Category: Romana

Posted on

Testamentul lui Abraham – Igor Bergler

Titlu in romana: Testamentul lui Abraham

Autor:  Igor Bergler

Apariție: Septembrie 2017

Nota: 2/5

Deși am citit Biblia pierdută și nu mi-a prea plăcut, curiozitatea m-a învins și am citit și Testamentul lui Abraham. Sigur, au contribuit și părerile bune despre carte pe care le-am văzut în online, dar nu doar asta m-a ghidat spre roman.

Descrierea cărții ne promitea un roman plin de acțiune și istorie, condimentat cu multe cărți și mister. Pare foarte interesant și chiar este în parte.

Îl reîntâlnim pe Charles Baker, protagonistul romanului Biblia pierdută, mai puțin arogant, mai plăcut și îndrăgostit. Asistentul său, George Marshall este asasinat atunci când se descoperă că lucrează la ceva ce ar fi putut schimba radical percepția asupra lui Abraham Lincon. Întregul miste se concentrează în jurul unui eveniment din viața președintului care l-a transformat.

În aproape același timp cu uciderea lui George, Charles este întors din drum (de fapt întregul avion în care se afla este întors din drum) și i se confiscă un dosar pe care îl avea de la asistentul sau și pe care nu prea apucase să îl răsfoiasca.

În scenă intră mai multi agenți despre care nu prea înțelegem nici noi, nici personajul nostru principal pentru cine lucrează și nici care le sunt adevăratele nume. Ceea ce știm însă este ca îl vor ajuta pe Charles în căutarea pe care acesta o pornește și despre care nu le dă prea multe detalii ajutoarelor sale.

În scena și-așa aglomerată îi avem și pe Socrate și pe sora sa, Rocio. El este un asasin plătit iar ea este femeia care-l va cuceri pe Charles și care se va îndrăgosti de profesor.

Lucrurile sunt extrem de alambicate, uneori se dau multe detalii despre cărți sau despre anumite elemente din istorie care devin plictisitoare. Se vede că este o carte bine documentată și îl felicit pe Igor Bergler pentru asta dar, consider că a exagerat puțin pe alocuri (mă refer la momentele când Charles începe să descopere câte puțin din secret).

A fost o replică în carte la care nu ma așteptam și care mi s-a părut nelalocul ei. Este vorba despre un moment cand Socrate și Charles merg într-o misiune unde mai multi oameni sunt uciși iar Charles întreabă ceva de genul: Aștia erau oameni răi, nu?. De parcă se mai putea face ceva după ce i-au ucis.

M-a enervat mulțimea de personaje, pe alocuri m-am simțit puțin pierdută dar mi-a plăcut accentul pus pe cărți și rolul lor în roman. Vă recomand cartea dacă aveți timp să îi dedicați pentru că este extrem de lungă și dacă v-a plăcut Biblia pierdută și dacă nu. Poate că merita să îi mai dați o șansă lui Igor Bergler. De asemenea, vă invit să împărtășiți cu mine părerea voastră despre carte, dacă ați citit-o.

Posted on

Alb ca zapada (Lumikki Andersson #2) – Salla Simukka

Titlu in romana: Alb ca zăpada

Titlu in finlandeza: Valkea kuin lumi

Autor: Salla Simukka

Apariție: 2013

Preceded by: Rosu ca sangele

Followed by: Negru ca abanosul

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

La trei luni după întâmplările din Roșu ca sângele (primul volum al seriei Alba ca Zăpada), o reîntâlnim pe Lumikki Andresson dar într-un alt cadru. Fata se află la Praga, într-o perioadă în care orașul se topește, în timp ce în Finlanda oamenii se confruntă cu cel mai mare val de frig din ultimii ani.

Lumikki se bucură de vacanță în felul său caracteristic și-și dă seama că timp de mai multe zile o fată a urmarit-o oriunde a mers. Într-o zi, tânăra se decide să o abordeze pe Lumikki și îi dă vestea că este sora ei. Cum protagonista noastră știe că în familia ei sunt multe secrete, decide să ia lucrurile cu calm și să încerce să afle adevărul. Străina îi dă nenumărate detalii despre tatăl ei iar Lumikki decide să o creadă pe Zelenka, însă nu le povestește nimic părinților.

Zelenka re o viață cam ciudată: după moartea mamei ei, locuiește într-o casă ce pare părăsită, alături de niște oameni cam ostili, ce nu o privesc deloc cu ochi buni pe Lumikki.

În momentul în care tânăra din Finlanda este martora unui accident în care victimă este o rudă a Zelenkăi, situația ia o turnură periculoasă, pe care vrea să o deslușească mai ales dacă Zelenka e într-adevăr sora ei. Îl cunoaște pe Jiri, un jurnalist ambițios care investighează o sectă cu numele Familia Albă.  Împreuna intră într-o situație extrem de periculoasă ăn care viețile le vor fi puse în pericol și în care Zelenka are probabil un rol esențial.

O să o spun din nou, cu riscul de a mă repeta, că această serie îmi aduce aminte de seria Millenium a lui Stieg Larsson, doar că această variantă este pentrul adolescenți. Iar apariția jurnalistului din Praga nu face decât să îmi confirme lucrurile.

