Category: Romana

Posted on

Numele vantului & Teama inteleptului – Patrick Rothfuss

Titlu in romana: Numele vantului & Teama inteleptului (Cronicile Ucigașului de regi)

Titlu in engleza: The Name of the Wind (The Kingkiller Chronicle, #1), The Wise Man’s Fear  (The Kingkiller Chronicle, #2)

Autor: Patrick Rothfuss

Apariție: 27 Martie 2007 & 1 Martie 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“I have stolen princesses back from sleeping barrow kings. I burned down the town of Trebon. I have spent the night with Felurian and left with both my sanity and my life. I was expelled from the University at a younger age than most people are allowed in. I tread paths by moonlight that others fear to speak of during day. I have talked to Gods, loved women, and written songs that make the minstrels weep. My name is Kvothe. You may have heard of me.”

La aceasta saga prima data mi-a atras atentia numele primei carti si mai apoi descrierea. Cronicile ucigasului de regi este o saga cu si despre un muzician, om al strazii, hot, student, magician, erou si asasin. Kvothe insumeaza toate astea si mai mult. Manat de toate povestile care se aud despre el, acesta, deghizat intr-un detinator al hanului Piatra de hotar dintr-un oarecare oras, hotaraste sa isi spuna povestea asa cum e ea in realiate, viata sa, de la care au pornit toate miturile ale omului despre care toti vorbesc dar mai nimeni nu-l cunoaste.

Numele vantului face parte din top 5 cele mai bune carti pe care eu le-am citit anul acesta, impreuna cu cea de-a de-a doua carte din saga Cronicile ucigasului de regi.

Cartea nu e deloc mica, are aproape 800 de pagini, dar pe mine nu m-a plictisit deloc. Trebuie doar sa ii dedicati timpul pe care il merita. Mie mi-a luat aproape 15 zile sa o termin si la putin timp dupa am cititi si urmatoarea carte, Teama inteleptului, care are 1200 pagini

Sentimentul pe care l-am avut atat atunci cand citeam cat si atunci cand am terminat cartea a fost o nevoie permanenta de a sti ce s-a intamplat in continuare cu el, o nevoie pe care sunt nevoita sa o tin ascunsa pana la aparitia volumului 3. Ceva rau se intampla, stiu sigur si imi doresc sa stiu ce e. Sper ca Rothfuss sa publice cat mai repede cartea.

Numele vantului incepe cu viata pe care Kvothe o duce alaturi de Bast, ajutorul sau, in hanul pe care il detine. Primele aproximativ 100 de pagini se centreaza pe acel loc si pot sa zic ca sunt cele mai grele din toata cartea, dar odata ce treceti de ele, va garantez ca nu va mai puteti opri. Kvothe este un personaj foarte bine creat de Patrick Rothfuss. Este foarte destept dar misterios, intotdeauna afli ceva nou despre el. Se baga in problema tot timpul, ceea ce transforma povestea intr-una care te tine atent, si odata ce se rezolva apare altceva si mai difícil si important. Daca la inceput cunoastem un baiat fericit alaturi de familia sa, ulterior il vedem cum isi pierde incredere in oameni si creste pe strada, invatat sa se descurce cu putin in viata sa grea, apoi, incet, participam la o evolutie foarte frumoasa a sa: isi face prieteni si chiar se indragosteste, invata foarte multe lucruri, mai ales in Teama inteleptului, unde din punctul meu de vedere, devine barbat in toata regula, si chiar asa este descris la intoarcerea sa de pe taramurile misterioase.

Pe langa el, mai avem si personaje secundare la fel de importante si frumoase. Denna, o fata pe care o cunoaste in copilarie, repare in viata sa intamplator, intr-un mod cu totul deosebit si atunci cand avea nevoie de cel mai mare ajutor. Bast este ajutorul sau de la han, cel care imi pare ca stie mai mult despre el decat se dezvaluie in carte si care isi doreste sa il ajute sa redevina ce a fost. Mai sunt si prietenii pe care ii intalneste la Universitate si bineinteles Auri, un personaj misterios despre care nu stiu inca ce rol va juca, dar am impresia ca va fi senzational.

