Category: Uncategorized

Posted on

Furtuna războiului (Regina roșie #4) – Victoria Aveyard

Titlu în engleză: War storm

Autor: Victoria Aveyard

Apariție: 15 mai 2018

În aceeași serie: 1. Regina roșie, 2. Sabia de sticlă, 3. Colivia regelui

Notă: 4/5

Furtuna războiului este al patrulea volum al seriei Regina Roșie și cel care încheie povestea fetiței cu fulgerele. După trădarea lui Cal, Mare știe că trebuie să se regrupeze, hotărâtă să își protejeze inima și să le dea libertatea roșiilor și celor speciali, așa cum este și ea. Și un prim pas este acela de a dărâma regimul lui Maven dar din păcate, nu poate face asta singură așa că se aliază chiar cu cel care i-a sfărâmat inima.

Trebuie să recunosc că această serie a avut o serie de urcușuri și coborâșuri, așa cum am mai spus și în alte articole unde vorbeam despre cărțile scrise de Victoria Aveyard. Primul volum a fost cu siguranță cel care a atras o mulțime de cititori după care, cel de-al doilea volum a fost mult mai plictisitor. Ulterior, cu cel de-al treilea volum, am recuperat din entuziasm și l-am menținut în mare parte din volumul patru.

După ce Cal a ales coroana ținutului Norta în detrimentul lui Mare, aceasta se dedică în totalitate cauzelor prezentate mai sus. Însă, scopurile celor doi îi aduc din nou împreună, în lupta împotriva lui Maven, fratele lui Cal. Cei doi fac eforturi extraordinare, și sunt convinși că doar prin această alianță și uniune pot să reușească. Luptă astfel pe toate fronturile, atât să atragă alți aliați, alte case ale argintiilor, cât și cu sentimentele pe care le au unul pentru celălalt.

Ce nu mi-a plăcut și motivul pentru care am oferit doar 4 din 5 stele, este finalul, care mi s-a părut un pic pe fugă. Longitudinea acestei cărți m-a făcut să mă gândesc că vom avea un final bine dezvoltat dar, pe măsură ce mă apropiam de sfârșitul lecturii mi-am dat seama că autoarea parcă a grăbit lucrurile. Plus că nu avem o concluzie 100% ci ne lasă pe noi să ne gândim ce se va întâmpla cu personajele pe care le-am cunoscut și le-am îndrăgit pe parcursul celor patru volume ale seriei.

Din ce am aflat de pe Goodreads, în 2019 a apărut o carte tot parte din serie, care vine să ne povestească ce s-a întâmplat cu personajele după finalul celui de-al patrulea volum. Nu știu dacă a fost scrisă la presiunea cititorilor, nemulțumiți de turnura lucrurilor, dar eu tot sunt curioasă să o citesc și sper să se traducă în curând și în limba română, ca să am seria completă.

Voi ați citit această ultimă parte a seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard sau ați abandonat seria?

Posted on

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.

Posted on

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Posted on

Winter (#4 Cronicile lunare) – Marissa Meyer

Titlu în engleză: Winter

Autor: Marissa Meyer

Apariție: 10 noiembrie 2015

Preceded by: Cinder, Scarlet, Cress

Type: ebook

Notă: 4/5

Cronicile lunare de Marissa Meyer este o serie care a început să fie tradusă în România relativ recent, și care mi se pare că atrage din ce în ce mai mulți cititori și la noi și asta nu poate decât să mă bucure. Eu am început-o în urmă cu vreo patru ani, când am cunoscut-o pe Cinder și am vrut să aflu neapărat cum se termină seria acestor repovestiri ale unor basme din copilărie.

În momentul când eu am terminat de citit Cress, Winter abia apăruse în limba engleză iar pe mine nu mă atrăgea ideea să citesc în această limbă în vremea aceea. În plus, am citit variantele în limba spaniolă ale primelor trei volume și-mi doream să fac la fel și cu Winter și i-a venit rândul anul acesta.

Romanul începe acolo unde s-a terminat volumul 3, Cress. Cinder și prietenii ei au reușit să anuleze nunta regală și l-au răpit pe rege. Noul plan este să reușească imposibilul: să creeze o revoluție pe Lună și să o detroneze pe regină.

Între timp, pe Lună, în afară de regina Levana, care e furioasă pentru că Pământul i-a scăpat printre degete, se află și Winter, o frumoasă fată, mai frumoasă decât cea care guvernează Luna.

Scarlet e prizonieră pe Lună și Winter o vizitează cu regularitate în cușca în care e ținută. ea de-a patra protagonistă a seriei este o ființă blândă și extrem de diferită de celelalte trei, dar cu un rol la fel de important în deznodământul poveștii.

Vă invit să citiți întreaga seriei Cronicile Lunare pentru a vedea cum au fost reinterpretate poveștile copilăriei noastre și cum le-a construit ca prietene Marissa Meyer. Și desigur pentru a afla dacă au învins-o pe Levana, regina Lunii, și dacă Cinder rămâne sau nu împreună cu regele Kai.

Posted on

Ursul și privighetoarea (#1 Winternight Trilogy) – Katherine Arden

Titlu în engleză: The Bear and the Nightingale

Autor: Katherine Arden

Apariție: 20 ianuarie 2017

Followed by: The Girl in the Tower, The Winter of the Witch

Notă: 5/5

Ursul și privighetoarea face parte dintr-o serie cu numele Winternight, pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată, chiar dacă nu știam despre ce e vorba. Practic, știam doar numele și văzusem coperta și aceste două elemente sunt cele care m-au fermecat.

Acțiunea se desfășoară în Rusia, undeva în epoca medievală din câte mi-am dat seama, și începe cu mult timp înainte să o cunoaștem pe protagonista noastră, Vasya. Facem întâi cunoștință cu familia sa, Vladimirovich, formată din tatăl, Pyotr, soția sa, Marina, copii lor, Nikolai, Aleksandr, Olga și Alyosha. Lor li se alătură și o doică, Dunya.

Așa cum am menționat, ei locuiesc în Rusia, dar în partea de nord a țării, unde iernile sunt foarte grele și durează mult, și unde oamenii încă mai cred în vechi obiceiuri și personaje mistice. Mai aflăm despre Marina că ea este fiica unei femei care l-a fermecat pe Țar, ceea ce a făcut din familia Vladimirovich o apropiată a conducătorilor țării. În ciuda acestui lucru, ei nu se fălesc și sunt mulțumiți cu puținul pe care îl dețin.

Atunci când începe cartea, Marina este însărcinată și are o serie de presimțiri cu privire la copilul pe care îl așteaptă. Apoi acțiunea sare peste o anumită perioadă și trecem direct la vremurile în care Vasya a crescut, este extrem de năzdrăvană și are un fel de putere specială care îi permite să vorbească cu personajele mistice care se perindă prin zonă, printre care și domovoi.

Lucrurile se complică și când tatăl Vasyei se recăsătorește dar și când un preot ajunge pe tărâmurile unde locuiește familia Vladimirovich și începe să îi convingă pe oameni să devină ortodocși. Iar ele devin și mai alambicate atunci când Vasya îl întâlnește pe Morozko.

Mi-era dor să citesc ceva fantasy, despre o lume magică iar faptul că acțiunea se petrece în Rusia aduce și mai mult mister poveștii. Abia aștept să aflu ce se va întâmpla mai departe cu Vasya, tinând cont de finalul precipitat și complex pe care l-a avut acest prim volum al seriei.