Hazel Grace Lancaster este o fată în vârstă de 16 ani, căreia îi place să citească, să se uite la televizor, îi plac poeziile și să doarmă, și și-ar dori ca plămânii ei să funcționeze normal. Are impresia că de când se știe s-a aflat în fază terminală. Pentru că mama ei consideră că este deprimată, începe să o ducă la un un fel de alcoolici anonimi pentru oameni cu cancer. Mai precis, este vorba despre un grup de sprijin, unde Hazel merge în fiecare miercuri, dar care simte că nu o ajută, mai ales pentru că lista celor pentru care trebuie să se roage, pentru că au trecut într-o lume fără suferință este din ce în ce mai lungă.
Într-una din zilele de miercuri, Hazel îl cunoaște pe Augustus Waters, care a suferit și el de o boală cumplită. Primul lucru pe care l-a gândit fata despre acest tânăr este că e foarte arătos. Dar pe măsură ce îl descoperă, fizicul lui rămâne în urmă, pentru că Augustus este amuzant, inteligent, îi plac metaforele și o face pe Hazel să se simtă bine.
Chiar dacă personajele se confruntă cu aceste boli necruțătoare, ele sunt mai pline de viață decât multe alte personaje pe care le-am întâlni într-o carte young adult. Mi-au plăcut foarte mult ambele personaje principale. Am râs și am plâns citind cartea asta iar acesta este un lucru ce nu se întâmplă prea des.
Povestea este una interesantă, care ne oferă o lecție, ritmul este antrenant, acțiunea curge foarte frumos, fără momente în care să te plictisești. Îmi amintesc că am văzut multe critici la adresa cărților lui John Green dar din ce am mai citit eu, cred că aceasta este una din cele mai bune, și o recomand oricui, indiferent dacă vorbim de un cititor adolescent sau adult.
Iată că a trecut și anul 2019 și a sosit momentul să fac retrospectiva celor mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta. Acest articol a devenit un fel de tradiție pe blog pentru pentru că am scris și anul trecut (aici) dar și în 2017 și 2016 (aici și aici).
Dar ceea ce se schimbă de data aceasta este faptul că o să grupez totul în funcție de luni, pentru că fiecare lună a anului a avut cel puțin o carte bună, ce a intrat in topul acesta. Și, coincidență sau nu, topul conține 19 cărți, același număr pe care mi-am dorit să-l citesc neapărat și despre care am scris aici.
Am început anul cu Povestea mea de Michelle Obama, autobiografia unei femei pe care o apreciez și despre care am aflat destul de multe lucruri noi. Este o carte care a fost destul de prezentă în social media anul acesta și probabil ați văzut-o și voi de multe ori. Tot la început de an am citit și o carte a unei autoare ale cărei opere le citesc mereu cu mare interes: Svetlana Aleksievici. Este vorba despre Ultimii martori care prezintă declarații, amintiri și experiențe ale unor copii din Belarus.
În luna februarie, preferatul meu a fost primul volum al seriei Războiul celor două roze de Conn Iggulden, Pasărea furtunii. Acțiunea se desfășoară în Anglia și Franța secolului XV, deci este cartea potrivită pentru iubitorii de ficțiune istorică.
Primăvara a început cu Soția călătorului în timpde Audrey Niffenegger și Un gentleman la Moscova de Amor Towles. Două romane extrem de diferite, dar cu povești foarte faine. Despre ele am scris aici și aici.
În luna aprilie, tot două din cărțile citite au intrat în topul de anul acesta. Este vorba despre Flori pentru Algernon de Daniel Keyes și Oscar și Tanti Roz de Éric-Emmanuel Schmitt, două povești care m-au impresionat până la lacrimi.
Luna mai a venit cu Fetele dispărute din Paris de Pam Jenoff, pe care am ascultat-o de fapt, în format audio. În luna iunie am citit în sfârșit Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova pe care, la fel ca și mențiunea anterioară, am ascultat-o și care mi-a plăcut atât de mult încât, până la finalul anului am citit și versiunea în limba română. Tot în prima luna de vară, am citit și Sașenka de Simon Sebag Montefiore, care face parte dintr-o serie legată de istoria Rusiei și de care m-am atașat și vreau să citesc mai departe și celelalte volume.
