Eu, și totuși alta (#3 Inainte sa te cunosc) – Jojo Moyes

Titlu in romana: Eu, și totuși alta

Titlu in engleza: Still me

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 30 ianuarie 2018

Proceded by: Inainte sa te cunosc, Dupa ce te-am pierdut

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Înainte să te cunosc, a fost din punctul meu de vedere o carte frumoasă, cu un subiect sensibil, care a cucerit inimile multor cititori dar a atras și o mulțime de critici. Cel de-al doilea volum a seriei a fost moderat, deși nu mi-a placut neapărat turnura pe care au luat-o lucrurile din viața lui Lou. Dar la finalul cărții După ce te-am pierdut m-am simțit provocată și am vrut să aflu ce a făcut protagonista noastră.

Lou este fericită în ciuda faptului că și-a găsit un job la mulți, mulți kilometri distanță de Sam, iubitul ei. Deși se presupune că a evoluat, Lou nu și-a pierdut inocența și naivitatea. Iar în mintea și inima ei nu îl lasă pierdut pe Will. Fata se mută în New York, unde va fi asistenta doamnei Gopnik, soția mai tânără a unui om extrem de bogat. Aceasta îi arată lui Lou o viață pe care niciodată nu ar fi bănuit-o, plină de bogății, frumuseți dar și secrete și momente dificile.

Lou își ia rolul în serios și nu vede că de fapt este folosită, așa cum au fost și fetele dinaintea ei. În mijlocul vieții noi pe care o descoperă cunoaște un bărbat  care-i va aduce aminte de cineva extrem de drag, ceea ce-i va da peste cap viața. Nu i-am înțeles prea bine rolul, pare că autoarea l-a utilizat pentru a lungi artificial povestea. Louisa încearcă să mențină vie flacăra dintre ea și Sam, dar asta nu îi reușește neapărat. În ciuda eforturilor pe care le face, nu de puține ori relația ei se va afla pe marginea prăpastiei.

Recunosc că acestă a treia parte a seriei îmi place cel mai puțin din toate trei, pentru că nu îmi place încotro merg lucrurile și nu îmi place Lou. Cred că totuși autoarea a exagerat cu naivitatea acesteia. În schimb îmi place peisajul din New York și îmi place Sam. Este un bărbat matur și sigur pe ceea ce își dorește. Relația lui Lou cu sora ei se dezvoltă într-o direcție bună dar nu înțeleg de ce se ferește atât de mult să se întoarcă în apartamentul ei. De fapt, motivația ei este aceea că nu își dorește să o deranjeze pe sora ei și pe băiețelul acesteia, care locuiesc în apartamentul cumpărat din banii de la Will. Mi s-a părut stupid să spui că nu te  poți întoarce în casa ta!

Cartea este amuzantă pe alocuri dar și dramatică, mai ales privită din punctul de vedere al relației lui Lou cu Sam. Este o lectură plăcută, de plajă dar nimic mai mult drept pentru care sfatul meu ar fi să vă opriți la finalul celei de-a doua cărți a seriei.

 

Prizoniera in panza de paianjen (#4 Millenium) – David Lagercrantz

Titlu in spaniola: Lo que no te mata te hace más fuerte/ro. Prizoniera in panza de paianjen

Titlu in suedeza:  Det som inte dödar oss/ engl. The girl in the spider’s web

Autor: David Lagercrantz

Apariție: 27 august 2015

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest

Followed by: The girl who takes an eye for an eye

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In ciuda faptului ca Stieg Larsson a murit in anul 2004 in urma unui atac de cord si seria Millenium nu a mai putut fi continuata de catre acesta, David Lagercrantz a dus mai departe povestea suedezilor nostri preferati: Lisbeth Salander si Mikael Blomkvist. Pentru moment ne bucuram de volumele patru si cinci ale seriei dar cred ca pe viitor vom putea sa ii mai insotim pe cei doi in aventurile pe care-i  va conduce condeiul lui David Lagercrantz.

