Paper towns – John Green

papertownsTitlu in spaniola: Ciudades de papel

Titlu original: Paper towns

Autor: John Green

Apariție: 16 Octombrie 2008

Nota: 3/5

Am facut cunostinta cu cartile lui John Green odata cu The fault in our stars. Mi-a placut foarte mult. Il stiam din primii ani de facultate pentru ca aveam tendinta de a-l incurca cu John Grisham, nu stiu de ce, ca doar ei au stiluri diferite.

La Paper towns m-a intrigat titlul si ulterior realismul din paginile cartii, specific lui Green. Din ce am mai citit si aflat, multi au lecturat-o dupa The fault in our stars si au fost dezamagiti, dar eu le-am privit separate si fiecare are partea ei buna si frumoasa.

Paper towns are ca protagonist principali doi adolescenti, Quentin Jacobsen si Margo Roth Spiegelman, doi tineri ce au fost foarte apropiati de mici, pana ce au trecut printr-un impas care ii separa pentru cativa ani. Mai precis pana cand Margo il implica pe Quentin intr-un plan de razbunare. Toate situatiile in care acesta este pus il vor faces a afle lucruri noi despre fata pe care o place, dar si sa se descopere pe sine. Nu dau mai multe detalii ca un vreau sa va stric surprizele daca decideti sa cititi cartea.

Am aflat de roman atunci cand am vazut trailer-ul filmului, pe care il voi lasa mai jos pentru voi (daca nu il stiti deja), dar nu l-am vazut pana un am terminat de citit, pentru a-mi respecta regula numarul unu: cartea inainte filmului.

Stilul in care este scrisa Paper towns te mentine alert si te provoaca sa te gandesti la noi idei cu privire la urmatorii pasi urmati de personaje. Cred ca John Green a facut o treaba buna cu personajul Quentin, ce o cunoaste atat de bine pe prietena sa, caci fara acest  important punct, lucrurile un ar fi avut finalul pe care il au. Nu, nu este un happy end cu cei voi impreuna, asa cum ar parea la o prima idee, dar este un final bun, exact asa cum il merita aceasta carte.

Provocare de toamna

“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”

(Nichita Stanescu – Emotie de toamna)

Asa cum spun si versurile de mai sus, a venit toamna si eu am terminat reading challenge-ul Goodreads pentru 2016 chiar pe 31 august. Au fost 50 de carti, acelasi numar ca si in 2014, intrucat in 2015 alesesem un numar de 60 de carti dar a fost un challenge pe care nu l-am putut duce la capat, mai ales pentru ca vreo 3 luni cred ca nu am citit nimic nimic in afara de proceduri pentru munca.

Cum inceputul de an mi-a adus si un job nou, mai lejer, am avut mai mult timp sa citesc si uite asa am reusit sa termin provocarea in 8 luni. Si pentru ca mai e o gramada pana la sfarsitul anului, mi-am facut o lista cu ce as vrea sa citesc toamna asta. Am ales carti ce nu se mai afla pe nici o alta lista de-a mea (pentru ca am mai multe 🙂 ) si am incercat sa aleg  carti din biblioteca mea personala, e-book dar si de pe Bookster astfel incat sa impac si capra si varza. Pe de alta parte am ales carti din stiluri diferite deoarece toamna, desi imi place foarte mult, imi da schimbari de stare permanent si asta imi influenteaza si alegerile in materie de lectura. Sa incepem:

  1. Candace Bushnell –  Vara in New York –  am ales aceasta carte, care face parte dintr-o serie de achizitii despre care v-am vorbit aici, pentru zilele in care o sa imi fie dor de vara, si o sa tanjesc dupa soare si distractie.
  2. Amélie Nothomb –  O forma de viata – aleasa pentru ca mi-a fost recomandata si sunt curioasa cum va fi. In plus e destul de scurta. Si ea face parte din aceeasi lista de aici.
  3. Lauren Weisberger –  Noaptea trecuta la Chateau Marmont – de la autoarea The Devil wears Prada si Revenge Wears Prada am ales aceasta carte tot pentru zilele cand voi avea nevoie de putina veselie si glamour. Si ea a fost in articolul acesta.
  4. Gabriel García Márquez – Un veac de singuratate – se afla de ceva timp in biblioteca mea mica si face parte tot dintr-o achizitie de la Libris. O astfel de carte nu cred ca are nevoie de mari introduceri, asa ca abia astept sa o citesc.
  5. Kathleen Winter – Annabel – si ea face parte din aceeasi achizitie ca primele trei si tratateaza identitatea sexuala. O voi rezerva zilelor cand voi avea nevoie de ceva diferit.
  6. Joanne Owen – Maestrul papusar – este o carte primita cadou de la fosta mea sefa si pe care nu am avut timp sa o citesc pana acum, dar parte foarte interesanta dupa titlu. Am vrut sa o savurez si sa ii acord atentia cuvenita si nimic nu ar fi mai potrivit decat o zi cu ploaie. Nu va ganditi la prostii, nu cred ca are nici un subinteles titlul.
  7. Antonio G. Iturbe – Bibliotecara de la Auschwitz – tot pentru zile ploioase. Am comandat cartea in primavara, cand citeam si Jurnalul Annei Frank. Indiferent daca sunt inspirate din realitate sau doar fictiune, astfel de carti imi dau o idee despre tot ce a insemnat perioada aceea descrisa in carti.
  8. Ildefonso Falcones – Catedrala marii – cu si despre Barcelona. Oricand o carte a carei actiune se va desfasura in acest oras, va face parte dintr-una din listele mele.
  9. Cecelia Ahern – El año en que te conocí (r. Anul in care te-am intalnit) – cum toate celelalte carti vor fi in romana, nu pot neglija limba spaniola si ce ar fi mai potrivit pentru asta decat Cecelia Ahern cu care am facut cunostina intai in spaniola si mai apoi in romana. Lectura pentru Kindle.

