Pe George Orwell eu l-am descoperit odata cu ¨O mie noua sute optzeci si patru¨, care mi-a placut tare mult. Voiam sa citesc si ¨Ferma animalelor¨ inca de cand am terminat celalalt roman, dar abia de curand am imprumutat cartea de la o colega.
Operele lui George Orwell trebuie, dupa parerea mea, obligatoriu introduse in programele scolare si citite de toata lumea deoarece, desi au fost scrise cu o multime de ani in urma, se pliaza extrem de bine pe realitatea din zilele noastre.
¨Ferma animalelor¨a fost, asa cum mentiona insusi autorul, un roman ¨contra lui Stalin¨. Critica perioada numita ¨era lui Stalin¨, ilustrand lumea de atunci, conturand-p intr-o ferma unde animalele fac o revolutie si alunga oamenii. Pun astfel stapanire pe locul pana unde de curand munceau pe branci, si continua sa lucreze si sa o gestioneze cat de bine pot, de data asta in interes propriu insa. O buna perioada de timp toate-s bune si frumoase dar, curand porcii intorc lucrurile in favoarea lor. Modifica cele sapte porunci scrise dupa ce i-au alungat pe oameni, intra in casa, consuma alcool, dorm in pat si fac schimb de marfuri cu oamenii de la alte ferme, lucruri de neconceput la inceputul revolutiei.
Sentimenele care m-au incercat in timpul scurtei lecturi (e o carte care se citeste usor, scurta) au fost amuzamentul dar si socul, generat de intorsatura lucrurilor si reactiile anumitor personaje.
Pana si intre porci apar discutii si, curand Napoleon il alunga pe Snowball de la ferma. Acesta din urma se transforma in sursa tuturor problemelor si dezastrelor ce se petrec la ferma. Totul este insa doar un plan inchipuit de Napoleon care e insetat si nebun de putere si simte nevoia de a da vina pe cineva pentru ce se intampla rau. Acestea sunt insa efectele unei proaste gestionari si a minciunilor porcilor.
M-a enervat naivitatea unor animale de la ferma si faptul ca ei continua sa creada orbeste in porci, doar putini punandu-si intrebari, asa cum se intampla si in jurul meu tot mai des.
Cred despre ¨Ferma animalelor¨ ca ar putea sa trezeasca niste semne de intrebare in mintea noastra si de aceea o recomand. Sa nu uitam sa privim in trecut si in prezent la ceea ce a facut si face socialismul si oamenii care-si doresc puterea si sa incercam sa ne facem un viitor mai bun, corect, un viitor in care sa avem mintea limpede si ochii bine deschisi si sa nu ne lasam orbiti de cei din jur.
Tineti minte ca regula de mai jos nu trebuie sa se aplice in nici o situatie!
“Multumesc pentru amintiri” a fost extrem de bine aleasa pentru lectura. O aveam la mine in momentul in care, in mod neasteptat a trebuit sa raman internata in spital, in urma unui stupid accident. Spun ca a fost potrivita pentru ca si protagonista noastra se afla in spital la inceputul cartii.
Curand, Joyce iese si decide sa o ia de la capat cu viata ei si sa ia o data pentru totdeauna deciziile pe care nu le-a luat pana in momentul cand a avut accidentul.
Justin Hitchcock merge in Dublin pentru a tine o conferinta si pentru a fi mai aproape de fiica lui pe continentul european. O cunoaste pe Sarah, care-l convinge sa doneze sange, un lucru de care el se teme extrem de tare (si mai stiu eu pe cineva care se teme de luat sange).
Barbatul este personajul meu preferat din aceasta carte. Este amuzant, inteligent, cu o cultura generala impresionanta. Tatal femeii este haios, din primul moment si pana la final. E un personaj care o completeaza frumos pe fiica lui, si care e sarea si piperul acestui roman.
Joyce isi doreste enorm sa devina mama doar ca, din pacate, visul ei se prabuseste subit si simte ca trebuie sa o ia de la inceput. Se intersecteaza intamplator cu Justin, la un salon unde amandoi se vor tunde, dar schimbarea ei va fi semnificativa.
Dincolo de intalnirea celor doi de la salon, viata lor este legata intr-un mod neasteptat si incredibil, dar pe care eu nu l-as vedea imposibil in viata reala. Mi-a placut ce se intampla cu Joyce si cum ajung sa-si dea tarcoale cei doi protagonisti. Sunt haiosi iar chimia lor trece de paginile cartii. Transmit tot ce e mai frumos si par extrem de reali.
