Sabia de sticla (Regina rosie #2) – Victoria Averyard

Titlu in spaniola: La espada de cristal

Titlu in engleza: Glass sword

Autor:  Victoria Averyard

Apariție: 9 februarie 2016

Proceded by: Regina Rosie

Followed by: King’s cage

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Abia aparuta in Romania, la inceputul acestei luni la editura Nemira, “Sabia de sticla”, cel de-al doilea volum al seriei Regina Rosie, ne poarta mai departe in povestea lui Mare Barrow. Eu nu am avut rabdare sa astept versiunea in limba romana, asa ca indata ce am terminat primul volum, care m-a lasat ca pe ace, am citit cel de-al doilea volum, in limba spaniola.

Nu prea mi-a placut Maven de la inceput, iar dispretul meu pentru acest personaj creste pe masura ce paginile trec. Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi al treilea volum, care a aparut anul acesta si pe care cred ca il voi citi in engleza, deoarece sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla mai departe. Asta desi nu mi-a placut la fel de mult “Sabia de sticla” ca “Regina rosie”.

Se mai lamuresc anumite aspecte neclare ramase din prima carte, dar acest al doilea volum mi se pare doar o prelungire pentru a pregati intrarea finalului seriei. Nu este probabil prima data cand intalnim astfel de situatii in cadrul unei serii de carti care ne-a placut foarte mult. Este totusi doar parerea mea, aveam asteptari foarte mari de la acest volum, iar parerile pe care le-am mai vazut intre timp pe facebook sunt un pic diferite. I-am dat totusi 4/5 puncte, deci nu va ganditi ca e slaba, doar am comparat-o cu primul volum.

Si in „Sabia de sticla” tot Mare ne este ghid, vedem totul prin ochii ei si trecem alaturi de ea prin toate incercarile de care are parte. Inceputul acestui volum este chiar sfarsitul primului volum, cand Mare si Cal lupta pentru viata lor. Pornirea este una destul de accelerata, avem parte de multa actiune, cunoastem un pic mai bine Garda Stacojie, o vedem evoluand pe Mare, devine mult mai puternica dar ia putin si din ceea ce nu ii place la argintii.

Mare se foloseste de lista pe care o are de la Julian pentru a castiga putin teren in fata lui Maven si pentru a salva cat mai mult oameni asemenea ei, din ghearele mortii in care sunt aruncati atunci cand noul rege ii gaseste.

Ce a salvat acest volum din punctul meu de vedere este finalul, la care nu ma asteptam si care, asa cum s-a intamplat si la finalul primului volum, m-a lasat cu gura cascata si cu o curiozitate fara masura de a afla ce se va intampla pe mai departe.

Imi place Cal, mai mult decat Mare, desi il cunosc cumva prin ochii ei. Mi-a placut de la primul volum si cred ca o sa imi placa si pe mai departe. As fi curioasa sa vad ce chip s-ar alege pentru acest personaj intr-o posibila ecranizare. Un alt personaj care imi place este Shade, fratele lui Mare iar cel care m-a surprins a fost Kilorn, prietenul cel mai bun al lui Mare.

Va recomand si acest al doilea volum al seriei Regina Rosie, si as vrea sa aud si impresiile voastre despre el.

Dupa ce te-am pierdut (Inainte sa te cunosc #2) – Jojo Moyes

Titlu in spaniola: Despues de ti

Titlu in engleza: After you

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 23 septembrie 2015

Proceded by: Inainte sa te cunosc

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Nu am putut sa stau prea mult timp departe de seria „Inainte sa te cunosc” asa ca am facut repede rost si de volumul doi al seriei. Dat fiind finalul  primului volum, ma asteptam la un altfel de inceput al cartii „Dupa ce te-am pierdut”. Dar o regasim pe Lou la un an dupa moartea lui Will, inca ravasita de toata situatia si fara puterea de a merge mai departe si de a duce la final tot ce planuise cu Will.

Lou e cumva blocata intr-un amestec de prezent si trecut si are parte de un accident stupid care nu va face decat sa creasca ingrijorarea familiei.

M-am simtit putin dezamagita de jobul pe care il are Lou, eu chiar ma asteptam sa regasesc o altfel de fata. Dupa accident, parintii insista ca ea sa mearga la un „curs” de ajutor, un fel de alcoolici anonimi ai doliului. Chiar daca nu simte neaparat ca are ce cauta acolo, accepta propunerea familiei.

In cadrul acestui grup cunoastem o serie de noi personaje, foarte haioase din punctul meu de vedere. Unul dintre aceste personaje este un baiat care participa la sedintele grupului in numele tatalui lui (asta a fost impresia mea), dupa ce au pierdut-o pe mama baiatului.

Acesta are legatura cu barbatul de pe ambulanta, care a fost alaturi de Lou si cei doi ajung sa se revada dupa aproape fiecare sedinta a grupului. Lou ajunge sa creada ca baiatul este fiul salvatorului ei.

O persoana extrem de importanta in acest volum este Lily, fata care era pe terasa cand Lily a avut accidentul, si care va reprezenta marea surpriza din aceasta carte. A fost elementul care intr-adevar m-a surprins.

Ne reintalnim si cu parintii lui Will, cu intreaga familie a lui Lou si bineinteles apare si fostul stau prieten, impreuna cu noua sa iubita. Acesta este la fel de nesuferit sau chiar mai rau decat in primul volum.

Imi place noul personaj principal masculin Sam, care in multe momente mi se pare prea bun pentru Lou. Ea e mult mai nesigura decat a fost in primul volum.

Personajele nesuferite nu se opresc doar la fostul prieten al lui Lou, ci regasim un altul: seful protagonistei noastre, care se da totusi pe brazda la final.