20160904_132011_Richtone(HDR)

Bun, si acum intram in lista scurta de la Bookster:

  1. Irina Binder – Fluturi vol 3 – nu ma dau in vant dupa ea, dar are ceva care ma tine legata de saga asta. Cred ca e nevoia de a afla cum se termina povestea aceste fete.
  2. Graeme Simsion – The Rosie effect (The Rosie Project #2) – prima carte din seria asta m-a facut sa rad in hohote. Este geniala si abia astept sa ajunga la mine cea de-a doua carte, in engleza de data asta.
  3. Ian McDesmott, Wendy Jago – NLP pentru cariera si viata personala – poate suna plictisitor dar de cele mai multe ori programarea neurolingvistica ne poate spune niste lucruri cu adevarat interesante si pe care de obicei le ignoram.
  4. William Boyd – Dupa-amiaza albastra – o sa spun doar atat: Manila, Lisabona, criminal si iubire.
  5. Jan-Philipp Sendker – Soapta inimii – despre cat de puternica este legatura dintr doua suflete.

Voi ce carti aveti in plan pentru toamna asta?

Grey (Fifty shades of Grey #4) – E.L. James

greyTitlu in spaniola: Grey

Titlu original: Grey (Fifty Shades of Grey #4)

Autor: E.L. James

Apariție: 18 Iunie 2015

Nota: 4/5

Atunci cand a aparut seria Fifty Shades of Grey, care a facut atatea ravagii mai ales in randul tinerelor, am citit si eu cartile in incercarea de a vedea de unde atata disperare pentru ele.

Grey s-a transformat in barbatul ideal, in Fat Frumos pentru multe femei si cea de-a patra carte a seriei are in titlu doar numele sau si ii este dedicata complet. Este un remake al primei parti, Fifty Shades of Grey povestita din punct de vedere al personajului masculine atat de fascinant si chiar da o alta nota de culoare povestii de dragoste dintre Anastasia si Grey.

Cred ca multi au fost dezamagiti de aceasa carte, intrucat inainte il cunoscusera doar prin ochii Anastasiei si isi dormasera o anumita parere despre el, dar mie sincer mi-a placut, poate pentru ca a cunoaste lucrurile din perspectiva lui m-a facut sa inteleg alte reactii din cealalta parte.

Grey nu e un barbat atat de sigur pe el si de perfect cum il stiam din Fifty Shades of Grey, este chiar lipsit de incredere in sine si infantil pe alocuri.

Daca v-a placut partea mai “salbatica” din  povestea Anastasiei si a milionarului ei, nu v-as recomanda cea de-a patra carte, pentru ca exista sanse mari sa vi se para doar o incercare de prelungire a notorietatii seriei si de pastrare a cotei mari de vanzari a cartilor scrise de E.L.James.

Oricum ar fi, mi se pare ca spre finalul celei de-a doua parti si in cea de-a treia carte totul devine asa, a la Sandra Brown, siropos si telenovelistic.

Grey, nu e la fel de savuroasa ca Fifty Shades of Grey dar asa cum am spus si mai sus, mai poate lamuri anumite aspecte neclare de la inceputul seriei (asta daca nu cumva le-ati cam cunoscut in timp ce parcurgeati celelalte volume).

Seria a fost un fenomen ce a generat o moda in a scrie acest tip de carti, a creat un trend ce pare ca se vinde mult pentru ca se cauta mult, asa ca sa ii dam Cezarului ce-i al cezarului. Cred ca inca o parte scrisa din prisma personajului masculin sau chiar o continuare seriei din punct de vedere al Anastasiei, ar fi dezastruoasa. Pana la urma ce-i prea mult strica.

