Category: Romana

Posted on

Ura cu care lovesti – Angie Thomas

Titlu in romana: Ura cu care lovești

Titlu in engleza: The hate u give

Autor: Angie Thomas

Apariție: 28 februarie 2017

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Simt nevoia să menționez că am terminat cartea sâmbătă noaptea iar dimineață, când m-am trezit și am deschis televizorul, am văzut fix o știre despre protestul unor oameni dintr-un oraș din SUA. Aceștia erau furioși pentru decesul unui tânăr de culoare ce fusese  împușcat după ce, spun autoritățile, ar fi devenit violent atunci când poliția l-a luat la întrebări, pe stradă.

Ura cu care lovești de Angie Thoms este un roman young adult ce mi-a fost oferit de către cei de la Libris la sfârșitul lunii iunie. Este o carte extrem de lăudată de către bloggerii și vloggerii de carte din străinătate și cred că nici la noi nu va fi o excepție.

Angie Thomas ne arată o realitate cu care SUA se confruntă din ce în ce mai des în ultimii ani, o realitate ce nouă, în România, nu ne este foarte cunoscută sau căreia nu îi acordăm suficientă atenție, din punctul meu de vedere.

Starr Carter este o tânără de șaisprezece ani care, în fiecare zi se împarte între două lumi: liceul celor bogați, unde ea merge și unde este printre puținii elevi de culoare și cartierul unde locuiește, ce se află în antiteză cu locul unde studiază.

La o petrecere, Starr îl reîntâlnește pe prietenul său cel mai bun din copilărie, Khalil. Deoarece lucrurile se complică și lumea se ia la bătaie, cei doi pleacă împreună, cu mașina băiatului. În drumul spre casă, o mașină de poliție îi oprește. Dat fiind locul unde a crescut, Starr a fost învățată de părinții săi cum ar trebui să se poarte în preajma polițiștilor, dar Khalil uită un lucru esențial și asta îl va costa viața.

Din acel moment, traiul în cartierul traficanților de droguri devine și mai agitat și foarte dificil pentru Starr, care s-a văzut pusă în această situație dureroasă pentru a doua oară în viața ei de până atunci. Pentru ea devine din ce în ce mai greu să fie aceeași Starr la liceul Williamson în timp ce, înfruntă realitatea cartierului său și pericolul la care este expusă.

Ador familia protagonistei noastre. Cred că părinții sunt cei mai faini, dar nici copii nu se lasă mai prejos. Iar Chris cred că va fi preferatul multora dintre cititoare, din spate venind DeVante.

Parcurgem alături de Starr toți pașii pe care are nevoie să îi străbată până la dezvoltarea ei și găsirea curajului de a lupta și mai mult pentru oamenii pe care îi iubeste, indiferent de culoarea pielii lor. În același timp, învață să îi lase să plece pe cei ce nu-și mai au locul alături.

Despre asta este vorba în Ura cu care lovești: despre luptă, putere și lecții. Despre folosirea vocii și a cuvintelor ce ne stau în gât. Despre strigătul pe care trebui să-l scoatem atunci când ne întâlnim cu nedreptatea. Despre lectia că viața-i uneori nedreaptă.

Este un must read atât pentru adolescenți cât și pentru părinții acestora. Și dacă unii dintre cititori strâmbă din nas și se simt contrariați de tema aleasa și de modul cum a fost expusă, ar trebui să afle că viața nu e doar roz și că aceasta este realitatea. Și că romanele, dulci sau dure, din viață sunt inspirate.

Abia aștept să aflu mai multe păreri despre carte și sper să vedem curând și adaptarea cinematografică.

 

 

Posted on

Catedrala marii – Ildefonso Falcones

Titlu in romana: Catedrala marii

Titlu in spaniola: La catedral del mar

Autor: Ildefonso Falcones

Apariție: 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Romanul Catedrala mării se află de câțiva ani în biblioteca mea dar m-am tot ferit să îl citesc deși îmi doream, pentru că mă simțeam alungată de dimensiunile sale deloc reduse. Dar atunci când am aflat că s-a făcut și o mini serie după carte, nu am mai ezitat și am pus mâna pe ea.

