Category: Uncategorized

Titlu in spaniola: La tierra del mago

Titlu original: The Magician´s land

Autor: Lev Grossman

Apariție: 2014

Proceded by: The magicians, The magician land

Nota: 4/5

Daca pana acum atunci cand vorbeam de serii de carti, cea de-a doua era ¨de umplutura¨, de aceasta data mi s-a parut ca ultima carte a seriei The magicians a fost asa. I-am dat totusi 4/5 pentru ca per total seria mi-a adus o speranta in plus ca magia poate exista. De ce? Pentru ca implic in cartile pe care le citesc, pentru ca ma simt parte din poveste si mereu cand citesc ceva care imi place foarte mult, mi-as dori sa fie adevarat. Cum a fost cazul lui Harry Potter de exemplu. Prin The Magicians, Lev Grossman ne arata povestea unui tanar normal, ce se pregateste de admiterea la facultate dar caruia pana la urma viata i se umple de magie. Ii este dat sa faca parte din Fillory, lumea care i-a colorat copilaria. La fel multi dintre noi ne-am visat parte din Harry Potter in urma cu cativa ani.

In the magician´s land, Quentin revine oarecum la o viata normala, dar mai are de facut o unica incercare pentru a-si indeplini o dorinta puternica. Intalnim un Quentin matur si foarte hotarat, care lupta din rasputeri pentru ce isi doreste, dar il cunoastem un pic mai bine si pe Elliot si pe Plum, un nou personaj ce il va ajuta pe Quentin destul de mult. Julia nu e nici pe departe la fel de presenta ca in The Magician King, si e de apreciat cum autorul face rocada si aduce in prim plan alte personaje.

Nu e o serie típica in care mergem de la cap la coada cu aceleasi personaje, e bine ca apar altele noi si fiecare are sansa de a fi in prim plan cu povestea lui. Este o carte destul de dura si pesimista, dar contine un bun final pentru serie, o face sa para ceva mai dulce si mai putin socanta.

Titlu in spaniola: El bosque magico

Titlu original: The Magician king

Autor: Lev Grossman

Apariție: 2011

Proceded by: The magicians

Followed by: The Magician’s Land

Nota: 5/5

 

A doua carte a seriei The Magicians, The magician king ne aduce in prim plan o echipa de regi formata din Quentin, Julia, Janet si Elliot. Aceasta asociere m-a mirat si mi-a dat peste cap ideea pe care mi-o formasem despre cum va continua seria dupa finalul primei parti, pentru ca ulterior sa ma scuture din nou si sa demonteze orice idee formata pe masura ce citeam. Spus mai pe scurt, un cuvant care ar descrie perfect aceasta a doua parte a povestii magicinilor este imprevizibil.

Asa cum am mai spus, intalnim un Quentin rege, ce traieste in lux si voie buna cu ai sai colegi, dar care simte ca ii lipseste ceva. Totusi actiunea cartii nu ii mai este complet dedicata, pentru ca o avem si pe Julia, prietena sa din lumea reala si care nu a putut intra la Brakebills dar care a urmat alte cai pentru a invata magie. In The magician king aflam mai multe despre ce a facut Julia in tot timpul pecare Quentin l-a petrecut la scoala de magie.

Mi-a placut mult aceasta serie pentru ca se vede ca autorul a lucrat mai mult pe personajul principal masculin si ca acesta a evoluat foarte mult, mi-a devenit foarte drag. Fata de Julia am o antipatie inca de la inceput, intrucat mi s-a parut foarte nehotarata si apoi, oarecum invidioasa pentru ca Quentin a reusit sa faca parte din lumea magiei si din Brakebills si ea nu, si cu ce explica si aflam de la ea in The Magician King, alimenteaza antipatia pe care eu o simt pentru ea. Nu a urmat intotdeauan calea cea mai buna, ci poate pe cea mai usoara dar isi spala oarecum pacatele pe parcurs. Pana la urma asa se intampla si in viata de zi cu zi, si pentru mine, chiar daca ea nu e personajul meu preferat, da credibilitate cartii.

In concluzie, The Magician King este una din putinele carti ce fac parte dintr-o serie si nu e doar de legatura intre prima si cea de-a treia carte. Chiar depaseste The magicians, dupa parerea mea, pentru plusul de detalii pe care il aflam despre Fillory.

 

Titlu in spaniola: Los magos

Titlu original: The Magicians

Autor: Lev Grossman

Apariție: 2009

Followed by: The Magician king, The Magician’s Land

Nota: 3/5

Inainte sa gasesc cartile, nu auzisem mai nimic despre seria Magicienii, si cand am citit descrierea, am crezut ca va fi un fel de Harry Potter mai mare. Nu mi-a placut la fel de mult ca seria vrajitorului favorit al multor adolescent si tineri, dar m-a captat destul de mult.

Daca ar fi sa definesc aceasta carte intr-un sigur cuvant, acesta ar fi ¨socant¨. Aceasta este impresia pe care mi-a lasat-o saga aceasta cu magicieni. Fanii Harry Potter care au citit Magicienii ar putea indragi (poate nu la fel de mult) personajele, si eu personal, inevitabil, am vrut sa regasesc ceva din vrajitorul meu preferat in Quentin. Nu am avut noroc, dar am dat peste un personaj unic si original.

Povestea magicienilor se centreaza mult pe Quentin Coldwater, un tanar ce se pregateste de admiterea la facultate, impreuna cu prietenii si colegii sai. Doar ca viata sa este schimbata de neprevazut, si se trezeste cu un plic ciudat in mana, in loc de o recomandare dupa interviul ce trebuia sa aiba loc. Un plic esential pentru viitorul sau. Ajunge la Brakebills, un fel de Hogwarts in contextul magicienilor, nedespartit de lumea cartilor dedícate micutilor frati Chatwin si taramului Fillory, cu care a crescut.

Descopera ca Fillory chiar exista si sufera un soc, cu atat mai mult cu  cat cam tot ce e scris in cartile micilor magicieni se dovedeste a fi real.

Povestea lui Quentin si a prietenilor sai este cea a unor adolescente normali pana la un anumit punct, doar ca este presarata cu magie, diferita de cea din Harry Potter, mult mai puternica si mai violenta.

Quentin este indragostit, sufera, invata, se descopera pe sine si pe ceilalti, se apropie de ai lui, se indeparteaza si strica prietenii cu altii din lumea in care a crescut.

Au fost multe momente care m-au socat prin modul direct cum sunt descrise si am avut chiar si momente cand am zis ca totul mi se pare o prostie, asa de tare ma enerva. Mi-as fi dorit un Quentin mai stapan pe sine, mai sincer uneori, mai hotarat. Comparativ cu Harry, acesta din urma pare chiar mai matur si inteligent. Quentin e chiar prostanac uneori.

Are si ecranizare, sub forma unui serial ce mie personal nu mi se pare ca are prea multe in comun cu cartea, dar ma uit ca-mi aduce imaginea personajelor pe care mi le-am imaginat in timp ce citeam.