Iulie a fost cea mai bogată lună în materie de lecturi frumoase și voi menționa următoarele titluri: Sub un cer sângeriu de Mark T. Sullivan, Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris și The Choice de Edith Eger, aceasta din urmă nefiind încă tradusă la noi, dar atunci când va apărea va fi, cu siguranță, exprem de iubită.
În luna august m-a impresionat Sub aceeași stea de John Green, de care mă ferisem până atunci pentru că văzusem filmul mai demult și voiam să uit din acțiune înainte să citesc cartea.
În luna septembrie am lecturat cel de-al doilea volum al unei serii care a început să se traducă și la noi. Este vorba despre Thunderhead de Neal Shusterman (primul volum al seriei se numește Secera). Din lecturile lunii octombrie voi menționa Evadare de la Auschwitz de Andrei Pogojev.
În luna noiembrie, am plâns de-a binelea în tren, în drum spre birou, citind finalul cărții Un bărbat pe nume Ove de Fredrick Backman. M-am identificat mult cu Ove și, așa cum spuneam și pe instagram, cred că fiecare dintre noi ar trebui să fie măcar puțin sau din când în când ca Ove. O altă lectură frumoasă a lunii este Când înflorește liliacul de Martha Hall Kelly, prima carte dintr-o serie. Am deja al doilea volum, și inițial îmi doream să îl citesc pe acela dar, am aflat că e al doilea volum al seriei așa că am început cu începutul 🙂
Ultima lună a anului a început cu ceva stres pentru mine, și nu prea am avut poftă de citit nici după ce nebunia a trecut, dar am cumpărat primul volum al seriei Harry Potter în varianta ilustrată și e atât de frumoasă și una din seriile mele preferate dintotdeauna încât a trebuit să o menționez în acest top.
Care sunt cărțile care v-au plăcut cel mai mult în 2019?
În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.
Ce am citit
În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.
Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.
Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.
În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.
Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.
Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba românăcu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.
Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.
Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.
Anul 2018 este deja aproape de final și a sosit vremea să fac o retrospectivă a celor mai frumoase cărți pe care le-am citit. Cumva, categoriile sunt puțin diferite față de cele din anii trecuți, în sensul că, am pus sub categoria ficțiune atât thrillere cât și historical fiction.
Ficțiune:
Castelul din nori s-a sfărâmat (#3 Millenium) – Stieg Larsson.Autorul este unul dinter preferații mei. Ador primele 3 cărți ale seriei și mi se pare un must read pentru orice iubitor de thriller și mister, dar și pentru cei care nu au citit acest gen până acum. Vă asigur că o să vă îndrăgostiți de aceste cărți! Pe de altă parte, povestea lui Lisbeth Salander este continuată de un alt autor, după ce Stieg Larsson a murit, dar nu mai este la fel. Vă recomand și filmele, mai ales variantele suedeze. Și dacă nu mă înșel, a apărut și ecranizarea volumului 4.
Splendida cetate a celor o mie de sori – Khalid Hosseini. Această carte m-a marcat cumva prin povestea ei dar și prin locul unde se desfășoară acțiunea și mediul din țara respectivă.
Privighetoarea – Kristin Hannah. Cartea asta mi-a rupt sufletul și m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul autoarei. Parcă-și pune ea sufletul pe tavă și le dă din el personajelor sale. Acțiunea se petrece ăn timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ne prezintă povestea a două surori.
Jumătate de viață – Care Santos. Autoarea mea preferată din Spania a publicat o nouă carte la noi, un roman care ne prezintă 5 femei ce se reîntâlnesc la o mulțime de ani după un eveniment ce le-a marcat viitorul pentru totdeauna. O lectură plăcută, a cărei acțiune are loc într-un loc minunat.
Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe. O poveste despre Holocaust care nu mai are nevoie de nici o prezentare. O să spun doar că este inspirată din realitate.