Intalnirile cu Denna sunt delicioase, desi mi-as fi dorit sa faca mai mult uneori, sa aiba mai mult curaj. Cred ca si ea astepta asta. Sunt tare curioasa sa vad cum va continua povestea lor de dragoste.
Rothfuss scrie minunat, desi Numele vantului este cartea de debut, nu se observa. Este o carte pentru cititori de fantasy, deci daca sunteti cititori de Harry Potter, Magicienii sau alte asemenea carti. As putea spune ca din acest gen, o egaleaza pe saga Harry Potter fara sa imi para rau. 🙂 Este geniala!

Posted on

Central Park – Guillaume Musso

Titlu in romana: Central Park

Titlu in engleza: Central Park

Autor: Guillaume Musso

Apariție: 27 Martie 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte este una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit pe finalul anului 2016. Din pacate a trebuit sa aleg si sa ma limitez la doar 10 carti pentru topul despre care v-am vorbit aici.

Am primit aceasta carte de la Editura All, impreuna cu „Gatul girafei”  de Judith Schalansky, pentru recenzie. Trebuie sa mentionez inca de la inceput ca cele cateva cuvinte de pe site si de pe spatele cartii despre subiectul acesteia mi-au adus oarecum aminte de stilul lui Dan Brown, si acesta a fost argumentul care m-a facut sa o aleg.

Guillaume Musso este un scriitor francez foarte in voga, care a fost denumit „romancierul preferat al Frantei” conform Lefigaro.fr. Pana acum nu am citit nimic scris de acest scriitor, dar am fost placut surprinsa de cum a pus in scena aceasta frumoasa poveste.

Thrillerul „Central Park” ni prezinta pe cei doi protagonisti, Alice Schäfer si Gabriel Keyne intr-un inceput de poveste intrigant si care te acapareaza inca de la primele pagini. Alice este capitan de politie in Brigada Criminalistica din Paris, iar Gabriel este un pianist de jazz american. Ce au cei doi in comun?

Intr-o dimineata se trezesc legati unul de altul cu un set de catuse, in timp ce bluza femeii este patata de sange, doar ca nu e sangele ei, pentru ca aceasta nu este ranita. Geanta, telefonul si alte lucruri ale ei au disparut, iar ea nu isi aduce aminte cum a ajuns in acel parc. Ultimele lucruri pe care si le aduce aminte sunt de seara trecuta cand a iesit cu fetele pe Champs-Elysées.

Gabriel pe de alta parte isi aminteste ca seara trecuta a cantat intr-un club de jazz din Dublin. Iar acum cei doi se afla la cateva mii de km distanta de locurile unde se aflau seara trecuta, tocmai in Central Park din New York.

Incepand din acel moment, cei doi pornesc intr-o adevarata aventura, demna de filmele de la Hollywood, totul in speranta ca vor afla ce li s-a intamplat.

Desi mai simplu pentru ei ar fi fost sa anunte Politia din New York, dat fiind ca Alice este politista, cei doi decid sa elimine aceasta varianta datorita petelor de sange de pe bluza si a pistolului pe care ea il are si nu ii apartine.

Pe masura ce aventura acestora se desfasoara, nu fara piedici, aflam si elemente din trecutul lui Alice, aflam povestea ei si cum l-a cunoscut pe sotul ei, cum l-a pierdut si cum a ajuns in pozitia pe care o detine in cadrul Brigazii de Criminalistica. Istoria ei este una deosebita, care m-a impresionat si mi-a aratat cat de puternica poate fi o femeie.

Toate aceste elemente din trecutul lui Alice, ne fac sa intelegem si mai bine drumul pe care au pornit cei doi protagonisti. Desi pare imposibil, Alice banuieste ca un criminal pe care l-a urmarit mult timp si despre care credea ca este mort, poate  fi implicat in aceasta tevatura.

