Dupa-amiaza albastra – William Boyd

Titlu in romana: Dupa-amiaza albastra

Titlu in engleza: The blue afternoon

Autor: William Boyd

Apariție: 25 Mai 1993

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

In primul rand la aceasta carte m-a atras coperta care mi-a inspirat o zi frumoasa de toamna, caldura si am crezut ca va fi vorba despre o poveste de dragoste deosebita.

Mi-a placut mult inceputul, parea o poveste promitatoare si m-as fi asteptat ca povestea sa se centreze mai mult pe Kay. De fapt, a fost o poveste intr-o alta poveste. Prima, incepe cu viata arhitectei Kay, recent ramasa fara afacerea pe care o avea in parteneriat cu un prieten ce a tradat-o, descopera ca tatal ei nu este cine credea ea ca e, si are o relatie ciudata cu fostul ei sot.

Cand incepea sa ma prinda, toata situatia ramane in aer si totul se concentreaza pe viata tatalui ei. Salvador Carriscant este medic, fiul unui scotian si al unei filipineze. El traieste si munceste in Manila, la inceputul secolului XX si este casatorit dar nu este fericit. Salvador are parte de o poveste de dragoste frumoasa, atunci cand o cunoaste pe sotia unui colonel american, care la randu-i se indragosteste de el. Povestea lor este nedreapta fata de ceilalti si foarte periculoasa pentru cei doi.

Cel mai bun prieten al protagonistului are parte de un sfarsit tragiv dar plin de bucurie pentru sufletul sau, iar cand lucrurile pareau ca se vor aseza pentru cei doi amorezi, soarta lor ia o turnura neasteptata.

Categoric nu este o poveste clasica de dragoste cu final fericit si, cred ca este extrem de ciudat sa te afli in pozitia lui Kay, in intreaga istorie a vietii tatalui sau.

Cartea contine putina istorie, putina actiune politista si romantism. Unul din cele mai importante aspecte din intregul roman, in afara povestii de iubire, este modul in care Salvador vede medicina, si cat este el de diferit fata de colegii lui, care inca folosesc metode rudimentare pe pacienti, si chiar infricosatoare.

La fel ca si inceputul, si finalul este ciudat, neasteptat, si parca lasa cartea neterminata, parca lipseste ceva. Acesta este un stil pe care nu l-am prea intalnit si pe care nu am reusit sa il inteleg prea bine.

In schimb, mi-a placut foarte mult un fragment si mi l-am notat:

¨…in ceea ce ea facuse in noaptea aceea nu era cu nimic mai absurda decat oricare alta din inchipuirile de care ne slujim cu totii ca sa ne proptim inca un pic vietile noastre clatinande. […] Deci: ce sens au toate astea? Cu ce e mai buna dupa-amiaza asta albastra, aici si acum, pe terasa la care stam, prizonieri intre eternitatea ploii si cea a soarelui, tintuiti peste clipa?”

 

Daneza – David Ebershoff

Titlu in romana: Daneza

Titlu in engleza: The Danish Girl

Autor: David Ebershoff

Apariție: 2000

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Daneza a ajuns in bratele mele abia atunci cand toata nebunia legata de film a trecut. M-am abtinut foarte tare sa nu vad filmul pana nu citesc cartea, si am reusit.

Povestea danezei incepe cu un cuplu, Greta si Einar Wegener, care locuiesc in Danemarca, in orasul Copenhaga, in preajma anilor 1920-1930. Avem parte de o multime de intoarceri in timp, pentru a intelege mai bine povestea lor si rolul pe care il va juca Lili in carte.

Vedem cum s-au cunoscut si cum s-au indragostit Einar si Greta, si chiar viata acesteia inainte de a se casatori cu Einar. Mi se pare ca viata femeii a fost foarte grea si dureroasa si  fragmentele din viata ei m-au facut sa ii inteleg reactiile mult mai bine.

Initial am dispretuit presonajul ei, si ca si-a aruncat sotul in ghearele lui Lili cu buna stiinta si din egoism, dar apoi, am digerat toate lucrurile si le-am pus cap la cap, iar intr-un final am ajuns sa o inteleg.

Einar este foarte apreciat pentru munca sa de artist, pe cand sotia sa traieste in umbra lui, ca artist vorbind, si rareori obtine proiecte sau lucrari, unele dintre ele datorita interventiei sotului ei. Lucrurile se completeaza cu partea financiara de care Greta poate profita din plin, pe cand sotul ei nu e la fel de norocos, dar are parte de ajutorul ei, cu stiinta sau fara.

Lili incepe sa faca parte din viata celor doi soti atunci cand Greta o roaga sa o lase sa o picteze. Din acel moment lucrarile cu Lili vor deveni faimoase si Greta cunoaste succesul.