Aleea cu licurici – Kristin Hannah. V-am zis că m-am îndrăgostit de stilul autoarei. Poate că nu s-ar fi aflat în top dacă nu ar fi avut loc un eveniment anume, care la fel ca și în cazul romanului Privighetoarea, mi-a rupt sufletul. Nu mai plânsesem așa citind o carte de la Harry Potter, volumul în care moare Dumbledore.
Young adult:
Un șir infinit de țestoase – John Green. Ar trebui să fie citită de toți adolescenții, de cei care se luptă cu anxietatea și nu numai. E mai mult decât o lectură, este o lecție, cred eu, pentru cei care nu înțeleg anumite stări.
Simon și planul Homo Sapiens – Becky Albertalli. Din punctul meu de vedere, aceasta este o carte despre acceptarea de sine și despre curajul de a le spune celorlalți ce simțim, indiferent pentru cine. Am avut ocazia să văd întâi filmul, la invitația celor de la Editura Epica și mi-a plăcut foarte mult. Apoi cartea a fost devorată în cel mult 2 zile.
Ura cu care lovești – Angie Thomas. La fel ca și în cazul cărții Un șir infinit de țestoase, cred că această carte trebuie să ajungă în mâinile câtor mai mulți adolescenți. Pentru mine a fost deosebită pentru că a pus pe masă un subiect despre care până în acel moment doar am auzit vorbindu-se la televizor.
Serii:
Partea întunecată a magiei (#1 Culorile magiei) – V.E. Schwab. Povestea celor trei Londre m-a captivat de la primele pagini. Personajele au ceva magic, indiferent din care Londră provin.
Un tron întunecat (#2 Trei coroane întunecate) – Kendare Blake. Abia așteptam continuarea poveștii celor 3 surori, mai ales după finalul pe care l-a avut primul volum. Și nu am fost dezamăgită. Acum abia aștept următorul volum ca să aflu și ce se mai întâmplă.
Silozul (#1 Silozul) – Hugh Howey. Nu eram eu mare fan SF dar am devenit fan al lui Hugh Howey, după ce am citit primul volum al seriei. După ce am terminat cartea care prezintă un scenariu pe care eu îl consider posibil, am căutat mai multe detalii despre ea și autor pe internet și mi-a crescut admirația pentru scriitor. Fiecare parte a acestui volum a fost scrisă ca o poveste individuală dar nu se observă, așa de bine sunt legate. În plus, autorul și-a publicat singur cărțile, chiar și după ce au început să aibă succes. Volumul 2, Silozul.Începuturile, ne duce ceva mai mult în trecut, înainte de acțiunea din primul volum.
Jocurile foamei (întreaga serie) – Suzanne Collins. Da, am citit seria abia anul ăsta și nu pot să cred că am așteptat atât de mult. E una din cele mai faine serii pe care le-am citit și unele din cele mai faine ecranizări pe care le-am văzut. Recomand, recomand, recomand! Efectiv nu am putut să mă țin departe de volumele 2 și 3 după ce am terminat-o pe prima.
Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman. Am devorat cartea asta. Păcat că nu e încă tradusă la noi, dar sper să apară în 2019, pentru că e faină tare. Abia aștept să citesc continuarea poveștii Cirei și a lui Rowan. Ei sunt protagoniștii noștri, într-o lume în care oamenii nu mai mor din cauze naturale. Dacă are loc un accident și o persoană moare, ea poate fi reînviată imediat. Pe când, dacă o “coasă” te ucide, nu mai este loc de întors. Și este nevoie de oameni cu coase pentru a Evita suprapopularea. Dar cum faci să alegi cine rămâne în viață și cine nu?
Non-ficțiune:
Castelul de sticlă – Jeanette Walls. Aceasta este povestea adevărată a unei familii care m-a indignat dar m-a și învățat că uneori dorința de a depăși o anumită situație este suficientă pentru a o învinge mediul bolnav în care ești crescut. Poate că e prea mult să spun mediu bolnav dar fiind că totuși părinții își iubeau copii, dar mi-a fost prea greu să înțeleg egoismul tatălui și al mamei.