Daca acest roman s-ar ecraniza, ar iesi un film interesant, si mi-as dori sa il vad. A doua jumatate a cartii este mai activa si imi place mai mult. Cecelia Ahern a facut o treaba extraordinara si de aceasta data.
Le multumesc celor de la editura All pentru aceasta carte. O puteti gasi pe site-ul lor, dand click aici.
“Auschwitz. Alive 70 de ani” reuneste marturii cutremuratoare ale unor supravietuitori ai holocaustului sau asa cum mai este denumita aceastra tragedie, Shoah. Face parte din categoria memorii si jurnale si coordonatorul este Romeo Couti. Am primit aceasta carte de la Libris in luna iulie, impreuna cu primul volum al seriei Ordinul Dragonului, “Copilul zanelor” de Philippa Gregory.
Cartea e scrisa sub forma de interviuri, fiecare dintre persoane avand bucatica ei in carte. Ei au locuit in Romania sau au avut parinti de provenienta din Romaina, pentru ca unul dintre interviuri este al unui barbat care s-a nascut in lagar.
Probabil si pentru voi, la fel ca si pentru mine, este greu de imaginat ce s-a intamplat cu adevarat acolo. Doar cei care au supravietuit infernului stiu. Si mult timp nu au putut sa povesteasca, iar noi ce are venim in urma lor, ar trebui sa profitam enorm de pe urma marturiilor lor si sa evitam ca o asemenea tragedie sa se repete. Sa ajungem sa fim cu adevarat constienti de ceea ce inseamna holocaustul vom reusi doar citind astfel de marturii.
“Auschwitz. Alive 70 de ani” reuneste de fapt o serie de inregistrari video si transmisii live facute de jurnalistii de la TVR Cluj. Dincolo de reportajele impresionante, cartea transmite si emotia oamenilor care au facut parte din proiect. Si cu riscul de a ma repeta, datoria noastra este aceea de a afla, de a da mai departe informatia primita, de a o face cunoscuta si celor care vin dupa noi.
Auschwitz a fost eliberat in data de 27 ianuarie 1945, dupa ce 1,1 milioane de oameni si-au pierdut viata. Printre acestia, batrani si copii. 80% dintre cei care au ajuns in lagar au fost ucisi imediat. A fost condamnarea la moarte fara drept de apel. A fost luarea drepturilor oamenilor de catre alti oameni. Si intrebarea pe care ne-o punem de fiecare data este “cum este posibil ca asa ceva sa se fi intamplat?”
Din pacate insa, lucrurile nu s-au oprit acolo. O parte din responsabili au scapat si cel mai probabil au trait fericiti pe alte meleaguri. Iar povestile se repeta in alte locuri ale lumii, despre care nu stim prea multe din pacate. Cei care reusesc sa mai scape din lagarele din Corea de Nord ne povestesc cosmarul pe care il traiesc si pe care il cunosc de-o viata.
Ce putem face pentru a opri astfel de atrocitati? Cum au putut supravietuitorii sa revina la Auschwitz si sa traiasca mai departe sunt intrebari care nu au raspuns deocamdata si care asa vor ramane. Pentru ca doar ei stiu adevarata istorie a ceea ce a reprezentat Auschwitzul.
Mi se pare ca Stephen King se joaca cu mintea noastra cu fiecare carte noua pe care o citesc. Imi place la nebunie ce a creat, chiar de cartile sale nu pot fi placute de toata lumea. Scrie lucruri atat de infricosatoare, dar atat de reale. Categoric este scriitorul meu preferat descoperit anul acesta si ma-ntreb ce am pazit pana acum, de ce nu am citit nimic scris de el.
“Carrie” este cea de-a doua carte a lui Stephen King pe care o citesc. Asa cum ne indica si numele, cartea este despre o fetita pe nume Carrie. Ea locuieste impreuna cu mama ei in Chamberlain, Maine, aceasta din urma fiind extrem de religioasa si cu un caracter foarte dificil. E chiar ciudata si nu de putine ori isi maltrateaza fizic si phisic copilul, in numele religiei si impotriva pacatului.
