Biblia pierduta – Igor Bergler

biblia-pierdutaTitlu in romana: Biblia pierduta

Autor: Igor Bergler

Apariție: 2015

Nota: 3/5
Încăperi ferecate

Auzisem de aceasta carte in urma reclamei excesive facuta atunci cand a fost lansata. Mi-am dorit mult sa o citesc, mai mult din pricina faptului ca a fost asemanat stilul cartii cu cel al lui Dan Brown, iar acesta din urma este unul dintre autorii mei preferati. Cred ca la fel ca si mine si alti fani ai lui Dan Brown au fost pacaliti de aceasta carte. Eu am primit cartea cadou de la o colega de munca ce mi-a cumparat-o anul trecut de la Gaudeamus si trebuie sa recunosc ca la randul meu am oferit cartea cadou o luna mai tarziu, cand nu apucasem inca sa o citesc pe a mea.

Nu pot afirma ca nu mi-a placut deloc cartea, ci dimpotriva, faptul ca e scrisa pornind de la Romania si Vlad Tepes, m-a facut sa fiu entuziasmata in ceea ce o priveste.

Totusi mi e pare ca autorul a pierdut o gramada de puncte atunci cand a creat foarte multe situatii asemanatoare cu elemente din Codul lui Da Vinci a lui Dan Brown. Igor Bergler a riscat mult prin aceste lucruri si a pierdut. Probabil daca nu as fi citit codul lui Da Vinci si nu as fi fost fan Dan Brown, cu siguranta cartea mi-ar fi placut tare mult.

Nu o pot considera un roman politist sau thriller asa cum ar fi ea catalogata ci mai degraba o carte cu informatii necunoscute mie despre Vlad Tepes. La acest capitol, autorul a castigat niste puncte pentru ca se vede ca a fost foarte bine documentata. A fost pentru mine singurul element care m-a facut sa duc cartea pana la final.

Intial Biblia pierduta mi-a placut foarte mult dar pe masura ce am avansat cu lectura m-a plictisit, desi nu duce lipsa de momente de actiune, putin trase de par.

Nici finalul nu m-a dat pe spate, si el a fost hiperbolic, dar poate ca asta depinde si de interesul pe care il mai aveam eu pentru carte.

Personajul principal, Charles Baker, a fost si el exagerat conturat: desi e profesor universitar pare cam plin de bani pentru un om cu o asa meserie.

Va recomand cartea daca sunteti curiosi sa cititi o varianta romaneasca a Codului lui Da Vinci.

 

Imparatul mustelor – William Golding

imparatul-mustelorTitlu in romana: Imparatul mustelor

Titlu original: Lord of the flies

Autor: William Golding

Apariție: 17 Septembrie 1954

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Imparatul mustelor este de departe o lectura socanta. Cel putin pentru mine a fost, pentru ca spre rusinea mea, nu stiam foarte multe despre carte si ma asteptam la ceva vesel si distractiv.

Totusi analizata indeaproape vedem in Imparatul mustelor o carte profunda, care face o paralela cu comportamentul oamenilor in societate.

William Golding ne spune povestea unor copii, al caror avion s-a prabusit intr-o insula pustie din Oceanul Pacific, la inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial. Acestia au varste cuprinde intre 6 si 12 ani si sunt unicii supravietuitori ai nefericitului accident. Fara adulti, acestia sunt nevoiti  sa se organizeze pentru a putea supravietui pana vor fi salvati.

Conducerea grupul e preluata de Ralph prin intermediul unei scoici. Doar cine avea scoica putea vorbi, deci aceasta reprezinta lucrul care stabileste ordinea.

Urmatorul lucru asupra caruia se pun de acord pustii, este acela ca trebuie sa faca un foc ce trebuie mentinut permanent, pentru a putea atrage atentia navelor si a putea fi salvati.

Problemele incep sa apara cand Jack propune ca atentia sa se indrepte mai degraba spre vanat, pentru a avea de mancare. Impreuna cu o parte din baieti, acesta se distanteaza si impreuna devin salbatici.

Dezordinea incepe sa se instaleze cand baietii care trebuiau sa pazeasca focul, pleaca sa vaneze un porc, focul se stinge si astfel pierd sansa sa fie vazuti de o nava ce tocmai trecea pe langa insula.