Marea surpriza o reprezinta deznodamantul povestii lui Alice si a lui Gabriel. Pe mine m-a lasat cu gura cascata, caci nu ma asteptam la un asa final. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut, ci dimpotriva. Va asigur ca nici unul dintre voi nu va veti gandi la un asa final dupa tot parcursul pe care il au cei doi.

Dupa ce citesti aceasta carte te poti gandi la trei lucruri: ce poate face cineva pentru a-si atinge scopul, autorul s-a folosit de niste „artificii” pentru a ne surprinde la final cu un asa deznodamant si ca Guillaume Musso are o imaginatie foarte bogata.

„Central Park” m-a convins ca trebuie sa mai citesc si alte carti scrise de acest autor, si va recomand cartea, pe care o puteti gasi aici, daca va doriti o carte care sa va tina „in priza” si care sa va surprinda.

 

Posted on

Tanara mireasa – Madeleine Wickham (Sophie Kinsella)

Titlu in romana: Tanara mireasa

Titlu in engleza: The wedding girl

Autor: Madeleine Wickham (Sophie Kinsella)

Apariție: 2 August 2004

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Sophie Kinsella ne distreaza de fiecare data cu operele ei haioase, si daca nu stiati, a scris si sub pseudonimul Madeleine Wickham. Una dintre cartile scrise cu acest nume este Tanara mireasa, in care ne spune povestea lui Milly Havill, care realizeaza importanta unui secret din trecut cu putin timp inainte de casatoria ei cu Simon.

Atunci cand avea 18 ani Milly a cunoscut un cuplu gay cu care s-a imprietenit si a terminat ajutandu-i sa fie impreuna, casatorindu-se cu unul dintre ei, pentru ca el sa poata obtine viza si sa poata ramane in tara. Dupa casatorie Milly nu i-a mai vazut niciodata pe cei doi. La un moment dat i-a trimis actele de divort sotului ei Alan, dar nu a mai avut nici un fel de veste de la el.  Pana cand, se vede nevoita  sa investigheze ce s-a intamplat intrucat secretul ei, despre care nu stie nimeni din familia ei risca sa se afle.  Si cel mai important este faptul ca nici viitorul ei sot nu stie absolut nimic si acesta este un lucru stupid.

Se presupune ca atunci cand iei decizia de a te casatori, ar trebui sa imparti toate lucrurile cu el, si ca din procesul cunoasterii a doi oameni face parte si dezvaluirea trecutului. De aceea nu inteleg de ce Milly nu ii spune lui Simon ce a facut cand avea 18 ani. Cred ca ar fi scapat de o gramada de griji si de incurcaturi, dar altfel povestea nu ar mai fi avut acelasi farmec, nu?

E o carte haioasa, care iti da ocazia sa iei o pauza de la literatura un pic mai incarcata, dar in acelasi timp m-au enervat o gramada de situatii din carte si asta m-a facut sa ii dau doar 4/5. Spre sfarsit, actiunea devine mult mai buna, si nu iti vine sa mai lasi cartea din mana.

Posted on

Adulter – Paulo Coelho

Titlu in romana: Adulter

Titlu in engleza: Adultery

Autor: Paulo Coelho

Apariție: 19 August 2014

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Paulo Coelho este de departe unul dintre cei mai faimosi scriitori din ultimii ani. Recunosc ca mie mi se pare exagerata lauda, niciuna din cartile citite pana acum nu m-a impresionat. Adulter spune povestea Lindei, o femeie care are tot cadrul necesar fericirii oricarui om: este casatorita cu un barbat bun si amabil care o iubeste, care o respecta si o apreciaza, are doi copii, un loc de munca interesant si o situatie economica foarte buna, o casa frumoasa si locuieste intr-una din cele mai frumoase tari din Europa, Elvetia.

