Cele mai frumoase cărți citite în 2021 #lecturiin2021

A devenit tradiție ca în fiecare an să vă vorbesc într-un fel sau altul despre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit pe parcursul celor douăsprezece luni și nu voi face excepție nici pentru 2021, deși am cam abandonat blogul din motive de timp.

În luna ianuarie 2021, am citit o carte ce a rămas cu mine pe tot parcursul lui 2021: Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig. Probabil dintre cărțile scrise de el pe care eu le-am citit, aceasta este preferata mea.

Martie a venit cu Patria de Fernando Aramburu, care s-a aflat pe lista mea de lecturi în 2021. Mi-a plăcut foarte mult, am empatizat mult cu victimele și m-am enervat pentru nedreptățile din carte. Dar asta a fost realitatea pentru multe familii, din păcate.

Tot în martie am citit Pianistul de Wladyslaw Szpilman. Ce noroc a avut și în ce condiții a putut supraviețui omul acesta! Și ecranizarea merită văzută, e foarte bună, din punctul meu de vedere.

Luna mai mi-a făcut cunoștință cu o zonă, o cultură și o istorie despre care nu știam că există. Fascinantă a fost lectura în varianta audio a cărții The island of sea women de Lisa See. Sper să fie tradusă și în limba română, e o carte deosebită!

În lunile de vară am făcut cunoștință cu mai mulți supraviețuitori ai Holocaustului, prin Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz de Jeremy Dronfield, Supraviețuitorii de Georgia Hunter (o întreagă familie supraviețuiește deși sunt împărțiți în diverse colțuri ale lumii), O viață amânată de Dita Kraus (povestea bibliotecarei de la Auschwitz spusă chiar de ea), Copiii uitați ai lui Hitler de Ingrid von Oelhafen (despre copiii cu trăsături ariene, răpiți din brațele părinților pentru a fi dați nemților).

Octombrie m-a încântat cu Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău de Fredrik Backman care, în stilul său caracteristic te face să iubești personaje morocănoase iar noiembrie mi-a dat două titluri pentru topul acesta: Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez și Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro. Pe acesta din urmă l-am citit pentru prima dată și abia aștept să-l descopăr și prin celelalte cărți ale sale.

Ultima lună, decembrie, mi-a oferit trei titluri pentru topul meu de lecturi ale anului. Din nou, au legătură cu Holocaustul, dar punctele de plecare sunt în România: Pogromul de la Iași de Radu Ioanid, Noaptea de Elie Wiesel, Cuptoarele lui Hitler de Olga Lengyel. Toate trei dure și extrem de clare cu privire la ororile săvârșite. Prima vine însoțită de poze care arată explicit ce se întâmpla la Iași în anii ’40 iar ultima descrie destul de amănunțit anumite situații.

Acestea au fost lecturile care au rămas cu mine, care au avut cel mai mare impact asupra mea în 2021. Multe au legătură cu holocaustul, știu, dar este subiectul meu preferat legat de istorie și nu cred că o să mă satur vreodată să citesc mărturii sau ficțiune despre acel negru episod al istoriei.

Retrospectiva primului semestru al anului 2021 #lecturiin2021

Odată cu absența mea de pe blog din ultimele luni, am renunțat și la micul obicei pe care l-am creat de a mă uita la cărțile noi din biblioteca mea și la cărțile pe care le-am citit în fiecare trimestru al fiecărui an. Dar mi-a venit așa o poftă să mă uit puțin în urmă, la ce am citit în primele 6 luni ale anului 2021 și la ce cărți mi-au plăcut cel mai mult. Cât despre cărțile noi intrate în biblioteca mea, nu cred că are sens să le enumăr aici deoarece sunt mai mult de 70 pe care le-am cumpărat în ultimele 6-8 luni. Dar vă invit să mă urmăriți pe instagram unde vă împărtășesc mai des cărțile pe care le citesc și pe care le-am cumpărat.