Disecție: un roman – Han Kang. Autoarea povestește un episod tragic din istoria Coreei de Sud, un eveniment de care s-a simțit legată toată viața pentru că acțiunea se petrece în orașul de unde ea plecase împreună cu familia ei.
Sapiens. Scurtă poveste a omenirii – Yuval Noah Harari. Este o carte despre care nu am nici o îndoială că ați auzit. Este o lectură extrem de interesantă, pentru că afli lucruri pe care nu le înveți la școală și pe care practic nu le poți găsi în manualele de istorie. În gimnaziu nu m-am dat în vânt după istorie, din cauza profesorilor pe care i-am avut, iar la liceu am învățat mai ales despre istoria Spaniei, dar mereu mi-a plăcut să văd documentare despre evenimentele istorice. Și așa este și această carte, ca un documentar.
Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri – Radu Paraschivescu. Pentru mine este prima carte de la acest autor contemporan român pe care o citesc și care are o însemnătate deosebită, pentru că, așa cum ar trebui să se întâmple cu fiecare dintre noi, mă simt afectată de aspectele atinse de acesta în volumul ce poartă ca titlu o replică premierului României.
Și iată că fără să vreau, am creat o listă cu 18 cărți faine pe care le-am citit anul acesta. Care au fost pentru voi, cele mai frumoase cărți citite în 2018?
Despre ¨Un sir infinit de testoase¨ am auzit numai cuvinte de lauda inca dinainte de traducerea ei in limba romana, ceea ce mi-a atras atentia si m-a facut sa imi doresc sa o am si eu in biblioteca. Este prima carte a lui John Green pe care am cumparat-o pentru a o avea in biblioteca desi m mai citit si alte romane ale autorului.
Ceea ce la o prima privire poate parea o simpla carte young adult, este mai mult de atat. Si puteti descoperi asta citind si voi romanul.
Aza si prietena ei, Daisy, incep sa investigheze disparitia milionarului Russell Pickett cu intentia de a obtine recompensa pusa in joc. Cele doua au nevoie de bani pentru a-si putea continua studiile. Aza nu-si doreste prea mult sa intre in aceasta incurcatura, dar prietena ei o convinge pana la urma. Iar primul pas este acela de a intra in contact cu unul din fii lui Russell, Davis, cu care Aza isi petrecea timpul in copilarie.
Lucrurile simle pentru ceilalti sunt extrem de grele pentru Aza. Ea sufera de tulburare obsesiv-compulsiva si pentru a face fata vietii de zi cu zi, merge la un psiholog, incercand astfel sa duca o viata normala. Din cate am inteles, personajul Azei este inspirat din insusi autorul cartii, ceea ce mie mi se pare foarte interesant si greu de pus in practica, mai cu seama pentru ca tulburarea obsesiv-compulsiva nu este o tema prea des intalnita in romane (indiferent daca vorbim de young adult sau nu). Este un subiect sensibil si unii oameni nu vor sa atinga astfel de teme, pentru motive pe care nu as vrea sa le dezvolt acum.
Felul in care a construit-o John Green pe Aza si cum a centrat totul in jurul ei este ceea ce m-a atras si mi-a placut cel mai mult la acest roman.
Din cadrul povestii mai fac parte: mama Azei, Davis si fratele lui si Daisy. Aceasta din urma este destul de diferita de Aza, e excentrica si indrazneata dar este o buna prietena pentru personajul nostru principal. In plus, este super fan al Star Wars si scrie fan fiction despre aceasta faimoasa serie. Davis nu este un personaj profund dar este simpatic si matur.
Recomand romanul atat adolescentilor cat si adultilor pentru ca sper ca ne poate ajuta sa ii intelegem pe cei care sufera de anxietate si tulburare obsesiv compulsiva, chiar daca e vorba de colegii nostri sau de cineva din familie. Poate ca nu vom mai cataloga atat de usor ca ¨ciudat¨ sau ¨nebun¨ pe oricine nu e ca noi.
