The crown (The Selection #5)– Kiera Cass

Titlu in spaniola: La corona

Titlu in engleza:  The crown

Autor:  Kiera Cass

Apariție: 2016

Proceded by: The Selection, The Elite, The Prince, The Guard, The favorite, The Queen The One, The Heir

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

The Crown vine sa inchida in sfarsit seria Alegerea, dupa ce aceasta a fost prelungita artificial din punctul meu de vedere cu ultimele doua carti, dedicate lui Eadlyn, fiica lui Maxon si a Americai Singer. Asa cum va povesteam in recenzia pt The Heir, de aceasta data se organizeaza un concurs pentru a se ajunge la inima fetei, in timp ce ea se pregateste si pentru a deveni regina.

Marea provocare pentru Eadlyn va fi sa termine concursul cu cea mai buna alegere pentru ea si in acelasi timp sa conduca cu o mana de fier tara, sa-si faca poporul sa o iubeasca, intrucat tatal ei renunta la pozitia sa atunci cand viata Americai este pusa in pericol.

Dat fiind ca situatia e s-asa destul de grava, printesa se vede nevoita sa accelereze procesul de selectie. Eadlyn primeste un ajutor neasteptat si care o ajuta in ceea ce priveste preluarea conducerii tarii, dar o incurca in ceea ce priveste alegerea pe care o are de facut. Practic, ajutorul ce ii este oferit se transforma intr-o corvoada. Maturitatea pe care o castiga in situatiile in care este pusa si oamenii buni din jurul ei, o vor ajuta sa isi dea seama daca e bine sa mearga mai departe cu ajutorul primit sau sa sisteze totul.

Imi place cum evolueaza ea in aceasta carte, in ciuda faptului ca nu stie sigur daca a merge pe drumul urmat si de parintii ei este o buna optiune si pentru ea. Totusi, selectia este lasata deoparte la un moment dat, si Kiera Cass se axeaza mai mult pe consolidarea lui Eadlyn ca viitoare regina a tarii Ilea.

Alegerea pe care o face Eadlyn la finalul cartii este surprinzatoare si nu prea. Mie mi-a placut mult de Kile, a fost preferatul meu inca de la inceput si mi-as fi dorit sa vad un cuplu intre el si printesa.

Dar dintre ceilalti participanti, si Erik mi-a fost foarte simpatic, desi el nu participa in mod direct la concursul pentru inima fetei. Nu mi-a placut mai deloc Henri, nu are sare si piper acest personaj si pe parcursul cartii am avut impresia ca e pur si simplu de umplutura, desi nu asta a vrut autoarea.

Revenind la alegerea pe care Eadlyn o face la final, ma asteptam la asta de cand mai aveam aproximativ un sfert de citit din carte.

In ciuda faptului ca nu este la fel de frumoasa ca primele trei parti dedicate povestii dintre America si Maxon, cu aceasta ultima carte Kiera Cass incheie superb aceasta poveste care ne-a cucerit de la primele pagini.

