Followed by: Pop Goes the Weasel, The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.
Notă Goodreads: 4/5
Ghici cine moare primul este un thriller interesant, o carte care face parte dintr-o serie ce poartă numele Helen Grace, o femeie detectiv care se ocupă de cazurile prezentate în acest roman și care are un rol mai complicat decât acela de a desluși misterul crimelor.
Cartea începe cu o tânără care iese aproape moartă dintr-o pădure și mărturisește ceea ce i s-a întâmplat. Povestea ei pare incredibilă și aproape de necrezut.
La puțin timp după această întâmplare, are loc un scenariu similar, doar că de această dată nu e vorba despre un cuplu format dintr-o femeie și un bărbat, ci despre doi bărbați fără nici o legătură amoroasă. Doar unul dintre ei supraviețuiește. Detectiva Helen Grace este resonsabilă cu elucidarea misterului și găsirea ucigașului.
Acțiunea nu va fi prezentată doar dintr-un punct de vedere, ci vom avea ocazia să intrăm în pielea victimelor asasinului, ceea ce oferă, din punctul meu de vedere, un plus de originalitate.
Ceea ce consider eu clișeic este personajul principal, Helen Grace, care întruchipează tipicul polițist cu probleme cu alcoolul, misterios, plin de secrete, singuratic, fumător și trecut de prima tinerețe. În plus, Helen ascunde și o latură mai puțin ortodoxă a sa, pe care o putem înțelege sau nu, mai ales după ce îi aflăm povestea.
Rolul pe care Helen îl are în contextul asasinatelor nu este doar unul obiectiv, de a afla și de a prinde asasinul. Vom afla care este de fapt legătura dintre povestea ei de viață, asasinatele care au loc și asasinul care pune totul la cale.
M-am bucurat de această lectură dar a fost destul de previzibilă pentru mine și de aceea nu i-am dat numărul maxim de stele pe Goodreads. Dar categoric voi continua să citesc cărțile din această serie.
Iată că tocmai se încheie primul trimestru al anului 2019 și a sosit momentul să fac o retrospectivă a cărților citite și cumpărate în această perioadă. Țin să precizez că de cumpărat am cumpărat foarte puține cărți deși ispita nu a lipsit. Doar că, încep să conturez o nouă colecție de cărți aici în Belgia.
Ce am citit
Începută la sfârșit de decembrie 2018 și terminată în ianuarie 2019, Biblioteca sufletelor (III Miss Peregrine’s Peculiar Childern) de Ransom Riggs a fost prima carte citită în acest an. Au urmat Povestea mea de Michelle Obama și Invadarea ținutului Tearling de Erika Johansen, cel de-al doilea volum al seriei Regina Ținutului Tearling.
Pentru că am vrut să reduc numărul cărților aflate pe lista mea de to read de pe Goodreads, am decis ca anul acesta să citesc cât mai multe dintre cărțile pe care le-am tot adăugat acolo de-a lungul timpului. E adevărat că am mai și șters din ele și am adăugat altele noi deoarece gusturile mele s-au mai modificat. În plus, am luat cu mine din România câteva romane care se aflau de ceva timp în biblioteca mea și de care nu mă atinsesem până acum.
Am continuat astfel cu acest plan al meu, și am citit Fata cu toate darurile de M.R. Carey, Divas rebeldes de Cristina Morató și Ultimii martori de Svetlana Aleksievici. Am încheiat luna ianuarie cu o carte nou intrată în mica mea bibliotecă, Rivers of London de Ben Aaronvitch, care face parte din seria Peter Grant.
Luna februarie a început cu Pasărea furtunii de Conn Iggulden, care și ea face parte dintr-o serie cu numele Războiul celor două roze. Au urmat Station eleven de Emily St. John Mandel (care în limba română are un nume tare ciudat: Simfonia itinerantă), Wintersong (Canción de invierno), care face parte dintr-o serie cu același nume scrisă de S. Jae-Jones, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, Miniaturista de Jessie Burton și Ghici ce-i în cutie de M. J. Arlidge, al doilea volum al seriei Helen Grace.
În luna martie am început cu o carte care se află pe lista mea cu 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, și aceasta se numește Soția călătorului în timp de Audrey Niffenegger. După ce am văzut vlogul Dianei, fata care se ocupă de contul Cartideiubit de pe instagram, despre seria Tronul de cleștar de Sarah J. Mass, am hotărât să citesc și eu primul volum, cel care dă și numele seriei.