Cred ca mama lui Carrie este vinovata de turnura pe care o iau lucrurile in viata fetei. Aceasta nu stie nimic despre viata ei de adolescenta si nu face fata presiunilor la care este pusa la scoala. In afara presiunilor la care este supusa de mama ei acasa, fata este si victima colegilor rai si a profesorilor care nu stiu cum sa o ajute si chiar ii fac mai mult rau.
Carrie este o fata speciala, are puteri telekinetice, dar in perioada in care se desfasoara povestea noastra nimeni din micul oras nu stia cum sa gestioneze ciudatenia lui Carrie.
Din razbunare, una din colegele fetei pune la cale un plan diabolic prin care tanara noastra sa fie aleasa regina balului. Surpriza nu este insa aceea de a o pune in evidenta pe Carrie ci o galeata cu sange de porc de la care porneste o intreaga tragedie in micul oras. Carrie nu-si mai poate stapani nervii in urma acestui eveniment si puterile ei se dezlantuie, provocand evenimente greu de imaginat si greu de lecturat.
Ca cititor trebuie sa fii puternic pentru a putea citi o astfel de carte, dar daca sunteti obisnuiti cu Stephen King probabil stiti deja asta.
Am empatizat cu Carrie dar nu de putine ori am simtit mila pentru ea. Pentru ca nu a gasit pe absolut nimeni care sa ii explice ce se intampla cu ea si care sa o ajute. Din pacate nici nu prea avea cum sa gaseasca, data fiind relatia cu mama ei.
Cartea te mentine in suspans, avem parte de actiune in mod constant si ramai consternat de turnura pe care o iau lucrurile. E extrem de interesanta si incarcata de tensiune si al propriu si la figurat.
Stephenie Meyer ne aduce un roman cu totul diferit fata de orice am citit pana acum, scris de ea. Fan al seriei Amurg (nu ma dau la o parte de la a recunoaste asta), am citit si “Gazda” (The Host) si mi-a placut foarte mult. Si nici “Chimista” nu m-a dezamagit. Asa cum am spus si la inceputul acestei recenzii, “Chimista” este diferita de celelalte carti scrise de Stephenie Meyer. Atat numele cat si coperta sunt controversate si nu stim la ce sa ne asteptam.
Romanul incepe in forta, protagonista noastra intrand in actiune din primele randuri. Fuge de fostii ei colegi, in incercarea de a supravietui. Are un stil de viata extrem de periculoasa, o viata deloc asemanatoare cu cea a unei tinere normale. Este extrem de inteligenta si luptatoare, dar e singura pe lume.
Cumva, cei pentru care a lucrat pana de curand, reusesc sa ia legatura cu ea si sa ii ofere sansa de a lucra din nou pentru ei, intr-un ultim proiect, in urma caruia, daca il va incheia cu succes va fi libera. Nestiind prea bine daca nu cumva e doar o capcana, fata decide sa intre in acest proiect, mentinandu-se inca in alerta si incercand sa dea tot ce are mai bun pentru a duce la bun sfarsit misiunea. Este extrem de buna in ceea ce face, si asta mi-a placut mult. Stephenie Meyer s-a documentat foarte bine atunci cand a creat acest personaj, si mi se pare fara eroare conturarea acestui persoanaj. Nu a evitat insa sa ii dea si caracteristici umane, sentimente ce reies din adancul personajului si slabiciuni, pe care le are fiecare om.
Protagonista noastra il cunoaste pe Daniel, cel ce va reprezenta misiunea ei. Doar ca el devine din personaj negativ, asa cum il credea ea la inceput, victima tuturor: al apropiatilor lui, al personajului nostru feminin si al sefilor acesteia. Se pare ca acestia sunt dispusi sa faca orice, sa sacrifice orice pentru a pune mana pe unii dintre cei mai de temut adversari.
Avem parte de actiune continua, de aventura si lupta continua pentru viata si pentru aflarea adevarului. Iar acesta poate fi mai dur decat credeau personajele noastre. Sa citesc aceasta carte a fost ca si cum as privi un film. Iar finalul… finalul a fost nemaipomenit. Total neasteptat. Inevitabil am ras la final, a fost ca o eliberarea a tensiunii acumulate in cadrul cursei contracronomentru de care am avut parte in paginile cartii.
Va recomand aceasta carte, daca va place aventura sau daca vreti sa va provocati sa o cititi pe Stephenie Meyer si dincolo de povestile cu vampiri. Aventura va absoarbe de la inceput pana la final si o sa va placa.
