Dezastrul de la Cernobîl – Svetlana Aleksievici

Titlu in romana: Dezastrul de la Cernobîl

Titlu in engleza: Voices from Chernobyl: The Oral History of a Nuclear Disaster

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1997

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pentru mine cartea asta a fost sfasietoare. Mai mult decat vazusem in documentarele de la televizor in anii trecuti, precum si pozele de pe internet cu orasul parasit nu stiam. Si am aflat putin din ce a insemnat accidentul de la Cernobil pentru oamenii din apropierea centralei prin vocea unor supravietuitori, oameni ale caror marturii sunt cutremuratoare. Sunt oameni care si-au pierdut familia in acel nefericit accident.

Sa fim intelesi inca de la inceput: cartea asta  nu are nici un cuvant de fictiune. Tot ce povesteste Svetlana, tot ce a documentat este real.

Initial mi-a fost greu sa cred ca o astfel de lume chiar a existat: o lume in care oamenii credeau ca tot ce construia URSS era perfect si sigur, atat de sigur incat centralele ¨ar fi putut fi instalate chiar in Piata Rosie¨. Apoi m-am gandit ca nici lumea de azi nu e cu mult mai diferita de atunci si majoritatea crede tot ce ii este indrugat la televizor.

Odata ce am inceput sa citesc aceasta carte am aflat si cat de grava a fost situatia si in Belarus, in conditiile in care in niciun documentar nu am auzit de efectele dezastruoase ale accidentului nuclear asupra acestei mici tari.

E revoltator sa citesti cat de tarziu s-a aflat in Europa si in lume despre accident si cum au luat masuri, parca minimizand efectele grave ale acestui accident care are urmari si astazi.

Cati copii au ramas fara parinti, cate sotii fara soti, cati batrani fara sprijin?

Cati au ramas blocati in acele zone afectate de radiatii? Cati au murit si cati s-au imbolnavit din cauza radiatiilor? Toate acestea datorita insistentelor unui om, unei persoane considerate profesioniste.

Va recomand aceasta carte pentru a afla mai multe despre acest nefericit eveniment si despre urmarile lui. Eu cat am citit cartea am urmarit si doua documentare si e greu de exprimat in cuvinte sentimentul pe care aceasta carte ti-l da.

Fluturi vol 3 – Irina Binder

Titlu in romana: Fluturi

Autor: Irina Binder

Apariție: 2016

Proceded by: Fluturi vol 1 si 2

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Unii dintre voi stiti deja parerea mea despre cartile Fluturi ale Irinei Binder, de aici. Cred ca volumul 3 este cel mai slab dintre toate, cu o gramada de clisee si fraze de pe Facebook si cu aceeasi Irina care este indragostita de toti barbatii cu care intra in contact: la fiecare dintre ei gaseste cate ceva, acel ceva ce o atrage si o face sa fie pe punctul de a ramane cu el.

In ciuda faptului ca pe intreg parcursul celor trei carti isi striga in patru zari educatia primita de la tatal ei si demnitatea, ajunge sa profite de pe urma facilitatilor si banilor oferiti de cei doi frati si iubiti ai ei, Matei si Robert.

Mi-e greu sa cred ca cineva s-ar putea lipi intr-atat  de mult de cartea asta plina de fraze de pe net. I-am dat intr-adevar 2/5, pur si simplu datorita finalului, care face pare din alt film decat restul cartii, si care mie mi-a placut mult.

Recunosc ca pe intreg parcursul volumului 3 am avut tendinta de a renunta la a mai citi aceasta carte, intrucat mi se parea ca nu face decat sa se invarta in cerc, creand aceleasi situatii si momente dintre Robert si Irina, ca in volumele anterioare.

Nu face decat sa lungeasca artificial povestea si astfel sa mai induca niste idei despre ¨Fat Frumos care le are pe toate dar nu e suficient si hei, e ok sa il inseli cu fratele lui, Harap Alb, pentru ca el te face sa te simti femeie¨, tinerelor sau visatoarelor.

Nu e rau sa fi visator, chiar eu sunt o visatoare prin definitie, dar cartea asta nu are nimic din literatura care sa te faca sa visezi la personajele din carti, sau care sa-ti dea de gandit.

As fi curioasa sa aflu daca si voua vi se pare la fel cartea asta, sau daca macar ati mai avut rabdare sa cititi acest al treilea volum si ultimul din seria Fluturi.

Si caii se impusca, nu-i asa? – Horace McCoy

Titlu in romana: Si caii se impusca, nu-i asa?

Titlu in engleza: They shoot horses, don´t they?

Autor: Horace McCoy

Apariție: 1935

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte face parte dintr-un gen pe care eu nu il citesc de obicei, dar care mi-a deschis apetitul pentru acest gen. Chiar si eu am fost suprinsa de cat de mult mi-a placut cartea, pornind de la titlul ciudat si negru.

In timpul Marii Depresii, multi tineri ca Robert Syverten incearca sa-si gaseasca faima la Hollywood. Robert ajunge sa participe la un maraton de dans impreuna cu Gloria, o tanara obsedata de moarte. Aceasta fixatie a fetei pentru moarte poate fi o piedica spre finalul concursului si castigarea lui.  Pentru Robert, acest maraton reprezinta o modalitate de a castiga bani si faima.

