Vegetariana – Kang Han

Titlu in romana: Vegetariana 

Titlu in engleza: The Vegetarian

Autor:   Kang Han

Apariție: 30 octombrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Vegetariana este primul meu contact cu literatura coreana, e ceva nou si inedit. Se pare ca anul acesta este anul premierelor in ceea ce priveste alegerile mele in materie de literatura si nu numai. Am auzit de ea la foarte multa lume si pana sa ii fac eu o recenzie pe blog, Irina de la Irina citeste a facut o recenzie pe canalul ei de youtube, iar multe din parerile ei cu privire la carte le impartasesc si eu.  Romanul a fost publicat prima data in 2007, in 2015 a fost tradus in engleza iar un an mai tarziu a castigat Premiul Man Booker International.

Cu un nume mai mult decat intrigant, Vegetariana ne-o dezvaluie pe Yeong-hye care in urma unui vis decide sa devina …vegetariana. Desi vegetariana este planeta in jurul careia se invarte tot universul acestei carti, ea nu ne vorbeste direct. Intreg procesul si toate starile prin care ea trece nu ne sunt povestite din punctul ei de vedere, si acesta este un element pe care eu nu l-am intalnit prea des in literatura. Cartea are trei parti, trei pareri. Practic, trei oameni importanti din viata lui Yeong-hye ne povestesc intregul eveniment iar cititorul are sansa sa o descopere pe femeie prin ochii celorlalti trei, in timp ce ii cunoaste si pe ei.

Primul cu care facem cunostinta, si care isi spune povestea la persoana I, este sotul lui Yeong-hye, de la care aflam cat de banala este sotia sa, din punctul sau de vedere. Iar in momentul in care decizia ei le schimba total viata, atentia lui se indreapta mai mult ca oricand spre cumnata lui, facand o serie de comparatii intre cele doua. In cea de-a doua parte, denumita Pata mongola, cel care ne arata o altfel de Yeong-hye este cumnatul ei iar in cea de-a treia parte, Copaci in flacari, In-hye, sora vegetarienei ne prezinta declinul acesteia, totul din punctul ei de vedere.

Dincolo de un om neinteles intr-o tara unde baza mancarii este carnea, lucru comun cu tara noatra, Vegetariana ne aduce atat delicatete  cat si brutalitate. Nu i-am inteles prea bine finalul, dar am empatizat cu Yeong-hye si am simtit ca mi-au fost transmise trairile ei, atat de intense. Are parte de o serie de cosmaruri teribile, iar in schimbul luptei pe care o duce nu primeste decat violenta si dispret, de la oamenii ce ar fi trebuit sa ii fie aproape. Ma duce cu gandul la cum vor cei din jur sa conduca viata celor apropiati.

Vegetariana mi-a ramas in gand multe zile, chiar saptamani, dupa ce am terminat-o si cred ca este o carte pe care toti ar trebui sa o citim. Va asigur ca nu seamana cu nimic din ceea ce ati citit pana acum, si ca v-ar putea deschide noi orizonturi si v-ar putea face sa va puneti cateva intrebari. Din cate am aflat are si adaptare cinematografica din 2009.

Soldatii de zinc – Svetlana Aleksievici

Titlu in romana: Soldatii de zinc

Titlu in engleza: Boys in zinc

Autor:  Svetlana Aleksievici

Apariție:  1989

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Asa cum ne-a obisnuit, Svetlana Aleksievici, originara din Belarus, culege marturii ale celor care au stat in primul rand in fata unor evenimente istorice despre care, eu una, stiu foarte putin sau nimic. Asa a fost cazul cartii “Dezastrul de la Cernobil” in care am facut cunostinta pentru prima data cu aceasta scriitoare. Am spus apoi ca nu ma voi opri doar la ea, asa ca astazi va povestesc despre “Soldatii de zinc”, pe care eu am primit-o de la cei de la Libris. Aceasta este o carte din literatura contemporana care trateaza un eveniment istoric relativ recent.

Aceasta carte are un format micut si pare usor de citit dar, odata ce incepi sa citesti si incepi sa descoperi marturiile mamelor ramase fara copii, ale femeilor ce au fost de fata la chinurile prin care au trecut oamenii si ale soldatilor care au supravietuit, iti dai seama ca lectura ta nu va fi una usoara.

Va recomand totusi sa nu o lasati din mana orice impresie v-ar face, in sensul ca, oricat de sensibili ati fi, de va uitati in jurul vostru, istoria se repeta.

In 1979, Rusia a invadat Afganistanul. Pana acum, un lucru pe care nu-l stiam, asa cum ju stiam nici ca avioanele in care se aduceau sicriele celor cazuti la datoria pentru patrie se numeau lalelele negre. Iar sicriele erau sigilate cu zinc, asa cum sugereaza si titlul cartii, iar familia nu mai avea ocazia sa-si vada copilul, fratele, cumnatul, tatal sau sotul pentru ultima data. Nu se stia macar daca inauntru era vreun trup.