Evernight (Evernight #1) – Claudia Gray

medianocheTitlu in spaniola: Medianoche

Titlu original: Evernight

Autor: Claudia Gray

Apariție: Mai 2008

Followed by: Stargazer, Hourglass, Afterlife, Balthazar

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Ceea ce ar fi trebuit sa ma atraga la cartea asta sunt vampirii. Pentru ca da, imi plac cartile cu vampiri si cu atat mai mult daca am la dispozitie o intreaga saga. Ei bine, mi-am luat o mare teapa cu aceasta carte si dupa ce am terminat-o nu le-am mai citit si pe celelalte. Pur si simplu le lipseste acel ceva care sa ma faca sa nu las din mana cartea. Cu indulgenta i-am dat 3/5 pe Goodreads.
Sa va povestesc cate ceva despre carte: Evernight ne spune povestea Biancai, o fata care este transferata de catre parinti la o scaoal cu numele Evernight. Pe langa faptul ca Bianca este suparata pe parintii ei din cauza avcestui transfer, scoala ii da fiori, asa ca decide sa plece de acolo chiar in ziua inceperii orelor.
In drumul sau spre libertate, prin padurea ce inconjoara scoala, Bianca isi da seama ca este urmarita de catre Lucas, un baiat misterios care nu vorbeste cu nimeni din scoala. Cei doi incep sa se cunoasca si Bianca se intoarce langa parintii ei, profesori la internatul unde invata fata.
Primele pagini au trecut repede, parea promitatoare, dar povestea ia o forma neasteptata care pe mine nu m-a incantat deloc. Parca e o combinatie intre Hex Hall si saga Amurg. Categoric cartea este pentru adolescenti.
Personajele sunt banale si clasice pentru o astfel de poveste: prietena, fata rea, idiotul, iubitul de rezerva, victima. Bianca este conturata ca o fata de 16 ani care isi pierde capul dupa primul sosit. Nu ca nu asa fac adolecentele dar aveam speranta unei altfel de evolutii a acestei carti.
Desi are destule pagini, povestea a fost parca grabita de catre autoare, Claudia Gray, trebuia sa mai scris despre interactiunile dintre personaje inainte de a trece la actiunea propriu zisa a cartii.
Nu o recomand decat daca vrei neaparat sa mai citit ceva cu vampiri si nu aveti altceva la indemana. In rest nu pot spune decat ca plictiseste groaznic. Totusi, poate ca ma voi intoarce candva la volumul II sa vad daca continua in aceeasi nota.

Trenul orfanilor – Christina Baker Kline

trenul-orfanilorTitlu in spaniola: El tren de los huérfanos

Titlu in engleza: Orphan Train

Autor: Christina Baker Kline

Apariție: 2 Aprilie 2013

Nota: 5/5
Încăperi ferecate

Doar citind titlul curiozitatea creste  si te gandesti oare ce poveste  se ascunde in spatele copertii. Christina Baker Kline a creat aceasta impresionanta carte plecand de la fapte reale: trenul orfanilor chiar a existat in SUA, in perioada cuprinsa intre 1854 si 1929 si calatorea din oras in oras, plin cu copii ce asteptau sa fie infiati si crescuti de o familie, daca aveau noroc, fie sa fie luati si pusi sa munceasca si sa traiasca in conditii greu de imaginat. Cine erau acesti copii si de unde veneau ei? Orfani sau abandonati, cumplet singuri pe lume.

Aceasta este si povestea lui Vivian Dali, nascuta cu numele Niamh Power, venita cu parintii din Irlanda, in incercarea de a avea o viata mai buna. Din pacate, lucrurile cu merg asa cum si-ar fi dorit ei si din cauza unui tragic eveniment, Niamh ajunge in trenul orfanilor.

Are parte de o gramada de probleme si incercari in viata ei, si e nevoita chiar sa renunte la numele ei si sa se transforme intr-o alta persoana.

Multi ani mai tarziu, Vivian o cunoaste pe Molly, o adolescenta de 17 ani care incepe sa lucreze in casa lui Vivian pentru o scurta perioada, datorita unor probleme. Tanara trebuie sa petreaca 40 de ore ajuntand la sortarea unor lucruri. Molly nu s-a gandit niciodata ca intalnirea cu batrana ii va schimba complet viata. La fel ca si Vivian, si Molly a avut o viata grea si in incercarea de a ascunde durerea din sufletul ei, tanara face tot felul de lucruri nebunesti.

Pe masura ce face ordine in cutii alaturi de Vivian, amintiri ies la iveala si descoperim care a fost traseul lui Vivian si cum a ajuns unde este astazi. Nu o sa spun mai multe pentru ca nu vreau sa dezvalui prea mult, dar pot afirma ca este o poveste foarte trista. Amintiri, durere, tristete si multe alte lucruri ies la iveala pe masura ce citim, si in acelasi timp, Molly si Vivian descopera ca au multe lucruri in comun si se ajuta reciproc desi nu isi dau seama.

Cartea fost scrisa pe doua planuri: anul 2011, povestita la persoana a IIIa unde o regasim pe Molly alaturi de Vivian, si pe de alta parte avem periaoda cuprinsa intre 1929 si 1943, povestita la persoana I, unde regasim vocea Vivianei si viata ei.

Recomand cartea cu mult drag, mi-a placut mult, este o poveste emotionanta si trista, privind catre copii tratati ca pe marfuri, dar trezeste in cititor dorinta de a reflecta asupra a ceea ce s-a intamplat in realitate cu o gramada de copii si te face sa te gandesti ce inseamna cu adevarat familie si acasa.