Povestea este un pic trasă de păr, sunt prea multe lucruri concentrate în acest cadru restrâns (ma refer la cât de scurtă este cartea) și consider că ideea autorului ar fi putut fi exploatată mai bine. Totuși are un final care te face să-ți dorești să citești și cel de-al treilea volum dar nu știu când mă voi încumeta. Voi ați citit cărțile?

 

Posted on

Castelul de sticla – Jeannette Walls

Titlu in romana: Castelul de sticlă

Titlu in engleza: The glass castle

Autor:  Jeannette Walls

Apariție: martie 2005

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Castelul de sticlă” m-a atras prin titlul său. Nici nu aveam habar despre ce este vorba dar am cumpărat-o și nu mică mi-a fost mirarea când mi-am dat seama  că reprezintă memoriile lui Jeannette Walls.

Cartea începe cu Jeannette într-un taxi, îndreptându-se spre o petrecere. Traiectoria îi este întreruptă în momentul în care vede o femeie care caută în gunoi. Cunoaște acele mișcări și de teamă că cineva ar putea-o relaționa cu femeia aceea, decide să îi spună taximetristului o altă adresă. Acesta este începutul memoriilor scrise de Jeannette sub forma unui roman bine legat și structurat, ce cuprinde copilăria și adolescența pe care a trăit-o împreună cu frații ei, alături de părinții acestora.

Prima sa amintire este legată de un eveniment nefericit, când micuța Jeannette a luat foc în bucătăria rulotei în care locuia cu familia sa, în timp ce-și pregătea ceva de mâncare, la numai 3 ani. După câteva săptămâni de spitalizare, tatăl ei o ia din spital fără acordul medicilor și fără ca rănile micuței să fie vindecate. Acesta este unul din evenimentele care m-au lăsat fără grai, pentru că nu am înțeles atitudinea tatălui.

Sunt o mulțime de elemente din comportamentul tatălui și al mamei care-mi aduc aminte de părinții lui Frank McCourt din “Cenușa Angelei: o copilărie irlandeză”. De la tatăl alcoolic dar plin de entuziasm, care dă lecții de științe, istorie și lecții de viață, fără un loc de muncă dar priceput la toate și la nimic, până la mama visătoare, fără loc de muncă, pictoriță, pentru care doar arta sa contează și ale căror instincte materne nu prea sunt prezente.

Copilul Jeannette îl are ca idol pe tatăl său și ea este preferata lui. Dar pe măsură ce trece timpul, va fi dezamăgită când își va da seama că familia sa nu este la fel ca altele.

Copii vor crea o legătură deosebită între ei, cum rar mi-a fost dat să văd. Sunt luptători și se vor sprijini atât de mult încât putem afirma fără greșeală că doar susținerii reciproce pe care și-au oferit-o au reușit în viață.

Mutarea dintr-un oraș într-altul  crează confuzie în viața copiilor familiei Walls, dar pe părinți nu îi interesează ceea ce-și doresc aceștia. Pe parcursul lecturii am apreciat că în relatările autoarei nu se simte nici un pic de acuzare sau reproș asupra părinților.

Nu pot să nu fiu extrem de critică cu părinții care nu-și asumă responsabilitățile pe care le implică copii. Este extrem de greu să înțeles că astfel de oameni își abandonează copii și-i lasă să se descurce singuri din fragedă pruncie. Nu mi se pare corect ca rolurile să se inverseze, pentru că nu de puține ori am simțit că acei copii au purtat grija părinților și nu invers.

Adesea m-am simțit tristă citind această carte, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă de care nu se puteau bucura cum trebuia, așa cum o făceau alte familii.

Mi-a plăcut cartea și dacă nu știați, are si ecranizare. Vorbim despre un film care nu respectă întocmai toate ideile cărții, dar care reușește să ilustreze povestea familiei Walls. Recomand cartea deoarece cred că avem multe de învățat și din poziția de copii și din aceea de părinți.

Posted on

Colivia regelui (Regina rosie #3) – Victoria Averyard

Titlu in romana: Colivia regelui

Titlu in engleza: King’s cage

Autor:  Victoria Averyard

Apariție: 7 februarie 2017

Proceded by: Regina Rosie, Sabia de sticla

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Cred ca multi dintre cei care au placut-o pe fetita cu fulgerele au asteptat cu sufletul la gura aparitia si mai apoi traducerea celui de-al treilea volum al seriei “Regina rosie” de Victoria Aveyard. Cei de la Libris mi-au oferit “Colivia regelui“, o carte de fictiune ce face parte din seria Regina rosie, care a cucerit o multime de oameni, care a atras si o multime de critici dar cred ca asta este inevitabil, indiferent despre ce fel de carte este vorba.

Finalul cartii “Sabia de sticla” a fost unul care ne-a lasat cu gura cascata. Autoarea si-a jucat bine cartea, mai ales  pentru ca actiunea din acea parte nu mi-a placut prea mult. Dupa avantul creat cu primul volum, cel de-al doilea volum a avut cateva lipsuri dar Victoria Aveyard a recuperat teren in “Colivia regelui”.