In cei 9 ani cat a durat razboiul 1 milion de oameni au participat la el, motivati de diverse cauze: fortati de imprejurari sau pur si simplu din datoria fata de patrie, datorie indusa de propaganda facuta, pentru ca mai apoi sa se spuna despre ei ca sunt criminali.

Supravietuitorii nu s-au mai putut integra in societate, gasind-o schimbata la intoarcerea de la razboi, iar multi au ajuns chiar sa se sinucida.  Asta este ceea ce genereaza razboaiele, din dorinta unor oameni de a castiga putere, prin manipularea populatiei, pacalita si dusa acolo cu gandul ca ii ajuta pe cei din Afganistan.

Ultima parte a cartii este cea care mi-a fost cireasa de pe tort, atunci cand am aflat ca dupa publicarea cartii, “un grup de mame de soldati internationalisti cazuti  in Afganistan a dat-o in judecata pe scriitoarea Svetlana Aleksievici, autoarea cartii “Soldatii de zinc”. Multe dintre acestea sunt persoane ale caror marturii le-am citit cu cateva paini in urma. Nu mica mi-a fost mirarea si nu am putut sa inteleg de ce s-a  creat acea campanie imotriva ei, de ce oamenii s-au razgandit si si-a tradat mortii si totodata s-au tradat pe ei.

In lume au mai fost procese de acest fel, despre care nu stiam nimic si am aflat tot din carte. Va las insa pe voi sa descoperiti despre cine este vorba.

In cadrul procesului Svetlanei Aleksievici s-au auzit numeroase voci in sala care afirmau ca ” i-au platit bani grei, dolari. Si ea ne improasca pe toti cu noroi. Pe noi si pe copii nostri”, ca de altfel si ca “URSS a reprezentat o mare putere si pentru multi a fost ca un spin in coasta. Nu trebuie sa povestesc eu acum unde si cine a planuit destramarea tarii noastre, inclusiv prin intermediul unor tradatori bine platiti de Occident.”

Ca sa inchei, o sa va mai spun ca autoarea “a parasit sala tribunalului inainte de sfarsitul procesului, dupa ce instanta i-a refuzat din nou cererea unei expertize literare”. De ce? Doar cei care au fost in spatele acestui proces si mai ales ce care l-au judecat stiu. Noi putem doar sa sustinem ducerea mai departe a marturiilor despre infernul creat si sa luptam impotriva celor care vor sa ascunda mizeria sub pres. Va recomand aceasta carte, o consider o lectura obligatorie care va aduce un aport de cunostinte despre istorie.

Le multumesc celor de la Libris pentru carte.

Mincinosii – E. Lockhart

Titlu in romana: Mincinosii

Titlu in engleza: We were liars

Autor:  E. Lockhart

Apariție:  13 mai 2014

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Trebuie sa mentionez inca de la inceputul acestei recenzii ca aceasta carte fie va va placea foarte mult, fie vi se va parea o porcarie. Cel putina sa as incadra-o eu, asta si prin prisma reactiilor pe care le-a mai trezit printre cititori.

Pe mine m-a surprins, mi-a placut desi chiar nu ma asteptam la un asemenea deznodamant. Din punctul meu de vedere nu e genul de final pe care il vezi la o carte young adult.

Mincinosii sunt un grup de adolescenti al unei familii extrem de bogate, care se reunesc in fiecare an pe insula unde fiecare fiica acestei familii are o casa. Grupul de mincinosi este format din Cadence, protagonista, doi dintre verii ei si un baiat care este amicul lor, nu e ruda cu ei (e nepotul iubitului  uneia dintre matusile lui Cadence).

Familia Sinclair este asa cum am mai spus, extrem de bogata, si nu ascunde asta. Bunicul e un personaj care dirijeaza totul iar cele trei fiice ale sale ii seamana: au crescut intr-un mediu unde aveau tot ceea ce isi doreau fara prea mult efort. Fiecare are secrete, bine ascunse si sunt mincinosii ci care incep sa isi puna intrebari despre ce se intampla in aceasta familie.

Cadence este cea care ne povesteste tot ce s-a intamplat, atat in vara dinainte de accident cat si in alte vacante de vara, complicitatea pe care o imparte cu ceilalti 3 tineri, grupul pe care il formeaza si atractia pe care o simte fata de acel baiat.

Mie nu mi-a placut modul in care autoarea sarea de la o poveste la alta, de la relatarea dintr-un anumit moment la un cu totul alt moment intr-un capitol foarte scurt. Desi, am inteles perspectiva, dat fiind ca romanul e scris din privinta lui Cadence.

Este o carte care se citeste extrem de repede, nu are prea multe pagini, dar care te captiveaza, pentru ca vrei sa afli ce s-a intamplat: de ce a avut accidentul, cum s-a intamplat, ce final va avea.

Finalul, asa cum am spus, m-a surprins. Mi-a dat peste cap orice gand pe care mi-l facusem cu privire la evolutia mincinosilor. Nu a fost un deznodamant pe gustul meu, chiar daca nu sunt neaparat un fan al happy end-urilor, finalul mi s-a parut dur, mult prea dur.