Apar conflicte din ce in ce mai puternice, influentate si de existenta unei bestii pe insula, de care majoritatea se tem, desi nu stiu exact ce este.

Baietii mi se pare foarte duri si lucrurile devin chiar foarte grave, si acesta este motivul pentru care am oferit 3/5 pe Goodreads. Nu vreau sa dau mai multe detalii pentru ca poate va doriti sa cititi cartea. Cert este ca finalul este unul la care cred ca nimeni nu se mai astepta.

Fiecare dintre baieti reprezinta un model din societatea de zi cu zi: unul cauta interesul general si apara valorile democratiei, altul este intelectualul, vocea ratiunii si bunului simt si altul reprezinta violenta si salbaticia.

Recomand cartea pentru ca invita cititorul la a reflecta la cea ce se intampla in jurul nostru in zilele noastre.

Mananca, roaga-te, iubeste – Elizabeth Gilbert

eat-pray-loveTitlu in romana: Mananca, roaga-te, iubeste

Titlu original: Eat, pray, love

Autor: Elizabeth Gilbert

Apariție: 16 Februarie 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte atat de cunoscuta am citit-o la cativa ani dupa ce citisem cea de-a doua parte, sau mai bine zis, continuarea povestii din Eat, Pray, Love, Committed: a skeptic makes peace with marriage (Si am spus da: o poveste de iubire). Mi-a fost tare draga cartea, cred ca si pentru ca mi-a fost daruita de cineva foarte drag mie.

La 31 de ani, Elizabeth pare a avea o viata perfecta: este casatorita, locuieste impreuna cu sotul ei langa New York si incearca sa faca un copil. Incercarea o face sa isi dea seama ca nu isi doreste cu adevarat un copil si ca nici nu e fericita in casnicia ei. Isi petrece multe seri plangand in baie, nestiind motivul pentru care o face.

In plina criza emotionala si spirituala, isi ia viata de la capat si pleaca intr-o aventura ce va cuprinde 3I: Italia, India si Indonezia. Isi va dedica timp siesi si invata sa se bucure de viata, se redescopera, mananca bine, se roaga si iubeste.

Cartea are un cadru perfect conturat in opinia mea, cei 3 I, 3 tari foarte interesante si speciale, 108 capitole, 36 de capitole pentru fiecare sectiune.

Dintre cele 3 parti mi-a placut cel mai mult Italia, mi s-a parut cea mai autentinca. Poate a influentat putin si faptul ca India si Indonezia nu ma atrag nici spiritual, nici turistic, nici cultural. Stiu ca asta poate suna ciudat pentru ca eu cunosc o gramada de oameni innebuniti dupa India si Bali, dar mie nu-mi trezesc interesul inca. Le consider tari ale unor mari contraste si devenire prea comerciale, cel putin in ceea ce priveste partea spirituala atat de scoasa in evidenta si in carte.

India e partea cea mai inceata si care pare cel mai putin credibila, mai ales din punct de vedere al schimbarilor pe care le experimenteaza autoarea. Multumita meditarii aceasta devine alt om. Petrece 3 luni intr-un ashram si nu exploreaza deloc India, ceea ce in opinia mea e un pic ciudat. In plus, o prezinta total altfel decat o stim noi: toleranta, cu respect si iubire fata de cei din jur. Mai degraba, in aceasta a doua parte Elizabeth sta inchisa intr-un glob de cristal, lucru total diferit de viata dusa in Italia.

Indonezia este ultima si cred ca cea mai importanta parte a cartii. Aici mi-a placut evolutia avuta si ce am invatat alaturi de ea. Avem parte si de personaje secundare foarte interesante, care dau un plus de savoare povestii.

Imi place naturaletea autoarei, desi am avut adesea momente cand am simtit ca in mod voit a evitat sa ofere si mai multe detalii din viata ei. Elizabeth stabileste inca de la inceput un dialog cu cititorul.