Până acum, am citit 34 din cele 75 de cărți pe care mi le-am propus pe Goodreads. Sunt un pic în urmă, conform site-ului menționat, cu o carte dar, lucrez intens la asta 🙂

Puteți vedea ce cărți am citit în anul 2021, dând click aici. Eu o să vorbesc despre cele care mi-au plăcut cel mai mult iar prima este Copiii de pe Volga de Guzel Iahina. Cele două romane ale autoarei traduse la noi au fost extrem de prezente pe bookstagram și pe Facebook și mi-au trezit și mie interesul. Copiii de pe Volga ne vorbește despre lumea coloniilor germane de pe Volga, unde un profesor din satul Gnadental duce o viață simplă până în clipa când o cunoaște pe Klara. Pentru mine, acest roman a reprezentat emoție și tandrețe.

Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig a fost și ea extrem de prezentă în online încă de la apariția sa. Deși scrisă într-un mod simplist, care o face ușor de citit, această carte ne dă o lecție extraordinară: uneori, chiar dacă am avea puterea de a schimba o decizie din trecut, rezultatul s-ar putea să fie mai teribil decât ți-ai imagina.

Romanul meu preferat, cel care va rămâne probabil favoritul suprem al anului 2021, este Patria de Fernando Aramburu, în care urmărim povestea a două familii dezbinate de ETA. Stările prin care m-a trecut lectura acestei cărți merg de la furie până la compasiune. E un must read din punctul meu de vedere.

O altă carte care mi-a rămas în suflet după ce am citit-o este Pianistul de Wladyslaw Szpilman, în care autorul ne povestește întâmplările prin care a trecut de la ultimul său recital la radio, din 23 septembrie 1939, până la data când războiul s-a terminat. Deși am citit zeci de mărturii alea supraviețuitorilor Holocaustului, încă mi se pare extraordinar cum acești oameni au reușit să se salveze. Acesta este cazul pianistului dar și al lui Gustav și Fritz Kleinmann din Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz de Jeremy Dronfield, o altă poveste adevărată a unor supraviețuitori ai infernului.

Și închei cu o carte de ficțiune istorică ce mi-a deschis ochii spre un colț de lume despre care nu am auzit până nu am citit, sau mai bine zis ascultat, The island of sea woman de Lisa See, netradusă încă la noi. Sper să poată ajunge curând în librăriile din România pentru că și cititorii români merită să cunoască aceasta superbă poveste a două tinere din insula coreeană Jeju, unde femeile sunt cele care susțin familia. Ele se scufundă fără nici un fel de echipament și-și pun în pericol viața pentru a le permite băieților să meargă la școală, în timp ce fetele rămân acasă să învețe această meserie. Deși este doar o insulă, nu este ferită de pericolele războaielor purtate de alții: întâi sub ocupație japoneză și ani mai târziu sub coreeni, populația din Jeju e decimată de evenimente de neimaginat.

6 cărți pentru primele 6 luni ale anului 2021, 6 lecturi speciale pe care vi le recomand. Abia aștept să aflu ce o să îmi aducă cea de-a doua jumătate a anului. Sper la citit să avem!

19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019 – Noiembrie

Au trecut 10 luni de la articolul original, pe care l-am scris în luna ianuarie a acestui an, și vreo 4 luni de la articolul pe care l-am scris în iulie cu privire la cele 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, și pentru că sfărșitul de an nu mai e așa de departe cum părea până acum câteva săptămâni, cred că a venit momentul să mai arunc o privire pe listă să văd ce mi-a mai rămas de citit și ce am reușit să mai bifez pe lista făcută la începutul anului.

Ce am mai citit

Pentru că deja o parte din cărți au fost menționate în vară, am să povestesc aici doar despre cele cărora li s-a schimbat statusul. Am reușit să citesc Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris care mi-a plăcut foarte mult, în ciuda unor critici pe care le-am auzit, cu privire la faptul că nu e o operă atât de bogată așa cum s-ar fi așteptat unii. Eu am văzut-o exact așa cum este: mărturia unui om care a trecut prin iad.

O altă carte pe care am reușit să o citesc a fost Thunderhead de Neal Shusterman, care este al doilea volum al seriei Arc of a Scythe, și al cărei prim volum a fost deja tradus și la noi. A fost și ea una din favoritele mele, pentru că este o serie diferită de ce am mai citit.

Și dacă în vară spuneam că unul din romanele pe care le evitam era The summer before the war de Helen Simonson, între timp am reușit să o ascult pe Audible. Cumva, mă așteptam la o poveste un pic mai diferită de ceea ce am primit, un pic mai centrată pe acel război din titlu și mai puțin pe viața oamenilor și legăturile dintre ei. Totuși, este o lectură plăcută.