Lili isi doreste mai mult decat sa ii fie model Gretei, mai mult decat chipul frumos dintr-un portret. Se indragosteste si traieste aventuri la care nu ar fi sperat vreodata si are parte de complicitatea Gretei si bineinteles de cea a lui Einar. Actiunea se muta in alte zone ale lumii, unde cei trei nu vor fi nevoiti sa aiba atat de multa grija ca in Copenhaga si unde Lili se poate desfasura in voie.

Lucrurile care se intampla intre Einar si Lili nu vor fi mereu pe placul Gretei, dar odata pornita pasiunea fetei si curajul lui Einar in ceea ce o priveste pe aceasta, nu prea mai are cale de intors.

Cei trei vor fi insotiti pe alocuri si de alte personaje, cum sunt fratele Gretei, Carlisle, Hand, un vechi prieten al lui Einar, si Ana, o prietena a Gretei. Fiecare dintre ei are un rol special si mi-au placut mult.

Subiectul pe care David Ebershoff il trateaza in ¨Daneza¨ este unul extrem de sensibil, tinand cont si de perioada in care se petrec lucruile: 1925 ‚ transexualitatea. Probabil nu este un subiect confortabil pentru toata lumea, dar mie mi-a placut foarte mult si cred ca e foarte important sa acceptam dorintele celor din jur in ceea ce priveste sexualitatea lor.

Mi-a placut mult aceasta carte, in ciuda faptului ca sfarsitul mi s-a parut extrem de trist. Ar fi fost dragut sa se termine putin diferit.

Cat despre film, mi-au placut actorii ce i-au intruchipat pe Greta, Einar si Lili si asta a dat un plus  ecranizarii dar povestea a fost destul de schimbata si cred ca putin restransa.

 

Toti pleaca – Wendy Guerra

Titlu in romana: Toti pleaca

Titlu in spaniola: Todos se van

Autor: Wendy Guerra

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cuba este un subiect care imi atrage atentia din ce in ce mai des in ultima vreme. Asa am ajuns sa citesc ¨Toti pleaca¨ de Wendy Guerra, o carte despre care se spune ca are la baza chiar jurnalul autoarei.  Aceasta carte nu a fost publicata in Cuba pentru ca nu a trecut testul cenzurii.

Wendy Guerra impleteste viata ei de copil si de adolescenta cu fapte istorice, cum ar fi: razboiul din Angola, criza de la ambasada Peru din 1980,  actiunea intreaga a cartii desfasurandu-se in perioada anilor 70 si 80.

Personajul principal al cartii este Nieve Guerra, o fata nascuta in luna decembrie a anului 1970. Asa cum am mentionat si mai sus, povestea ei se imparte intre jurnalul copilariei si cel al adolescentei.

Cartea incepe cu povestile spuse de Nieve cand inca nu implinise 8 ani. Aceste povestiri sunt scurte si destul de la obiect, dar despre care uneori am impresia ca nu apartin unui copil.

Fetita Nieve creste in Cienfuegos impreuna cu mama ei si cu Fausto, iubitul acesteia, un suedez foarte dezinhibat. Tatal fetei va obtine custodia ei dupa ce ii va acuza pe cei doi adulti de comportament imoral, desi el nu se ocupa deloc de fiica lui, ba chiar o bate si o lasa nemancata. Toate acestea contribuie la o nota mutare in viata lui Nieve, ea ajungand intr-un centru pentru minori unde nu o duce neaparat mai bine, asa cum va puteti imagina. In acel moment, mama fetei are o reactie pe care la inceput nu am prea inteles-o.

Spre finalul primei parti are loc refugierea numeroasa a cubanezilor in ambasada Peru, incercand astfel sa plece din tara. Este, din cate am inteles, un eveniment extrem de important din istoria tarii. In acele momente, Nieve deja locuia la Havana impreuna cu mama ei, iar la scoala ei au loc tot felul de actiuni impotriva celor care vor sa plece.

In cea de-a doua parte a acestei carti, in jurnalul adolescentei lui Nieve, o regasim pe aceasta semnificativ schimbata. Studiaza artele si incepe sa isi traiasca viata: se indragosteste si are o gramada de probleme cauzate de lucrurile interzise pe care le face. Nu poate pleca din tara pentru ca este minora si nu are autorizatie de la tatal ei, care intre timp a fugit din Cuba.

Intreaga ei poveste este marcata de plecarea oamenilor din jur: Fausto, tatal ei, mama ei ocazional, iubitii ei.

Ce nu mi-a placut la aceasta carte este prima parte, pentru ca desi ilustreaza copilaria, se simte ca este scrisa din punct de vedere al unui adult mai degraba. Chiar daca autoarea s-a inspirat poate din jurnalul ei, tot nu m-a convins.