Per total, recomand cartea, are mai multe plusuri decat minusuri iar modul in care a fost gandita, structura celor 3I: Italia – Eat, India – Pray, Indonezia – Love, e unul inovator, fiecare din parti oferindu-ti sansa sa te analizezi si tu odata cu protagonista.

 

Cea mai frumoasa carte din lume – Éric-Emmanuel Schmitt

cea-mai-frumoasa-carte-din-lumeTitlu in romana: Cea mai frumoasa carte din lume

Titlu original: Odette Toulemonde et autres histoires

Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

Apariție: 2006

Nota: 5/5

cea mai frumoasa carte din lume

Cea mai frumoasa carte din lume cuprinde cateva povestiri scurte care mie mi-au placut foarte mult.

Prima povestire este despre Wanda Winnipeg – Magali pe numele ei adevarat, este romanca, care a fost casatorita cu mai multi oameni bogati, se intoarce pe Coasta de Azur, unde si-a trait adolescente si unde l-a cunoscut pe tanarul care a marcat-o si care i-a fost prima iubire. Soarta ii aduce din nou fata in fata iar finalul reintalnirii lor este unui neasteptat.

Helene este protagonista celei de-a doua povesti. Este o femeie obsedata de perfectiune, de mica, a schimbat numerosi amanti de-a lungul timpului in incercarea de a-l gasi pe cel perfect. Cu o legatura de cateva luni cu Antoine, un avocat dupa care umbla tot Parisul, si care s-a dat peste cap ca sa-i faca pe plac, ea tot este nemultumita. Ajunge sa se casatoreasca cu el si sa faca doi copii, Maxime si Berenice, pe care ii detesta la fel de mult, dar se ascunde in spatele mamei perfecte.

Dupa moartea prematura a sotului ei, isi da seama ca nu mai poate fi aceeasi Helene fara el. Se inchide in ea si la ceva timp pleaca intr-o calatorie, si intr-un final ajunge in Cape Town unde, in mod ciudat are parte de o scena asemanatoare cu cea traita atunci cand a inceput totul.

Odile Versini locuieste in Paris si este casatorita cu Charles. Aproape zilnic, femeia suna la politie zicand ca o femeie se afla in casa ei, dar cand acestia vin sa investigheze, niciodata nu gasesc pe nimeni. Schimba broastele usilor, raporteaza furtul unor inele si intr-un final renunta la a mai suna la politie, pentru ca descopera ca batrana ii muta lucrurile prin casa, nu i le fura. Intr-o zi Charles, se intoarce acasa impreuna cu Yasmine, sotia sa. Odile se simte tradata si nu il mai primeste. Ii raman doar stirile la care se anunta cati morti provoaca zilnic canicula. Intrusa o viziteaza in fiecare zi, si intr-una din zile se hotaraste sa o confrunte.

Cea de-a patra poveste incepe prezentandu-ne ideea ca exista 2 Aimee Favart. Una inainte de despartirea de iubitul ei Georges, si una dupa. Doar ca el era insurat si se retragea in Franta cu sotia sa, dupa ce timp de 25 de ani avusese si o relatie cu Aimee.

Ramasa singura si in curand fara un loc de munca, nereusind sa isi mai gaseasca altceva, si neputand sa materializeze in nici un fel bijuteriile primite de la Georges, si nici tabloul Picasso, pentru ca se dovedeste ca e fals, Aimee ajunge sa inchirieze o mica incapere din apartamentul ei, studentilor.

Curand afla ca sufera de o boala necrutatoare si ajunge sa isi petreaca tot timpl in spital, unde singura ei visita este Kumiko, o studenta de care s-a atasat. Cum tratamentul nu da rezultate, femeia se resemneaza dar Kumiko incearca sa o convinga sa mearga la tratament in Japonia.

Aimee, pentru a fi lasata sa moara in liniste, doneaza fetei tabloul fals si ii spune ca este veritabil. Patruzeci de ani mai tarziu, foarte bogata, Kumiko declara ca doneaza bani in amintirea prieteni ei care ¨credea in bunatatea omeneasca mai mult ca oricine altcineva¨.