Voi ati citit Mincinosii? Cum vi s-a parut? Si daca nu ati citit-o, sunteti tentati sa vedeti ce au facut mincinosii si sa cunoasteti toata familia Sinclair?

Soapta inimii – Jan-Philipp Sendker

Titlu in romana: Soapta inimii

Titlu in engleza: The Art of Hearing Heartbeats

Autor:  Jan-Philipp Sendker

Apariție:  2002

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte m-a surprins. Nu aveam mari asteptari de la ea, deoarece nu am mai citit nimic scris despre acest autor, dar descrierea de pe site-ul celor de la Bookster m-a atras. Imi pare una din cele mai frumoase povesti de dragoste pe care eu le-am citit pana acum.

Julia Win este cea care ne introduce in aceasta frumoasa poveste. Este din New York dar calatoreste in Birmania, condusa fiind de singura pista pe care tatal ei a lasat-o in urma atunci cand a disparut: o scrisoare de dragoste veche de 40 ani.

Ajunsa in sat, Julia intalneste un barbat misterios care stie povestea tatalui ei. Identitatea acestuia ne va fi dezvaluita la sfarsitul cartii si va garantez ca veti fi surprinsi.

Pana una alta, barbatul incepe sa ii povesteasca intreaga viata a lui Tin Win, chiar si cea despre care mama Juliei nu a stiut niciodata nimic.

Copil fiind, Tin Win a fost abandonat de catre mama lui, dupa ce tatal sau a decedat. Aceasta il considera aducator de ghinion pe baiat, doar pentru ca s-a nascut intr-o zi considerata nefasta.

Plin de durere, tot asteptand intoarcerea mamei, baietelul orbeste. In aceasta perioada, cea care are grija de el este Suu Kyi, o vecina care ramasese fara familie. Ajunge la o manastire unde il va avea ca dascal pe U May care il va invata o multime de lucruri, indeosebi sa-si utilizeze celelalte simturi cat mai bine pentru a simti mediul inconjurator si pentru a se putea descurca singur.

Tot la manastire o cunoaste intamplator pe Mi Mi, o fata cu probleme de sanatate, dar care va devenii ochii lui Tin Win, in timp ce el va deveni mijlocul prin care fata se poate deplasa mai usor, data fiind problema ei la picioare.

Iubirea dintre cei doi este de neimaginat, m-a impresionat foarte tare. M-am intristat odata cu ei, atunci cand unchiul lui Tin Win il ia pe baiat in grija sa, si m-a enervat motivul pentru care face asta. Baiatul isi recapata vederea in urma unei operatii si este trimis la studii in strainatate, unde o va cunoaste si pe viitoarea sa sotie.

Poate va intrebati de ce nu s-a intors la Mi Mi. Motivul e legat tot de unchiul sau si te simti revoltat de tot ce li s-a intamplat celor doi indragostiti. Asa se intampla si in viata de zi cu zi: unele iubiri se pierd din cauza celorlalti si putine au ocazia sa se regaseasca dupa ani si ani.

Dincolo de povestea de dragoste incredibila, cartea lui Jan-Philipp Sendker ne ilustreaza o lectie de viata.

O regina pe esafod – Hilary Mantel

Titlu in romana: O regina pe esafod

Titlu in engleza: Bring up the bodies

Autor:  Hilary Mantel

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Imi place sa citesc sau sa vad documentare despre istorie, indeosebi in ultima vreme, despre historia Regatului Unit, atractie alimentata putin si de serialul Games of Thrones (Urzeala Tronurilor) despre care stiu ca are influente din istoria Angliei.

“O regina pe esafod” are in centru domnia lui Henric al VIII-lea, intr-o perioada in care el a rupt legatura cu Biserica Catolica, odata cu divortul de Catalina de Aragon. Dupa aceasta ruptura, Henric se casatoreste cu Anne Boleyn, lucru care accentueaza cearta lui cu Biserica Catolica.

Totusi, un Henric al VIII-lea este personajul principal al acestei carti, ci Tomas Cromwell, principalul sfetnic al regelui. Tomas a fost doar fiul unui fierar, care a luptat mult sa ajunga unde este acum.

Regele isi doreste tare mult sa aiba un fiu care mai apoi sa il urmeze la tron, dar pana in momentul in care se desfasoara actiunea in cartea noastra nu are prea mult succes. Incet, lui Henric ii atrage atentia Jane Seymour, iar Tomas Cromwell se implica in aceasta noa nebunie a regelui, tradand-o astfel pe Anne, in incercarea de a ramane langa Henric in continuare.

“O regina pe esafod” este o carte greoaie din punctul meu de vedere, incarcata de descrieri, mai ales in prima parte a romanului, dar are ceva care m-a atras: poate pe de o parte bucatica de istorie si intrigi, si poate pe de alta parte si felul de a scris al lui Hilary Mantel.

Trebuie sa mentionez ca autoarea a primit de doua ori premiul Man Booker. Daca va place si voua historia, si nu va deranjeaza lecturile cu multe descrieri, va invit sa cititi acest roman.