In timpul unui interviu cu un scriitor, Linda isi da seama ca ceva ii lipseste. In incercare de a umple golul din sufletul ei, femeia face tot posibilul sa recucereasca un fost iubit atunci cand il reintalneste in scop profesional. Simte ca viata ei capata un sens, incearca sa traiasca senzatii necunoscute si trece printr-o intreaga aventura alaturi de barbatul pe care vrea sa il cucereasca. Dar toate aceste lucruri ar putea-o face sa piarda casnicia de 10 ani pe care o are.

Daca ar fi sa sintetizam subiectul cartii Adulter acesta ar fi infidelitate. Paulo Coelho trateaza acest subiect din punct de vedere al femeii. Am inteles oarecum dorinta Lindei pentru aventura si pentru a face ceva senzational in viata ei perfecta, doar ca nu inteleg de ce a trebuit sa se complice atat de mult, mai ales ca mi se pare ca dorinta ei a fost mai mult carnala si dorinta de aventura. Poate ca par o romantica incurabila dar daca tot a riscat atat de mult, mi-as fi dorit sa fi fost un risc asumat din dragoste. Pe cand ea nu a fost indragostita nici un moment de amantul ei.

Paulo Coelho a adoptat un stil simplu de urmarit in aceasta carte, dar in spatele caruia se afla fraze care ne fac sa reflectam asupra vietii. Nu mi-a placut mai deloc aceasta carte, cred ca daca o femeie cu o viata atat de perfecta si-ar dori sa faca ceva diferit cu viata ei, ar avea o mie de alte cai, fara a se minti pe sine si fara a-si pacali familia.

Posted on

Draga viata – Alice Munro

Titlu in romana: Draga viata

Titlu in engleza: Dear life

Autor: Alice Munro

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

„Draga viata” este a doua incercare a mea cu autoarea canadiana Alice Munro. Va povesteam aici despre „Prea multa fericire”. Din pacate nici dupa „Draga viata” nu am ramas cu impresia ca da, imi place foarte mult.

Cred ca stilul ei nu ma atrage, caci intalnim din nou 10 povesti, ce incep oarecum fara introducere si se termina fara o concluzie clara, completate de inca patru povesti pe care Alice le-a numit autobiografice. Una dintre acestea da chiar numele cartii.

Aceasta carte nu este cu mult diferita de „Prea multa fericire”, si nu spun asta doar din punct de vedere al structurii ci si din punct de vedere al povestilor. Aceasta spun istoria unor oameni obisnuiti, in micul lor univers, in intimitatea lor, in relatiile cu cei apropiati.

Prima dintre povesti este Tarmul Japoniei, a carei actiune se desfasoara in timpul unei calatorii cu trenul. Greta calatoreste impreuna cu fiica ei, si intr-o clipa de neatentie, de fapt intr-o clipa de atentie acordata altcuiva, micuta dispare. Cea de-a doua povestire este Amundsen, a carei actiune incepe intr-o gara. O profesoara accepta un loc de munca intr-un sanatoriu pentru copii bolnavi, incepe o relatie cel putin ciudata cu seful ei si este pe punctul de a se casatori, dar ceva dubios se intampla si mirele se razgandeste.

Despartirea de Maverley aduce in prim plan despartirea de persoana  iubita, piesa a carei actor principal este un politist. Urmatoarea poveste este Cariera de pietris, o poveste a doua surori si a sentimentului de vinovatie pe care una dintre ele il va avea dupa ce nu face nimic pentru a o salva de la inec pe cealalta.

Urmatoarele povesti au titluri cel putin la fel de interesante: Refugiul, Mandrie, Corrie, Trenul, Vedere spre lac si Dolly. Cele patru povesti autobiografice sunt: Ochiul, Noaptea, Vocile, si asa cum spuneam si mai sus, Draga Viata.

De departe cea mai impresionanta poveste este aceea a fetitei  care simte impulsul de a-si sugruma sora. Este o poveste socanta, pe care personal nu as recomanda-o, dar cred ca depinde foarte mult despre ce-si doreste fiecare sa gaseasca in paginile unei carti. Dupa „Draga viata” nu am ramas in suflet cu povestile pentru ca fiecare are in ea ceva socant sau dubios.