Acum căteva zile am terminat de citit și The thief of time de John Boyne care m-a dus cu gândul la Cum să oprești timpul de Matt Haig.

Ce mai am de citit

Din lunga listă făcută la început de an, mi-au mai rămas de citit:

  1. Alb letal (#4 Cormoran Strike) – Robert Galbraith,
  2. Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman
  3. Ape House – Sara Gruen
  4. Magicianul – John Fowles 
  5. Silozul. Generațiile (#3 Silozul)– Hugh Howey
  6. A conjuring of light (#3 Shades of magic) – V.E. Schwab
  7. Un nou început – Kristin Hannah

Mai sunt destul de multe rămase necitite, și dacă mai adaug și faptul că am mai creat o listă cu 5 cărți pe care vreau să le citesc înainte de 2020, nu știu dacă voi avea timp să trec prin toate. Dar cu siguranță o să împărtășesc cu voi, la final de an, deznodământul acestor două provocări.

Cum să oprești timpul – Matt Haig

Titlu in romana: Cum să oprești timpul

Titlu in engleza: How to stop time

Autor: Matt Haig

Apariție: 6 iulie 2017

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Sunt sigură că despre Matt Haig ați auzit, și probabil ați și citit o parte dintre voi cartea Un băiat numit Crăciun sau măcar Umanii, acestea fiind două dintre cărțile sale traduse și la noi și pe care eu le-am văzut foarte des în blogosferă. Eu nu am avut ocazia să citesc încă titlurile menționate mai sus dar am început cu magicul roman Cum să oprești timpul. Recunosc că nu m-am documentat prea tare despre subiectul său, așa că ma așteptam la ceva mai filosofic și mai puțin învăluit de magia pe care am simțit-o citind. Atunci când am cumpărat cartea, o văzusem peste tot pe instagram și pe facebook și m-au atras atât titlul cât și coperta. Poate că nu sunt cele mai bune metode a alege o carte pentru lectură dar recunosc că pentru mine contează uneori aspectul vizual al unei cărți.

Cum să oprești timpul ni-l dezvăluie pe Tom Hazard, un bărbat de 41 de ani, care are un secret ce poate și periculos atât pentru el cât și pentru cei care ar putea să afle ce ascunde.

¨Sunt bătrân. E primul lucru pe care trebuie să ți-l spun. Primul lucru pe care, cel mai probabil, nu-l vei crede. Dacă m-ai vedea, ai crede pesemne că am în jur de patruzeci de ani, dar te-ai înșela profund.¨

Din cauza unei boli extrem de rare și ciudate, Tom trăiește de câteva secole. Călătorim alături de el prin amintirile sale, din Anglia elisabetană până în Parisul din epoz jazz-ului și mai apoi la New York. Deși, probabil mare parte dintre oameni și-ar dori să îmbătrânească mai greu și să se bucure astfel de o viață mai lungă decât avem noi parte, Tom își dorește o viață normală, în care să se poată bucura de o familie.

Viața sa lungă vine  și cu o serie de probleme: pentru a nu-i fi descoperit secretul, bărbatul nu poate locui mai mult timp în același loc, și asta înseamnă la o dată la un anumit număr de ani își schimbă nu doar locația ci și identitatea. În plus, face parte dintr-o organizație a oamenilor la fel ca el, iar persoana care conduce această asociație îi cere ceva în schimb de fiecare dată când îl ajută cu mutarea și schimbatul numelui.

O altă condiție impusă este aceea de a nu se îndrăgosti, iar până acum a încercat să se țină departe de acest pericol. Doar că, în prezent, acest lucru devine greu de respectat. Tom este profesor de istorie la o școală din Londra, iar planul său este posibil să fie dat peste cap. Iar din planul său mai face parte și speranța găsirii unei persoane din trecutul său, foarte importantă pentru el.

Mi-a plăcut mult cartea, are ceva magic, și mi-a plăcut cum autorul a împletit amintirile lui Tom cu prezentul acestuia. De altfel, Tom este cel care ne povestește totul. Prin intermediul acestei povești de viață triste dar magice, ce se desfășoară în epoci atât de interesante, suntem invitați să medităm la ce înseamnă timpul și viața pentru noi.