Acțiunea romanului se desfășoară în secolul XIV în Barcelona. Frumosul oraș a crescut și s-a întins spre cartierul pescarilor, ai căror locuitori participă, fiecare cum poate, la ridicarea cele mai mari catedrale de până atunci: Santa Maria del Mar. Construcția acesteia merge în paralel cu viața lui Arnau, un bărbat a cărei soartă a fost grea de la început. Fugit de pe pământurile natale împreună cu tatăl său, Arnau ajunge în Barcelona, în casa unor rude unde va munci alături de părintele său pentru fiecare fărâmă de pâine. Iar lucrurile devin încă și mai complicate odată cu un accident nefericit al unuia dintre verișorii lui Arnau.

În această viață atât de grea, băiatul reușește să se împrietenească cu un alt băiat, cu o soartă cel puțin la fel de grea, și împreună cresc pentru o vreme sub aripa lui Bernat Estanyol, tatăl lui Arnau, și cu ajutorul oamenilor buni pe care i-au cunoscut în Barcelona.

Catedrala mării este o carte care are tot ce și-ar putea dori un cititor: este ambientată într-o perioadă istorică interesantă, în Barcelona, un oraș iubit și de turiști și de cititori deopotrivă, are povești de dragoste complicate, interzise, sinceritate și onestitate dar și hoție și răutate gratuită, suspans, dramă, durere și dăruire. Este un roman al contrastelor, te poartă pe valurile vieții lui Arnau, te ridică și te coboară atunci când te aștepți mai puțin.

Cred că nu mai are sens să spun că abia aștept să văd ecranizarea acestui roman, să văd chipurile celor despre care am citit și mai ales să văd cum au ales să pună în scenă construcția catedralei, un loc de neratat în Barcelona, mai ales după această lectură.

Închei aici deoarece nu vreau să dau spoilere. Ar fi multe de spus, dar fiecare mic lucru v-ar putea da indicii. Se simte că această carte a fost foarte bine documentată și-și merită toate premiile. Personajele sunt realiste, foarte bine conturate, Arnau te face să te simți alături de el pe parcursul întregului roman.

Se zice că se aseamănă mult cu Stâlpii Pământului de Ken Follet dar cum eu nu am citit-o și nu aș avea cum să le compar. Pentru mine Catedrala mării de Ildefonso Falcones este o carte minunată și o recomand. Voi ați citit-o?

Posted on

Galerista – Wendy Holden

Titlu in romana: Galerista

Titlu in engleza: Gallery Girl

Autor: Wendy Holden

Apariție: 1 august 2010

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îmi era dor de  o carte chick-lit și pentru că o aveam de ceva timp în bibliotecă, am pus mâna pe Galerista de Wendy Holden, o carte ce mi-a atras atenția atât cu titlul cât și cu ideea de a intra puțin în lumea artei.

Protagonista este Alice, o tânără ce lucrează la Galeria Palladio, un loc ce nu este considerat la modă în lumea în care trăiește, întrucât vinde obiecte de artă aparținând perioadelor dinaintea anului 1950. Ea și cel pentru care lucrează nu apreciază deloc arta contemporană atât de bine vândută dar atât de stupidă. Bănuiesc că însuși autoarea disprețuiește arta contemporană, sentiment ce mi-a fost creat prin toată ironia cu care se referă la aceasta.

Punctul culminant al nebuniei cuprinse de acest tip de artă este acela în care, celebrul Zeb Spaw vinde la o licitație cea mai nouă lucrare a sa: “Protezeu înlănțuit”, reprezentând cinci proteze de plastic vopsite în auriu și legate între ele cu o sfoară. Opera este câștigată de Fuchsia Slump, o femeie bogată care împarte bani în stânga și în dreapta pentru cele mai ciudate lucrări contemporane. Aceasta a plătit nu mai puțin de 20 milioane de lire pentru lucrarea favoritului său. Pe lângă “Protezeu înlănțuit”, Fuchsia se va bucura și de creatorul acesteia, când și cum are ea chef.

Îl cunoaștem și pe Dan, un alt artist, dar total diferit de Zeb. El este portetist și predă ore de desen pentru locuitorii unui mic oraș de lângă Londra, unde s-a retras și unde locuiește cu o tânără cel puțin ciudată. De altfel, Dan și Zeb au în comun, pe lângă faptul că sunt amândoi artiști și faptul că locuiesc în același oraș. Tot acolo trăiește și Maeve împreună cu faimosul eu soț, solistul trupei Boyfriend.