Cartea incepe acolo unde s-a terminat cel de-al doilea volum, cu Mare prizoniera a lui Maven. Acesta isi propune sa o foloseasca pentru a atrage oamenii din Garda Stacojie care au puteri ca cele ale lui Mare, in timp ce isi doreste sa o tina si cat mai aproape de sufletul sau, desi ii face rau. Puterile fetei cu fulgerele au disparut, ea fiind inchisa intr-un loc plin de pietre speciale care-i reduc sau chiar ii elimina puterea.

Maven se afla pe marginea prapastiei si lupta cu toate puterile pentru a-si pastra tronul. Urmeaza sa se casatoreasca cu fosta logodnica a fratelui sau, Evangeline Samos. Familia acesteia este principalul aliat al noului rege si ar face orice pentru a se mentine acolo.

Prima parte a romanului e ceva mai lenta dar odata cu reintalnirea lui Mare cu prietenii ei, lucrurile devin ceva mai alerte. Aceasta reintalnire are loc cu ocazia casatoriei lui Maven cu noua regina, una care nu este Evangeline ci o fata dintr-un alt regat, iar prin aceasta casatorie se obtine o noua alianta.

Chiar acest moment a fost cel ce mi-a placut cel mai mult, a dat mai multa substanta cartii. Imi place si transformarea pe care o are Evangeline si rolul pe care il va juca apoi in actiunea cartii, si sunt curioasa cum va evolua pe mai departe, tinand cont de final, care este cel putin la fel de surprinzator ca cel al celui de-al doilea volum. Ea este personajul meu preferat in “Colivia regelui”.

Si Cal imi place, e ceva mai matur, dar sa vedem ce ii va rezerva viitorul. Pentru el situatia este cea mai grea, este prins tot timpul intre ciocan si nicovala, intre Mare si tronul sau.

Va recomand “Colivia regelui” chiar de ati fost dezamagiti de “Sabia de sticla”. Va veti recupera entuziasmul in legatura cu aceasta serie si cred ca va veti dori sa cititi si cel de-al patrulea volum al seriei “Regina Rosie”, care apare anul acesta.

Posted on

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Titlu in romana: Se numea Sarah

Titlu in engleza: Sarah’s key

Autor:  Tatiana de Rosnay

Apariție: septembrie 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In Parisul anului 1942 o intalnim pe Sarah, o fetita de doar 10 ani care este arestata impreuna cu parintii ei. Inainte de a fi luati de catre acele persoane, Sarah isi inchide fratiorul intr-o ascunzatoare secreta si ii promite ca se va intoarce sa il scoata de acolo.

Din pacate, micuta este dusa impreuna cu familia ei pe Velodrome d’Hiver, un stadion acoperit unde sunt tinuti cateva zile, impreuna cu alte aproape 13000 de persoane, dintre care 4000 sunt copii. Au stat acolo pana li s-a hotarat soarta: aceea de a fi dusi in lagarele de concentrare.

In tot acest timp, Sarah se gandeste neincetat la fratele ei, Michael, la cum o asteapta si cat de dezamagit va fi cu fiecare minut ce trece.

In anul 2002, Julia Jarmond, o jurnalista de origina americana casatorita cu un francez si avand o fetita de varsta apropiata cu Sarah, primeste ca proiect un reportaj cu ocazia celei de-a saizecea aniversari  a evenimentelor de pe Velodrom d’Hiver.

Trebuie sa mentionez ca desi povestea este o fictiune, ea este inspirata din realitate, pentru ca Vel D’Hiv (asa cum mai este numit Velodrom d’Hiver si care este atat de putin cunoscut si recunoscut de francezi) chiar a existat. In iulie 1942, 13000 de evrei dintre care 4000 de copii au fost tinuti pe stadion, inchisi fara vreo sansa la viata.

Fara a pierde vreun moment legatura, Tatiana de Rosnay ne prezinta in paralel povestile celor doua femei: cea a lui Sarah, pentru ca vom urmari parcursul ei spre cursa mortii si a incercarii de evadare din ghearele ei pentru a-si salva fratiorul, si povestea Juliei, o americanca ce desi traieste de foarte multi ani in Franta, nu a reusit sa se simta ca acasa, din motive care tin mai ales de o parte din familia sotului ei. In plus, Julia va trece si printr-un moment de cumpana in viata ei, un moment cand trebuie sa aleaga ce sa faca pe mai departe.

Desi povestea este trista, mi-a placut pentru ca e emotionanta si mereu ma atrag povestile care implica evenimentele din anii ’40, extrem de importante pentru istoria omenirii. Personajele principale feminine, desi una fetita si cealalta femeie in toata firea, sunt extrem de puternice si trec prin situatii dure.

Povestea lui Sarah va va atinge sufletul si va ramane acolo mult timp dupa terminarea lecturii. Va recomand cartea si pentru stilul Tatianei de Rosnay. In plus, romanul are si ecranizare. Este vorba despre un film aparut in anul 2010, care nu respecta neaparat toate liniile cartii, dar care atinge punctele cele mai importante.