Mi-ar fi placut sa se centreze mai mult pe adolescenta ei, fara sa omita desigur aspectele extrem de importante din copilarie. Va recomand cartea si pentru ca este usor de citit si scurta, dar si pentru ceea ce ilustreaza.

 

 

Adio, dar mai stau putin – Nick Hornby

Titlu in romana: Adio, dar mai stau putin

Titlu in engleza: A long way down

Autor: Nick Hornby

Apariție: 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte are ca principal subiect sinuciderea, dar nu intr-un mod tragic si serios, ci mai degraba autorul se foloseste de un umor negru pentru a-ti rapi un zambet, in timp ce iti arunca cate o idee care te poate ajuta in momente de cumpana.

Nick Hornby reuneste patru personaje total diferite: Martin, un faimos prezentator, Jess, o tanara de 18 ani, cam problematica si fara cenzura la gura, Maureen, o femeie in varsta care are un fiu cu probleme de sanatate si JJ, un muzician care imparte pizza, pentru a putea supravietui.

Fiecare dintre ei are vise, are o viata pe care unii o socotesc perfecta, are probleme si nu are solutii. Intr-o noapte de anul nou, Martin, Maureen, Jess si JJ isi doresc sa se sinucida, aruncandu-se de pe o cladire foarte inalta, recunoscuta ca ¨turnul sinucigasilor¨.

Cei patru se intalnesc si e savuroasa scena cand oarecum isi cedeaza locul, sau isi asteapta randul. Pana la urma, hotarasc sa isi  amane putin momentul pe care fiecare si l-a pregatit mai mult sau mai putin timp.

Asadar, noul moment este stabilit ca fiind ziua de Sfantul Valentin. Intre timp, se mai intalnesc, in timp ce toti au impresia ca problemele celorlalti nu sunt atat de grave ca ale lui.

Imi pare ca se impletesc foarte fain: in timp ce Jess injura foarte mult si este extrem de rebela, Maureen este o femeie calculata, decenta, care a avut o viata grea. JJ si Martin par ca au avut tot ce isi doreau si au ajuns sa piarda din cauza unor prostii.

Mi-a placut fiecare dintre cele patru personaje si cred ca de la fiecare dintre ei putem invata ceva, si ce nu ar trebui sa facem dar si ce ar trebui sa facem in anumite situatii din viata noastra.

Se ajuta reciproc pe intreaga perioada de amanare, desi nu isi dau seama de la inceput. Sfarsitul nu este neaparat cel pe care eu il asteptam, si nu mi-a placut prea tare dar, parcursul cartii merita din plin.

Gatul girafei – Judith Schalansky

Titlu in romana: Gatul girafei

Titlu in germana: Der hals der giraffee

Autor: Judith Schalansky

Apariție: 2011

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cand am ales cartea aceasta de pe site-ul celor de la Editura All, m-a atras atat numele atat de intrigant cat si descrierea cartii. Aceasta trateaza adaptarea la schimbare intr-un mod cu totul inedit din punctul meu de vedere. Si in zilele noastre multe persoane au probleme cu privire la acceptarea schimbarilor.

Inge Lohnmark este profesoara de biologie de mai bine de 30 de ani. Urmeaza ca scoala unde preda sa se inchida in ceva timp, ceea ce ii da ceva batai de cap.

Relatia cu sotul ei este aproape inexistenta intrucat acesta se dedica exclusiv cresterii strutilor, iar cu fiica ei nu prea are nici o relatie, intrucat Claudia locuieste in Statele Unite ale Americii. Aceasta se casatoreste si nici macar nu isi invita parintii la nunta, ci le trimite doar niste poze.

Gatul girafei nu e o carte usor de citit si mi s-a parut putin negativista. Inge este o femeie dura, atat cu elevii ei cat si colegii de munca. Este un personaj cu care nu am reusit sa empatizez deloc. Ea isi aseamana elevii cu animalele despre care le preda.

Toate gandurile protagonistei sunt bazate pe cunostintele acesteia despre biologie, genetica, botanica si evolutionism.

In ciuda faptului ca asista de cateva ori la niste situatii grave intre elevii ei, nu ia nici o masura, nu se implica, intrucat este de parere ca intotdeauna cei mai puternici rezista, pentru ca adaptarea reprezinta totul.

Cu toate ca nu impartasesc parerile lui Inge Lohnmark si teoriile ei, imi place oarecum paralelismul pe care il face dar, imi displace profund faptul ca nu ia nici o actiune de aparare a celor slabi nici cand este vorba de fiica ei.

Cartea are un format deosebit, cu o serie de ilustratii create chiar de catre autoare, care insotesc ideile conturate in carte.

Va recomand Gatul girafei daca vreti sa aflati mai multe despre o femeie pentru care biologia si teoria evolutiei reprezinta totul, despre ce rol joaca gatul girafei in aceasta poveste si despre o bucata din istoria Germaniei. Puteti gasi cartea aici.