Alice și Dan se vor cunoaște chiar în galeria unde aceasta lucrează dar mai apoi, se vor reîntâlni pe Gold Street, bulevardul galeriilor de top. Alice lucrează acum la o galerie ce vinde tot ceea ce ea disprețuiește iar Dan este în căutarea unei galerii ce l-ar putea reprezenta, doar că norocul nu-i surâde. Alice trebuie să se ocupe singură de întreaga galerie și trebuie să găsească un super artist și o super temă pentru o petrecere care să-i lase pe toți cu gura căscată. Toate astea în timp ce viața ei personală se prăbușește.

Personajele nu sunt neapărat pe gustul meu dar pentru o carte chick-lit sunt numai bune: amuzante pe ici pe colo, fiecare cu dramele lor, cu problemele lor de oameni bogați.

Galerista este o satiră la adresa artei contemporane și se simte din plin, îndeosebi prin numele date operele făcute de toți artiștii cool ai momentului. Ca în orice poveste frumoasă, binele învinge răul, așa că Alice va demonstra că nu-ți trebuie o toaletă aurită sau paturi de spital și vibratoare pentru a șoca lumea și pentru a atrage atenția celor interesați de artă adevărată. Până la urmă soarele iese pe strada tuturor personajelor noastre și noi, cititorii, ne putem relaxa și citi ceva ușor, de vară.

Posted on

Silozul (Silo #1) – Hugh Howey

Titlu in romana: Silozul

Titlu in engleza: Wool Omnibus

Autor: Hugh Howey

Apariție: 25 ianuarie 2012

Followed by: Începuturile, Generațiile

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Deși anul acesta nu am citit prea mult, fiind chiar în urmă cu reading challenge-ul de pe Goodreads, am avut parte de câteva provocări în materie de lecturi. Consider că Silozul face parte din această categorie de provocări, fiind o distopie și un SF în același timp, diferit de ceea ce am citit pana acum. Încă de la început aș vrea să menționez că a fost comparat cu 1984 și cu Minunata lume nouă de către Daily Express.

Acțiunea primului roman al seriei cu același nume are loc într-un viitor îndepărtat în care aerul este irespirabil și mortal pentru locuitorii planetei. Supraviețuitorii sunt închiși într-un siloz împărțit pe etaje iar aceasta este lumea pe care cei mai mulți dintre ei o cunosc.

Romanul începe cu povestea lui Holston, șeriful silozului care își cere ieșirea din siloz. Își dorește să meargă după soția sa și să afle ce se întâmplă dincolo de zidurile casei lor. O dată cu ieșirea unui om se face și o curățare a ecranelor prin care cei din siloz pot vedea lumea cenușie de afară. Îmbrăcați cu niște costume speciale, cei care ies au grijă să curețe cum trebuie, cu ajutorul materialelor atașate costumului.

Odată cu plecare șerifului, ajutorul său și primarul silozului pornesc în căutarea unui nou șerif. Pentru asta, au nevoie și de aprobarea omului care conduce departamentul de IT: Bernard Holland.

Cele 140 de etaje ale silozului dau si o ierarhie a oamenilor ce locuiesc acolo. În partea de sus locuiesc cei care conduc silozul, pe la mijloc sunt comercianții și departamentul de IT. În partea inferioară sunt departamentele ce se ocupă de mecanică și achizițiile. Noul șerif este din departamentul dedicat mecanicii și se numește Juliette. Prinsă cumva între ciocan și nicovală ea acceptă poziția. Din acel moment vom merge în continuare alături de aceasta dar lucrurile o cam iau razna.

Juliette ajunge sa fie condamnată la puțin timp de la numirea ei ca șerif, și este dată afară din siloz. Va fi prima care nu va curăța ecranul pentru cei din interior și prima care nu va muri la puțin timp după ieșirea din siloz. Ceea ce va descoperi va schimba atât percepția ei asupra lumii pe care o cunoștea cât și cursul întâmplărilor din locul unde a crescut.