Romanul “Prizoniera in panza de paianjen”  ne introduce intr-o noua poveste complicata, unde un rol important il are Frans Balder, un om extrem de faimos si destept care se intoarce in Suedia, din Statele Unite ale Americii si incearca sa isi recupereze fiul din mainile fostei sotii si al iubitului acesteia. Baiatul este autist si nici unul dintre parinti nu a reusit sa se ocupe cum trebuie de acesta, mai cu seama Frans care a fost si plecat din tara. Acum incearca sa recupereze timpul pierdut, dar ceea ce nu stie barbatul este ca timpul sau este limitat.

Contrar asteptarilor, nu Mikael o contacteaza pe Lisbeth si nici aceasta pe el, ci punctul lor de legatura este chiar Frans. Ziaristul, pentru ca este contactat de omul de stiinta si Lisbeth pentru ca il cunostea si ea pe Frans. Asadar, cei doi au un scop comun, dar imi pare ca de aceasta data Lisbeth e mult mai implicata decat inainte si este putin schimbata. De fapt putin mai mult, pentru ca nu este acea Lisbeth pe care o cunosteam noi. Unde pana acum, abia-si purta singura de grija, acum este o buna samariteana care il rapeste pe fiul lui Frans si porneste intr-o cursa nebuna in care trebuie sa se apere pe sine si pe micut.

Nu pot sa spun ca nu am simtit diferenta intre legendarul Stieg Larsson si cel care a continuat Millenium. Parca aerul personajelor este diferit, si nu ma refer doar la Mikael si la Lisbeth, ci si la personajele secundare care i-au insotit pe cei doi pana acum. In plus, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost ca autorul a schimbat unele idei, sau pur si simplu le-a abandonat. De exemplu, ma refer la relatia pe care Mikael a inceputul la sfarsitul volumului trei, despre care nu se mai mentioneaza absolut nimic in “Prizoniera in panza de paianjen”. Totusi David Lagercrantz si-a lucrat opera si si-a pus bine la punct directia pe care vrea sa mearga.

Cred ca David Lagercrantz duce povestea lui Lisbeth pe o alta carare decat cea pe care ar fi vrut s-o duca Stieg Larsson. Aparitia si implicarea sorei eroinei noastre este prezenta mai mult decat mi-as fi dorit, desi nu se spune negru pe alb ca despre ea e vorba.

Ca sa inchei, va recomand romanul daca v-a placut la fel de mult seria Millenium, si vrei sa vedeti incotro a dus-o David Lagercrantz. Daca nu as fi citit cele trei romane scrise de Stieg Larsson, i-as fi dat acestei carti 5/5 stele, dar nu pot face asta pentru ca inevitabil o compar.

Castelul din nori s-a sfaramat (#3 Millenium) – Stieg Larsson

Titlu in spaniola: La reina en el palacio de las corrientes de aire/ro.Castelul din nori s-a sfaramat

Titlu in suedeza:  Luftslottet som sprängdes/ engl. The girl who kicked the hornest’s nest

Autor:  Stieg Larsson

Apariție: 1 mai 2007

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire

Followed by: The girl in the spider’s web, The girl who takes an eye for an eye

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Asa cum va povesteam in articolul anterior, odata inceputa seria Millenium, nu am reusit sa o mai las din mana. Cum volumul doi l-am citit cu mult timp in ruma, cand nu aveam inca blogul, nu am facut recenzia sa, pentru ca nu l-am mai recitit. Dar astazi va povestesc despre volumul trei al seriei, Castelul din nori s-a sfaramat. Acesta este ultimul volum scris si publicat al lui Stieg Larsson, continuarea seriei fiind facuta de catre David Lagercrantz.

Aceasta carte incepe exact unde s-a terminat volumul doi ai seriei: Lisbeth se afla internata in spital, are un glont in cap si nu se stie care-i vor fi sansele de supravietuire. In salonul alaturat se afla tatal sau, Alexander Zalachenko, cel care se afla si el in stare grava, dupa ce Lisbeth l-a lovit cu un topor cand el a incercat sa o ucida. Situatia acestuia nu este insa la fel de grava ca a fetei, dar probabilitatea ca adevarul despre el sa se afle il pune in dificultate si se poate afla in pericol. Cei care fac parte din Sectie, o grupare secreta, i-a ascuns de-a lungul timpului toate ilegalitatile lui Zalachenko si nici acest ultim eveniment nu ar trebui sa se afle. Vechi membri ai sectiei reintra in actiune si pun la cale un plan pentru a scapa de probleme. De altfel, punctul central al acestui roman este Sectia.