Și pentru că îmi era dor de niște chick-lit, am ales să citesc Pe urmele lui Harry Winston de Lauren Weisberger. Încă o carte de pe lista mea pentru anul acesta a fost Un gentleman la Moscova de Amor Towles. A urmat cel de-al doilea volum al seriei Tronul de cleștar, cu numele Diamantul de la miezul nopții. Spre sfârșit de martie, am revenit la audiobookuri, la care renunțasem spre finalul anului trecut, și am ales să ascult Vreau să fiu V.I.P. de Lauren Weisberger (varianta în limba engleză Everyone worth knowing) și Lecții de magie: cum să-ți cultivi creativitatea de Elizabeth Gilbert (tot varianta în limba engleză Big magic: Creative Living Beyond Fear).
Cărți noi în biblioteca mea
Așa cum am menționat și mai sus, nu am cumpărat prea multe cărți noi anul acesta. În luna ianuarie am plasat prima mea comandă pe site-ul bookdepository și mi-am luat 5 cărți în limba engleză: Rivers of London de Ben Aaronvitch, The Violin of Auschwitz de Maria Àngels Anglada, The miniaturist de Jessie Burton, Fly away de Kristin Hannah și A gentleman in Moscow de Amor Towles. De altfel, 4 din cele 5 cărți au fost deja citite.
În luna februarie am fost cuminte și nu am cumpărat nimic, iar în martie am dat o comanda pe Amazon Germania, de unde mi-am luat Great Alone de Kristin Hannah și primul volum al trilogiei Winternight, The bear and the nightingale de Katherine Arden, care are o copertă superbă.
Cam astea au fost achizițiile mele și cred că nu se vor extinde cu mult în următoarele luni, pentru că intenționez să rămân la audiobookuri. Voi ce ați mai citit?
The girl in the glass de Jeffrey Ford se afla pe lista mea de citit de pe Goodreads de ceva timp. Începând cu anul trecut, am decis să citesc din lecturile to read de pe platforma menționată și să încerc să le reduc numărul. Și am început cu cele mai vechi iar printre ele se află și The girl in the glass, despre care nu știu dacă a fost tradusă la noi, pentru că eu nu am reușit să o găsesc. Eu am citit varianta ebook, în limba spaniolă.
În centrul poveștii se află Diego, un tânăr de origine mexicană care este luat sub aripă de către un pungaș și împreună înșeală oamenii făcând sesiuni false de spiritism, puse la cale atât de bine încât este greu de crezut că nu sunt reale, cel puțin pentru oamenii care suferă și speră să mai vorbească o dată cu cei dragi, trecuți în lumea cealalaltă. Cei doi sunt însoțiți și de Antonio, un bărbat gigant care a făcut parte în trecut din lumea circului.
Schell este numele bărbatului care îl ia în grija sa pe Diego, de pe străzile New Yorkului, unde suferea de foame și risca să fie deportat. Diego primește și educație din partea acestui bărbat ciudat, pasionat de fluturi.
Acțiunea se desfășoară în timpul Marii Depresiuni, în America și vom avea ocazia să cunoaștem personaje ciudate, imposibile, pe care le-am întâlni doar într-o lume a circului sau o lume fantastică.
În timpul uneia dintre sesiunile false de spiritism, Schell vede imaginea unei fetițe reflectată în geamul unei uși, și care pare că-i cere ajutorul. În ciuda faptului că pentru el totul a fost o farsă până acum, acesta este momentul în care lucrurile se schimbă și crede cu toată puterea sa în ceea ce a văzut, așa că pleacă în căutarea fetei, însoțit de Diego și Antonio.
Mi-a plăcut la nebunie lumea creată de Jeffrey Ford și recomand cartea celor care vor să citească un roman a cărei acțiune se desfășoară în timpul Marii Depresiuni.
Am văzut de multe ori cărțile lui Kate Morton la diverși cititori și mi-au atras atenția. Am ales să încep cu Casa de la Riverton dar nu știu dacă a fost exact cea mai bună alegere. O să încerc să mai citesc și altceva.
Romanul începe în iarna anului 1999, când Grace Bradley, o femeie în vârstă, primește o scrisoare de la o tânără regizoare, în care o roagă să o ajute cu părerea ei despre filmul pe care îl face. Pelicula este despre o serie de întâmplări reale petrecute în 1924 în casa de la Riverton, unde Grace lucra.