Silozul este un science fiction ce are în rețeta sa aventuri, lupte pentru supraviețuire, lupte pentru putere, dedicare, loialitate și dragostea față de alte persoane. Deși cele cinci părți au fost scrise separat, ele au elemente de legătură și autorul a reușit să facă aceste contacte astfel încât cititorul să nu își dea seama că au fost povești individuale.

Îmi plac majoritatea personajelor create de Hugh Howey, dar printre preferatele mele se numără Holston, Juliette și Lukas. Juliette este curajoasă și indiferent de toate greutățile de care se lovește nu se dă bătută și luptă pentru toți cei pe care îi iubește.

Recomand Silozul pentru cum e construit dar și pentru că este un scenariu ce nu ar trebui exclus, întrucât planeta noastră se deteriorează pe zi ce trece și avem zone în lume unde uneori aerul este irespirabil. Pentru mine, creația lui Hugh Howey a fost o surpriza plăcută. 

 

Posted on

Puterea – Naomi Alderman

Titlu in romana: Puterea

Titlu in engleza: The Power

Autor: Naomi Alderman

Apariție: 27 octombrie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Cu o descriere ce îți captează atenția de la primele rânduri și te convinge definitiv cu încheierea ei, Puterea de Naomi Alderman este pentru mine, cartea anului 2018. Este un roman de ficțiune ce vine în completarea sau mai bine zis în antiteza romanului Povestea slujitoareai de Margaret Atwood. Romanul mi-a fost oferit de Libris și poate fi găsit aici.

Puterea este o poveste a inversării rolurilor sexului tare si a sexului slab. Este despre o schimbare ce ar fi putut sau ar putea da o altă față lumii în care trăim, o lume dominată de bărbați. De la religie, la conducerea companiilor multinaționale sau a guvernului, bărbații sunt cei care au de cele mai multe ori puterea Dar ce s-ar întâmpla dacă femeile ar fi înzestrate cu un don special, o jurubiță (deoarece termenul îmi era total necunoscut și nu l-am putut vizuliza, am căutat o definiție aici) care le-ar da o putere deosebită ce le-ar transforma în conducătoarele lumii?

Călătorim în diferite locuri ale lumii, pe parcursul mai multor ani, întrucât cartea începe cu 10 ani în urmă și avansează aproape an cu an, în încercarea de a marca astfel un înainte și după marea schimbare. Cele patru personaje alături de care vom urmări evoluția întâmplărilor sunt: Ruxi, Tunde, Allie și Margot.

Ruxi este fiica adolescentă a unui infractor din Londra. Din nefericire este prezentă la uciderea mamei ei și de-atunci viața sa ia o altă cale. Contrar așteptărilor, Tunde este un bărbat care face reportaje din mijlocul numeroaselor evenimente ce au loc în diferite țări. Allie este o tânără orfană, ce a fost nevoită să locuiască cu mai multe familii de-a lungul anilor și a fost victima violențelor acestora. Margot este adult, este căsătorită și are doi copii iar unul dintre ei, Jocelyn, are această nouă putere, ceea ce o poate băga în bucluc, mai ales că este senator în America. Trebuie să menționez și că puterea poate fi trezită de către cele mai tinere în cele mai în vârstă.

Începând cu 10 ani în urmă, autoarea ne dă șansa de a vedea cum descoperă femeile această putere, cum le schimbă acest lucru, ce repercusiuni sunt, cum privește societatea această situație, ce vor încerca guvernele să facă, cum se va schimba religia, aceasta din urmă fiind una dintre pietrele de temelie a societății pe care cu toții o cunoaștem. De astfel, cum a fost afectată religia mi s-a părut cel mai interesant.

Puterea este o carte ce se citește ușor dar are o mulțime de scene violente, dure. Este reală, electrizantă, suprinzătoare iar ultimele pagini conțin câteva schimburi de mesaje între autor și editorul său care completează foarte bine idelie din carte.

Iată ceva ce vă mai poate convinge să citiți cartea acum: a fost una din lecturile preferate ale lui Obama în 2017 și a fost inclusă pe lista celor mai bune zece cărți din 2017 de către New York Times, Los Angeles Times, Washington Post și Entertainment Weekly, Eu o recomand pentru poveste, pentru ideile tulburătoare, atât femeilor cât și bărbaților. Vă poate schimba cum nu v-ați imaginat!