 

Book haul si ce am mai citit Q3 2018

Odată cu toamna s-a încheiat și cel de-al treilea trimestru al anului 2018 și a sosit momentul să facem retrospectiva lunilor iulie, august și septembrie. Fără alte introduceri, o să trec direct la treabă.

Ce am citit

Luna iulie a început cu lectura unei cărți oferite de către Libris: Ura cu care lovești de Angie Thomas și a continuat cu o carte de la o autoare pe care o plac foarte mult: Care Santos și a ei Jumătate de viață. Au urmat Adunarea umbrelor, cel de-al doilea volum al seriei Culorile magiei, de V.E. Schwab și Trandafirul și hangerul de Renee Ahdieh, tot un al doilea volum al unei serii cu numele Urgia și zorile. Am încheiat luna cu Jocurile foamei, primul volum al seriei cu acelasi nume, de Suzanne Collins. Este o serie pe care am amânat mult timp să o citesc și-mi pare rău, pentru că a fost foarte faină.

În luna august am început cu Silozul.Începuturile de Hugh Howey, cel de-al doilea volum al seriei Silozul, o serie fascinantă. Am continuat cu cel de-al doilea volum al seriei Jocurile foamei, numit Sfidarea de Suzanne Collins, pentru că nu am putut să mă țin departe de serie prea mult timp. Următoarele două cărți citite au fost în cadrul unui maraton de 500 pagini in 3 zile și este vorba despre Caraval de Stephanie Garber, primul volum al seriei cu același nume și cel de-al doilea volum al seriei Miss Peregrine, Orașul pustiu de Ransom Riggs.

Am reușit să termin și cel de-al cincilea volum al seriei Outlander (Călătoarea), Crucea de foc de Diana Gabaldon, început în iulie și terminat la început de septembrie. Tot în prima lună de toamnă am citit Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe, tot o carte pe care îmi doream să o citesc de mult timp. Am continuat cu Coborârea de Tim Johnston și mai apoi cu prima mea carte în format audio: Leah of the Offbeat (seria Creekwood, volumul 2) de Becky Albertalli. Finalul de lună a fost extrem de productiv, așa că am citit: volumul 3 din Jocurile foamei, Revolta de Suzanne Collins, Asiatici bogați și ticniți de Kevin Kwan și Cum să opești timpulde Matt Haig, pe care tocmai l-am descoperit și-mi place mult de tot. Am încheiat cu Casnica de Jill Alexander Essbaum.

Cărți noi în biblioteca mea

Există două motive pentru care nu am mai cumpărat prea multe cărți noi pentru biblioteca mea: primul este acela că vreau să mai citesc din cărțile necitite pe care le am iar cel de-al doilea motiv este acela că nu voi putea sa-mi iau cărțile cu mine când voi pleca din țară, într-o lună două.

În luna iulie am primit de la Libris cartea Ura cu care lovești  de Angie Thomas și mi-am cumpărat Grădina speranței de Diane Ackerman, ce îmi atrăsese atenția de mai multe luni. Două persoane foarte drăguțe cu care fac adesea schimb de cărți, mi-au oferit Trandafirul și hangerul de Renee Ahdieh. Am făcut și o comandă la Emag, într-o zi cu reduceri și mi-am cumpărat: Cum să oprești timpul  de Matt Haig, Aleea cu licurici de Kristin Hannah, Vieți secrete de Tatiana de Rosnay și Homo deus Scurtă istorie a viitorului de Yuval Noah Harari. De asemenea, mi-am luat de la Antic ex libris 3 cărți: Endgame. Jocul final: Cheia cerului de James Frey și Nils Johnson-Shelton, Travelling to infinity de Jane Hawking (o carte despre Hawking) și  The dressmaker de Rosalie Ham, o carte cu o copertă superbă.

În august am primit tot de la Libris un thriller, Femeia de la fereastră  de A.J. Finn iar în septembrie, tot ei mi-au oferit Coborârea de Tim Johnston și Asiatici bogați și ticniți de Kevin Kwan.

Cam atât am avut să vă povestesc despre acest trimestru. Despre celelalte două trimestre puteți citi aici (Q1) și aici (Q2). Voi ce ați citit sau ce v-ați cumpărat în această perioadă?