In ciuda faptului ca e o carte destul de scurta, e foarte profunda prin tema aleasa: societatea din America intr-un moment de rascruce, problemele prin care trec, traumele ce ii urmaresc pe oameni, disperarea ce ii insoteste in fiecare minut, condimentata cu lipsa unui viitor.

Acest roman incepe cu o imagine extrem de dura: Robert o impusca pe Gloria, doar pentru ca ea ii cere asta. In timpul procesului, cand judecatorul citeste sentinta, Robert nareaza toata povestea maratonului de dans, pana la momentul uciderii fetei.

Sentinta pe care judecatorul o citeste da titlul fiecarui capitol din carte, si pentru mine, asta da un plus cartii, pentru ca abia la final aflam si deznodamantul sentintei.

M-a impresionat desfasurarea maratonului, mi se pare greu de imaginat ca cineva sa participe si sa reziste atat de mult timp la un astfel de concurs. Perechile participante sunt formate atat din amatori, cat si din persoane care au facut din asta un stil de viata. Toate aceste perechi reprezinta modele ale societatii americane ale acelui moment. Organizatorii profita de seriozitatea cu care trateaza participantii concursul si intind foarte tare coarda.

Recomand cartea atat celor carora le place sitlul cat si celor care isi doresc sa citeasca o carte captivanta si care iti da de gandit. Se citeste repede, intrucat are o multime de dialoguri, multe intre Robert si Gloria, si care ii definesc pe cei doi.

Vara in New York – Candace Bushnell

Titlu in romana: Vara in New York

Titlu in engleza: Summer and the City

Autor: Candace Bushnell

Apariție: 26 Aprilie 2011

Preceded by: The Carrie Diaries

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Carrie isi implineste visul de a se putea bucura in voie de orasul New York, toata vara. Doar ca nu vine in vacanta, ci vine pentru cursul de scris la care s-a inscris. Cursul reprezinta pentru ea primul pas spre indeplinirea viselor sale.

Vara in New York este cea de-a doua carte din seria Jurnalele lui Carrie si o gasim pe Carris dispusa sa priveasca spre viitor, lasand trecutul in spate.

Are o intreaga vara la dispozitie pentru a-i demonstra tatalui sau ca se poate descurca foarte bine la scris, altfel va trebui sa mearga la Brown si sa renunte pentru totdeauna la New York.

Mi-a placut mult cartea si desi nu am vazut filmele Sex and the City si nu am citit nici cartile (inca), mi-a placut mult cum a conturat-o Candace Bushnell pe Carrie in acest volum, chiar mai mult decat in prima parte a Jurnalelor lui Carrie.

O cunoastem mai bine pe Carrie in afara granitelor familiei ei, cum e ea la 16 ani, la inceputul a ceea ce va fi acel minunat personaj pe care il vor iubi toti cand vor ajunge la maturitate.

De asemenea avem sansa sa le cunoastem pe celelalte protagoniste a povestii ce mai tarziu va fi Sex and the City, la inceputul prieteniei lor. Desigur, nu toate sunt roz pentru Carrie caci din prea multa incredere in sine, se poate afla pe marginea prapastiei si pe punctul de a-si vedea visul prabusit.

Daca va place Sex and the City va recomand aceasta carte pentru ca va completa povestea lui Carrie si va va distra peste poate.  

Adam si Eva – Liviu Rebreanu

Titlu in romana: Adam si Eva

Autor: Liviu Rebreanu

Apariție: 1925

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Adam si Eva este din cate stiu si am vazut, cartea de dragoste preferata a mai multor cititori. Pe mine in schimb nu m-a prins deloc povestea, nu stiu de ce. Poate pentru ca nu am citit-o mai devreme, poate ca mi s-ar fi parut altfel daca o citeam in adolescenta.

Romanul este format din sapte povesti care nu par a avea legatura una cu cealalta, dar care au ceva in comun: toate pleaca de la ideea ca sufletul isi cauta perechea.

Capitolele au numele unei femei, care mai apoi apare in poveste. Fiecare istorioara pleaca de la povestea vietii unui barbat, primul dintre acestia fiind Mahavira si continuand cu Unanomu, Gungunum, Axius, Adeodatus, Gaston si terminand cu cel mai important, Toma Novac.

Intr-un anumit moment al vietii fiecaruia dintre ei, o cunosc pe femeia vietii lor, intruchipate de Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne si Ileana.

Doar ca desi destinul ii face sa se intalneasca, tot el ii desparte caci in primele sase capitole povestea lor se termina tragic. Nu mi-a placut cum actioneaza barbatii atunci cand le cunosc pe doamne, parca-si pierd mintile si asta le aduce sfarsitul.

Mi se pare buna ideea pe care a pus-o pe hartie Rebreanu, doar ca mi s-au parut greoaie anumite cuvinte si aspecte din povesti si nu mi-a placut ca nu a insistat un pic mai mult pe personajele feminine. Ele sunt descrise doar din punct de vedere al barbatilor si nu prea fac mare lucru.

Cel mai mult mi-au placut ultimele doua capitole, Ileana cu Toma Novac si Yvonne cu Gaton.

In toate cele sapte capitole este vorba despre acelasi suflet care-si cauta perechea si care reuseste sa ramana alaturi de ea abia in cea de-a saptea viata, cel putin ceva mai mult decat in vietile anterioare.

Pentru mine lectura a fost monotona pentru ca mi-am dat seama de cum vor fi lucrurile dupa sfarsitul celui de-al doilea capitol, dar as fi curioasa sa aflu cum vi s-a parut voua.