Dar ce este Sectia? Este o grupa secreta in interiorul politiei secrete din Suedia (Sapo), care nu s-a dat inapoi niciodata din a-i acoperi urmele lui Zala, indiferent de riscuri.  Descoperim astfel ca Lisbet nu s-a luptat doar cu tatal sau si cu o intreaga grupare, si ne dam seama si de unde vine reticenta ei in a vorbi cu politia atunci cand are probleme.

In spital, Lisbeth nu poate discuta decat cu avocata sa Annika Giannini, sora lui Mikael si cu medicul Anders Jonasson care ii castiga incet increderea. Mikael lupta si el, pe fronturile pe care le cunoaste, incearca sa publice cartea lui Dag Svensson despre mafia comertului cu sex. care va face sa rasune multe nume mari. Doar ca si el se afla sub atenta supraveghere a unor persoane: apartamentul sau, sediul ziarului si convorbirile telefonice sunt punctul de atentie al Sapo. Mi-a placut mult evolutia lucrurilor in acest roman, desi nu putine sunt victimele.

Cat despre personajul feminin principal, imi place de ea la fel de mult ca si in volumele anterioare, este fara cusur. O descoperim putin cate putin iar relatia ei cu Mikael Blomkvist (afemeiat ziarist fara leac) este din nou mai apropiata.

Stieg Larsson are un mod aparte de a pune in scena o astfel de poveste. Seria Millenium a devenit una din preferatele mele si-mi pare extrem de rau ca autorul nu a apucat sa duca la final povestea lui Lisbeth.

Despre ecranizare pot sa va spun ca aceasta nu mai este la fel de fidela cartii, asa cum s-a intamplat cu primul volum. Desigur, ar fi prea multe elemente interesante ce ar transforma pelicula intr-una extrem de lunga, dar oricum va recomand sa vedeti fi filmul dupa ce terminati de citit cartea.

 

Dincolo de iarna – Isabel Allende

Titlu in romana: Dincolo de iarna

Titlu in spaniola:  Más allá del invierno

Autor:  Isabel Allende

Apariție: mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cand am vazut coperta cartii ¨Dincolo de iarna¨ de Isabel Allende m-am indragostit pe loc si nu am mai avut rabdare sa apara in limba romana, asa ca in luna octombrie a anului 2017 am cautat cartea in Madrid, cu ocazia unei calatorii scurte facute acolo, dar nu am avut succes. Asa ca, spre final de an am citit ebook-ul, intrucat tema romanului se potrivea cu perioada rece a anului, in ciuda faptului ca ne lipsea zapada. Ironia sortii face ca acest roman sa fi fost lansat in mai 2017 cand vremea e oricum, numai rece nu.

¨Dincolo de iarna¨ ne face cunostinta cu trei personaje pe care le vom insoti pe intregul parcurs al cartii: o femeie din Chile, o tanara din Guatemala si un profesor universitar. Cei trei sunt adusi impreuna de o furtuna de zapada care pune stapanire pe New York.

¨In toiul iernii, aflam in sfarsit ca port in mine o vara de neinvins.¨  – Albert Camus 

Intai facem cunostinta cu Lucia Maraz, femeia din Chile. Este trecuta de prima tinerete si locuieste in  Booklyn, intr-o locuinta inchiriata de la Richard Bowmaster, care este profesor universitar si pentru care lucreaza. Evelyn, tanara din Guatemala, intra in actiune putin mai tarziu. Ea este pilonul care ii uneste si pe ceilalti doi. Prin personajul Evelyn, Isabel Allende pune in scena tema imigrantilor si a rasismului, iar povestea acesteia nu este una inventata conform declaratiilor  autoarei, ci este inspirata din realitate.

Un mic accident de masina o aduce pe Evelyn in viata lui Richard si in loc ca lucrurile sa se rezume la o reglare a asigurarilor, femeia apeleaza la profesor pentru a o ajuta sa scape de buclucul in care a intrat fara voia sa. In aceasta nebunie este implicata si Lucia, si curand cei trei pornesc in aventura vietii lor. Totul presarat cu multa zapada si multe emotii.