Love letters to the dead – Ava Dellaira

love-letters-to-the-deadTitlu engleza: Love letters to the dead

Autor: Ava Dellaira

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Love letters to the dead

Despre Love letters to the dead am avut impresia ca va fi o carte amuzanta la inceput. Nu mai auzisem despre ea si nici nu am cautat date atunci cand m-am hotarat sa o citesc, dar titlul mi-a atras atentia si mi s-a parut interesant. Ideea in sine e foarte ingenioasa: te simti mai aproape de ei  atunci cand le scrii artistilor tai preferati, mai ales cand implici si versuri de-ale lor in gandurile tale.

Apoi am crezut ca e doar despre adolescenti nu foarte diferiti de cei din ziua de azi: incearca senzatii noi tot timpul, chiulesc, petrec, beau si asa mai departe. Trecand  de jumatatea cartii insa, mi-am dat seama ca e mai mult de-atat. E o poveste trista in care mici greseli sau minciuni pot duce la schimbari mari si ireversibile  in viata oamenilor. Pana aproape de jumatatea cartii nu mi-am dat seama  de ce Laurel se simtea atat de vinovata de ceea ce patise sora ei, May si eram intrigata si foarte curioasa.

Mi s-a parut o poveste reala, mai ales prin cum a fost expusa si trairile pe care le avea Laurel, pe care le vedem si simtim si noi cititorii, in fiecare scrisoare catre Jonis Joplin, Heath Ledger, Amelia Earhart, Amy Winehouse dar mai ales Kurt Cobain.

Si totul porneste de la o tema primita la engleza, pe care pana la urma fata nu o mai prezinta, dar care ajunge sa ii schimbe viata. Avem parte de un final foarte emotional, desi nu este surprinzator. Este o carte care se citeste usor si repede, foarte buna pentru a completa zilele ploioase si melancolice de toamna.

Iti amintesti de mine? – Sophie Kinsella

te-acuerdas-de-miTitlu in spaniola: Te acuerdas de mí?

Titlu original: Remember me?

Autor: Sophie Kinsella

Apariție: 2008

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Pentru cine nu stie, Sophie Kinsella este creatoarea lui Becky Bloomwood, faimosul personaj innebunit dupa cumparaturi, in care poate ca ne regasim fiecare dintre noi la un moment dat, fie ca e vorba despre carti, haine, produse pentru make-up, gadget-uri sau compomente pentru calculatoare.

De aceasta data, Sophie Kinsella ne spune povestea lui Lexi Smart, o fata care se trezeste intr-o dimineata si descopera ca viata ei e cu totul alta decat seara trecuta. Cartea asta a trezit in mine niste intrebari si raspunsuri, oricat de prosteasca a sunat ideea unei schimbari de pe azi pe maine.

Lexi avea un job prost platit, dinti strambi si o viata sentimentala pe butuci, cand intr-o dimineata se trezeste la spital si descopera ca are o dantura perfecta, unghii perfecte si e foarte bogata si casatorita.

Din punct de vedere al imbinarii elementelor de la inceputul cartii, unde o cunoastem pe Lexi si al elementelor de dupa, cand se trezeste la spital, cartea mi se pare senzational de bine scrisa.

Ideea a fost foarte buna, iti da impresia ca esti parte din poveste si odata cu Lexi te crezi si tu intr-un vis.

Sophie Kinsella a creat un puzzle unde impreuna cu protagonista, cititorul are ocazia sa reconstruiasca si sa descopere etape si oameni din perioada cuprinsa intre seara dezastruoasa si ziua minunata.

Povestea este scrisa la persoana intai, asa ca e usor sa te asociezi cu personajul. Cartea e usor de citit si distractiva, conturata cu niste personaje foarte faine: Lexi e simpatica asa dezastruoasa asa cum e ea, ceea ce da culoare si credibilitate; sotul ei, Eric, tipicul bogatan care nu vede dincolo de partea materiala si e atat de ridicol incat nu de putine ori m-a pufnit rasul; Jon e personajul masculin cel mai frumos din carte si impreuna cu Fi, Carolyn si Debs, prietene lui Lexi, o ajuta pe aceasta sa afle adevarul. Cu ele va fi un pic mai greu, dar pana la urma se dau si ele pe brazda.

Cartea m-a facut sa rad, si m-a ajutat sa ma deconectez, mai ales in perioada asta un pic cam incarcata pentru mine, in care am simtit nevoia sa citesc ceva haios si usor.