 

The Devil’s grin (Anna Kronberg #1) – Annelie Wendeberg

the devils grinTitlu in spaniola: La sonrisa del diablo (Anna Kronberg #1)

Titlu original: The devil’s grin (Anna Kronberg #1)

Autor: Annelie Wendeberg

Apariție: 20 Decembrie 2013

Nota: 3/5

The Devil’s grin este prima parte a seriei dedicata Annei Kronberg, unde intalnim, sau mai bine zis reintalnim un personaj arhicunoscut: Sherlock Holmes.

In vara anului 1889, un cadavru cu semne de holera este gasit in apele Londrei si doctoral Anton Kronberg este chemat in ajutor. Doar ca la locul faptei acesta se intalneste cu faimosul detectiv ce isi da aproape imediat seama de secretul ascuns de medic. Aceasta un este singura problema a doctorului pentru ca dincolo de cadavrul gasit s-ar putea afla o intreaga conspiratie criminala ce ar zgudui Londra si chiar intregul regat al Marii Britanii.

Un am citit nimic despre sau cu Sherlock Holmes inainte (spre rusinea mea), caci nu este tocmai genul meu, dar povestea din The devil’s grin m-a fascinat. Stiu ca un se termina aici, cred ca mai sunt alte doua carti, dar la momentul cand am terminat aceasta carte, nu a fost chip sa le gasesc pe urmatoarele.

Autoarea reuseste sa mentina ritmul actiunii pe toata durata cartii si un plictiseste deloc, poate si pentru ca povestea nu este lungita artificial, in opinia mea fiind considerata chiar scurta.

Felul cum sunt descrise diversele situatii il face pe cititor parte din poveste, te simti acolo, langa personaje, luand parte la cazul investigat.

Ce mi se pare ca a lipsit, au fost detaliile despre Ana si Anton (nu pot da prea multe amanunte, pentru ca un vreau sa dezvalui legatura dintre cei doi), dar sper ca autoarea a recuperat aceasta lipsa in urmatoarele carti. Ramane de vazut…

Nu este previzibila, dar nici nu are parte de schimbari semnificative care san e lase cu gura cascata. Finalul aduce raspunsuri unor intrebari si in acelasi timp lasa altele deschise, lasandu-ne curiozitatea de a afla ce se va intampla pe mai departe.

 

The prisoner of heaven (The Cemetery of forgotten books #3) – Carlos Ruiz Zafón

prizonierul-ceruluiTitlu in spaniola: El prisionero del cielo (El Cementerio de los Libros Olvidados #2)

Titlu original: The prisoner of heaven (The Cemetery of forgotten books #3)

Autor: Carlos Ruiz Zafón

Apariție: 2011

Proceded by: The Shadow of the wind (2001), The angel’s game (2008)

Nota: 4/5

Prizonierul cerului este cea de-a treia carte din seria Cimitirul cartilor uitate, unde avem posibilitatea de a cunoaste mai indeaproape viata lui Fermin Romero de Torres inainte de Umbra vantului. Cronologic, prizionerul cerului se situeaza intre Jocul ingerului si Umbra vantului.

Aceasta rezolva multe din intrebarile fara raspuns din cele doua parti anterioare. Acest roman mi-a placut mai ales prin prisma personajelor sale. Fermin este un om simplu, putin ironic, cu umor din plin si cu o serie de secrete pe care pana acum le-a tinut bine ascunse.

Actiunea are loc intr-o perioada foarte incarcata din istoria Spaniei si incepe in libraría Sempere si fii, cand, in ziua de Craciun, Daniel si tatal sau se gandesc la viitorul afacerii lor daca un vor reusi sa aiba mai multe vanzari.

Intr-o dimineata cand Daniel ramane singur, primeste visita unui cuidat personaj care ii lasa un mesaj lui Fermin intr.-una din cele mai bune editii ale cartii Contele de Montecristo.

Acesta este momentul cand Fermin decide sa-si deschida sufletul in fata prietenului sau si sa-si spuna povestea si ceea ce ascunde.

Este o carte ce se citeste destul de usor pentru ca nu avem capitole foarte lungi. In plus, un avem parte de atat de multe descrieri ca in cazul primeri parti si un e atat de intunecata ca in cazul celei de-a doua. De altfel, cred ca e indicat sa o cititi inaintea Umbrei vantului.

Totusi, parerea mes este ca cele 3 carti din serie se pot citi si individual fara a simti ca ideea principala a vreuneia dintre ele ramane neterminata la finalul cartii alese.

O recomand daca va place cum scrie Carlos Ruiz Zafón, indiferent de varsta pe care o aveti si daca va place Barcelona si vreti sa o descoperiti altfel.