarte mult dar pe masura ce am avansat cu lectura m-a plictisit, desi nu duce lipsa de momente de actiune, putin trase de par.

Nici finalul nu m-a dat pe spate, si el a fost hiperbolic, dar poate ca asta depinde si de interesul pe care il mai aveam eu pentru carte.

Personajul principal, Charles Baker, a fost si el exagerat conturat: desi e profesor universitar pare cam plin de bani pentru un om cu o asa meserie.

Va recomand cartea daca sunteti curiosi sa cititi o varianta romaneasca a Codului lui Da Vinci.