Urmatorea poveste, ¨Totul pentru a fi fericita¨ ne demonstreaza ca ce se vede din afara unei relatii un e intotdeauna perfect si inauntrul ei. O femeie cu un barbat minunat descopera trecutul acestuia, intamplator, dupa o visita la coafor. Atunci cand intelege esenta trecutului lui si motivatia, poate fi prea tarziu. Sau poate un.

¨Printesa desculta¨aduce in primplan un actor trecut de vremurile bune, care se intoarce in turneu in orasul unde a trait o noapte de neuitat cu o femeie pe care a tinut-o minte toata viata, desi a cunoscut altele de-a lungul anilor. O printesa despre care incearca sa mai afle cate ceva, mergand la hotelul unde ea l-a dus atunci. Surprins are sa fie cand va afla vesti despre ea.

Odette Toulemonde il admira pe Balthazar Basan, scriitorul ei favorit si considera ca ii datoreaza optimismul ei de zi cu zi. Dat fiind ca la prima intalnire cu el a fost foarte emotionata, ii scrie o scrisoare pe care i-o da la o a doua intalnire, atunci cand in sfarsit reuseste sa-si spuna numele corect.

Autorul uita de scrisoare o vreme si o gaseste intr-un momento de cumpana a vietii lui. Ajunge sa locuiasca cu Odette si mai apoi pleaca, dar ii ofera o calatorie la Marea Nordului, ce le va schimba destinul pentru totdeauna.

Ultima poveste, cea care da si numele cartii, spune povestea a 13 femei dintr-o inchisoare din Rusia si care vor sa trimita niste mesaje fetelor lor. Dupa indelungi ganduri si planuri incropesc o carte, cea mai frumoasa carte din lume… cu retete.

Cartea pierduta a vrajitoarelor (All souls trilogy #1) – Deborah Harkness

a-discovery-of-witchesTitlu in romana: Cartea pierduta a vrajitoarelor

Titlu original: A discovery of witches (All souls trilogy #1)

Autor: Deborah Harkness

Apariție: Februarie 2011

Followed by: Shadow of night (Scoala noptii), The book of life (Cartea vietii)

Nota: 5/5

Cartea pierduta a vrajitoarelor a ajuns la mine din intamplare, am gasit-o intr-o zi in aplicatia elefant de pe telefon, in timp ce cautam altceva. Mi-a placut foarte mult, am fost prinsa destul de tare in mrejele ei.

Diana Bishop este istoric si duce o viata obisnuita pan ace descopera un manuscris alchemist vrajit, din Biblioteca Bodleiana din Oxford. Cam asa incepe aceasta fascinanta poveste. Si pentru ea este un mister cum a ajuns cartea la ea intrucat nu isi aduce aminte sa o fi solicitat. Pana in acel moment, Diana isi dorea sa ramana departe de lumea magica a familei ei, de vrajitoare, dar asta ii va fi imposibil odata cu gasirea misteriosului manuscris.

Cartea pierduta a vrajitoarelor este o frumoasa carte ce imbina lumea vrajitoarelor, asa cum este precizat si in titlu, cu cea a demonilor, vampirilor si a oamenilor. Puntea de legatura a acestor lumi si a diverselor personaje sunt Diana Bishop si Mathew Clairmont. Ea vrajitoare, el vampir, si nu unul oarecare. Vor face un cuplu foarte frumos si interesant, unul din cele mai interesante din categoría cartilor cu vampiri. O poveste de dragoste frumoasa si originala.

Manuscrisul da lumea peste cap, lumea fantástica din aceasta carte si, odata cu gasirea lui, toate fiintele supranaturale isi centreaza atentia asupra Dianei, ceea ce o poate pune pe aceasta in situatii periculoase.

Este o carte dinamica, cu foarte putine momente lente, foarte usor de citit. Subiectul este unul original, pe care eu nu l-am mai intalnit pana acum.

Pe langa cele doua personaje principale, mai cunoaste si personajele secundare, foarte interesante, in persoana matusilor Dianei, Em si Sarah si familiei lui Mathew, Isabeu, mama sa, si Marcus fiul lui, personaje ce vor avea roluri foarte importante in cadrul intregii povesti.

Ce mi-a mai placut a fost si casa fermecata a matusilor Dianei, pentru ca mi-a adus putin aminte de lumea magica a lui Harry Potter.