In timp ce calatorim cu cei trei, aflam povestile lor de viata, trecutul lor si toate greutatile prin care au trecut. Richard vine din Brazilia, Lucia din Chile asa cum am mai spus si, cu ajutorul ei cunoastem putin dintr-o bucatica a istoriei acestei tari intr-o perioada cu multi disparuti politici. Ultima dar nu cea din urma este Evelyn care duce in spate o viata dura din Guatemala, dar asta nu o impiedica sa daruiasca tot ce are ea mai bun si frumos.

Cei trei se completeaza si impreuna reusesc sa-si iasa din zona de confort si in acelasi timp sa reuseasca sa treaca peste hopul care i-a adus impreuna. Sunt amuzanti impreuna, dar nu m-am lipit prea mult de cei doi care o ajuta pe tanara guatemaleza. Dar Evelyn mi se pare centrul povestii si ea este singura care m-a atras sufleteste.

¨Dincolo de iarna¨ se potriveste de minune cu vremea rece de afara, doar zapada lipsind pe alocuri. Este un roman frumos in acelasi stil placut al lui Isabel Allende si o recomand  daca va doriti sa evadati putin din cotidian si sa calatoriti pe continentul Americii de Nord si pe cel al Americii de Sud impreuna cu Richard, Evelyn si Lucia.

Labirintul spiritelor (# 4 Cimitirul cartilor uitate) – Carlos Ruiz Zafón

Titlu in spaniola: El laberinto de los espíritus

Autor:  Carlos Ruiz Zafón

Apariție: 17 noiembrie 2016

Proceded by: Umbra vantului, Jocul ingerului, Prizonierul cerului

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa va spun ca am citit acest ultim roman al seriei Cimitirul cartilor uitate in limba spaniola, deoarece la noi inca nu s-a tradus, lucru care sper sa se intampla curand. Eu am imprumutat cartea de la o colega si trebuie sa va spun ca mi se pare ca este cea mai mare ca numar de pagini de pana acum: are nu mai putin de 900 si ceva de pagini pline de magie si mister. Eu am pus titlul articolului in limba romana, dar nu stiu daca acesta va fi cel ales de editura care va traduce cartea (pana acum celelalte carti au aparut la Polirom).

Ca de  obicei personajele sunt Daniel Sempere, matur, casatorit si cu copii, tatal lui Daniel in rol de bunic de aceasta data, Bea, inteligenta si frumoasa sotie a lui Daniel si nelipsitul Fermin, care pare-mi-se ca are un rol si mai important decat in cartile anterioare. Romanul chiar incepe cu povestea lui Fermin, cum a ajuns in Barcelona si cum a intalnit-o pe Alicia, cea care are si ea un rol extrem de important, poate cel mai important din carte.

Cel mai mult am empatizat cu Alicia. Este un personaj foarte bine construit, puternic dar si sensibil. A suferit enorm de-a lungul vietii si asta a transformat-o in personajul pe care il cunoastem in cartea aceasta cu o actiune complicata. Daniel este urmarit de amintirea mamei sale, Isabel, si ceea ce s-a intamplat cu ea  il urmareste pe intreaga desfasurarea a povestii.

Actiunea se petrece in anii ´60, atat in Barcelona cat si in Madrid. Nelipsit este si Cimitirul cartilor uitate, atat de misterios si de magic. Nu de putine ori traiesc cu impresia ca acest loc chiar exista in minunata Barcelona.

Cel mai mult mi-a placut ultima parte a romanului, unde actiunea devine mai rapida si ceva mai incurcata, dar unde se descurca si multe din misterele acestui roman dar si al anterioarelor.

Sunt indragostita iremediabil de felul in care scrie Carlos Ruiz Zafón si stiu sigur ca oricine a citit cel putin una din cartile sale, il apreciaza la fel de mult. E minunat felul cum a conturat aceasta poveste a cimitirului cartilor uitate intr-o Barcelona dintr-o epoca magica si plina de mistere.

Recomand din suflet seria si daca ati citit cel putin una dintre cartile din serie, va invit sa-mi impartasiti opiniile voastre.