Versiunea oficială a lucrurilor spune că tânărul Robbie S. Hunter, se sinucide lângă lacul de lângă casă în timpul unei petreceri extravagante și în fața lui Hannah și a lui Emmeline, surorile Hartford. După acel tragic eveniment, cele două nu vor mai vorbi niciodată.
Scrisoarea primită de Grace îi trezește o serie de amintiri și sentimente pe care le lăsase adânc ascunse înăuntrul ei. Grace a crescut cu mama ei până la vârsta de paisprezece ani iar despre tatăl ei nu știe nimic. Mama lui Grace a lucrat în casa de la Riverton până când a rămas însărcinată și a fost nevoită să renunțe la serviciul ei acolo. La 14 ani, Grace merge și ea la Riverton, unde le va cunoaște pe surorile Hartford și pentru care va simți o anume afinitate. Va ajunge chiar să devină confidenta lui Hannah.
Stăpânii casei de la Riverton sunt Lord și Lady Ashbury. Fiul lor cel mare este James, care este căsătorit cu Jemina. Ei au avut doi copii, dar aceștia au decedat. Al doilea fiu al lui Lord și Lady Ashbury este Frederick, care este văduv și are trei copii: David, Hannah și Emmeline.
Hannah este cea mai mare dintre frați și a fost mereu cea care a avut idei inovatoare. Este o luptătoare cu idei progresiste și nu este deloc mulțumită cu rolul pe care trebuie să îl aibă ca femeie în societate, dar este totuși dispusă să se sacrifice pentru binele familiei.
Emmeline este o romantică și visătoare și-și dorește să se căsătorească. Are o relație bună cu sora ei, până la evenimentul ce le va despărți pentru totdeauna.
David este cel care trebuie să ducă numele lordului Ashbury mai departe. El are un prieten cu numele Robbie S. Hunter care va deveni cu timpul și prietenul celor două surori.
Acțiunea are loc pe două planuri: unul în prezent și unul în jurul anilor 1914 când Grace a început să lucreze la casa de la Riverton. Personal, o prefer pe cea de la începutul Primului Război Mondial, pentru că cea din prezent nu a reușit deloc să îmi capteze atenția. În general, nu am o problemă cu romanele a căror acțiune se întâmplă pe două planuri dar, în acest caz, lucrurile au fost mult prea lente, cu scene fără importanță dezvoltate pe întregi pagini, și cu scene interesante peste care s-a trecut extrem de repede și cărora nu li s-a dat atenția cuvenită, din punctul meu de vedere.
Simțeam nevoia să citesc ceva relaxant și distractiv și am ales acest roman al lui Sophie Kinsella pentru că știam că nu o să mă dezamăgească.
Samantha Sweeting este o tânără avocată ce lucrează într-un cabinet extrem de cunoscut din Londra. Este specializată în drept financiar și își dorește cu ardoare să devină asociată. Visul aproape i se îndeplinește, dar în timp ce așteaptă anunțul oficial cu privire la numirea ei, descoperă pe biroul său dezordonat o hârtie extrem de importantă. Este vorba despre o afacere de nu mai puțin de 50 milioane de lire, dar termenul este depășit iar clientul a pierdut acești bani.
Confuză și panicată, Samantha fuge din birou, se urcă în primul tren și ajunge într-un sat. Din întâmplare, ajunge în casa unor oameni ce o confundă cu noua lor asistentă. Femeia nu dezminte lucrurile, deși nu este în stare să gătească nimic, dar speră cî până a doua zi să clarifice lucrurile.
Tot în casa acelor oameni, Samantha îl cunoaște pe Nathaniel, grădinarul. Acesta își dă seama imediat că Samantha nu are nimic de a face cu bucătăria sau cu curățeniam dar nu spune nimic. Ba din contră, o ajută și o roagă pe mama lui să o învețe să gătească. Samantha descoperă satfel o viață despre care nici nu bănuia că o să îi placă. În același timp, nu renunță la ideea de a afla adevărul cu privire la hârtia buclucașă pe care a găsit-o pe biroul său și care a adus-o în situația aceasta.
Iar ceea ce află, îi redă speranța de a-și recupera viața avută până în acel punct critic. Dar oare își mai dorește să-și dedice întreaga viață afacerii și să renunțe la micile plăceri ale vieții descoperite în micul sat, alături de Nathaniel?
Supermenajera este o lectură plăcută, distractivă, ce se citește ușor și repede și care te atrage ușor în poveste. Toate personajele sunt interesante, haioase, în special șefii Samanthei.