Mama lui Lou sufera si ea schimbari majore, devine feminista si asta da peste cap intrega familie. De parca Louisa nu avea suficiente probleme, acum trebuie sa se mai descurce si cu parintii ei.

„Dupa ce te-am pierdut” pare a fi o lectie despre cat de dureroasa si de grea poate fi recuperarea dupa pierderea unei persoane dragi, dar au fost elemente ce nu mi s-au parut suficient de credibile si cred ca asta m-a facut sa ii dau doar 4/5.

M-a surprins din nou finalul volumului, nu ma asteptam sa ia o astfel de decizie. Ma bucur insa sa stiu ca vom avea parte si de un al treilea volum.

Sirena – Kiera Cass

Titlu in spaniola: La Sirena

Titlu in engleza: The siren

Autor:  Kiera Cass

Apariție: 1 iulie 2009

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Dupa ce m-a cucerit cu Alegerea, Kiera Cass a creat o noua frumoasa poveste inspirata din povestile copilariei.

Kahlen este sirena si timp de 100 ani trebuie sa o ajute pe Oceania, cea care a transformat-o in ceea ce este. Alaturi de alte patru fete canta ocazional si creează adevarate dezastre pe mare pentru a-i da de mancare Oceaniei.

Nu se simte tocmai confortabil cu ceea ce face, dar nu are incotro, intrucat Oceania este ca o mama pentru ea. In afara momentelor cand canta si atunci cand este acasa cu celelalte sirene, Kahlen nu poate vorbi caci i-ar face rau oricui s-ar afla in preajma ei.

Intr-o zi il cunoaste pe Akinli, un baiat amabil si frumos, care vorbeste cu ea iar fata ii raspunde in scris. Dar daca se indragosteste de el asta le-ar putea aduce sfarsitul amandurora, deoarece Oceania nu este de acord cu relatiile, nici cu iubiti, nici cu familie.

Imi plac mult toate personajele feminine din carte, indeosebi sirenele, pentru ca se poarta frumos unele cu celelalte, ca niste surori si au grija una de cealalta.

Unele dintre ele sunt foarte fericite cu viata de sirena pe care o duc, dar Kahlen nu se mai simte confortabil cu viata ei dupa ce il cunoaste pe Akinli.

Ajunge chiar sa se mute in alt loc in ideea de a fugi de tot ce simte dar drumurile o duc mereu la cel pe care il iubeste. Vor reusi oare sa fie impreuna? Si daca da, cum vor depasi obstacolul conditiilor puse de Oceania sirenelor?

Imi place mult felul cum scrie Kiera Cass, are ceva ce atrage si imi place cum pune in scena aceste noi interpretari ale unor povesti ale copilariei. Cartea este scrisa la persoana I si intram astfel in pielea lui Kahlen, si o intelegem mai bine asa.

Categoric un plus il aduce si personajul principal masculinn, care nu se lasa doborat atunci cand Kahlen pleaca si continua sa ii scrie, chiar si cand se simte rau. Imi place si cum se poarta cu ea.

Dintre celelalte sirene, Miaka mi se pare cea mai interesanta, imi place latura ei artistica, numele si felul ei de a fi.

Cartea se citeste repede, limbajul utilizat este direct si usor, e o poveste de dragoste originala, frumoasa. Mi-as dori sa vad o continuare a acestei carti, centrata mai mult pe celelalte sirene, pentru ca si povestile lor sunt interesante.

Daca v-a placut Alegerea, sunt sigura ca si Sirena va fi pe placul vostru.

Anul in care te-am intalnit – Cecelia Ahern

Titlu in spaniola: El año en que te conocí

Titlu in engleza: The Year I met you

Autor: Cecelia Ahern

Apariție: 9 octombrie 2014

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Cecelia Ahern ne incanta mereu cu magia din cartile ei. Cel putin din ce am citit pana acum totul a fost original si plin de farmec. De aceasta data protagonista  este Jasmine, o femeie care ramane fara locul de munca pe care il iubea si in plus are parte de o conditie extrem de nefericita: timp de un an de zile nu se poate angaja in alta parte. Singurul lucru bun in toata situatia asta complicata este faptul ca isi va primi salariul pe intreaga perioada.

Dat fiind ca este obisnuita sa mearga zi de zi la birou si deci sa fie activa, Jasmine nu isi gaseste locul. Simte nevoia sa faca ceva, sa fie implicata in diverse activitati, asa ca incepe reorganizarea gradinii ei, incepe sa fie mai atenta la vecinii ei, si sa interactioneze cu acestia, lucruri pe care inainte nu le facea.

Si daca tot vorbim despre vecinii ei, unul dintre acestia are un rol extrem de important in poveste. Este vorba despre Matt, un barbat care lucreaza la radio, si care in fiecare seara se intoarce acasa baut si face scandal. La un moment dat si acesta ramane fara job, din cauza unui scandal legat de una din emisiunile sale.

Dincolo de faptul ca sunt vecini, Jasmine are o anumita atitudine fata de acesta, datorita unei situatii legate tot de emisiunea lui Matt. Protagonista noastra are o sora, pe care o iubeste foarte mult si care are sindromul Down, dar pe care a sustinut-o intotdeauna sa duca o viata normala. Mi-a placut foarte mult povestea sorei lui Jasmine, curajul si puterea ei.

Nu am putut sa empatizez mereu cu Jasmine, ba chiar mi-a placut mai mult Matt. Firul actiunii mi se pare putin precipitat pe final, ca si cum Cecelia s-ar fi grabit sa termine cartea. M-am bucurat mult mai mult de prima parte a cartii, lucrurile sunt prezentate in detaliu, si avem sansa sa cunoastem bine personajele.

In mod ciudat titlul m-a indus in eroare, intrucat pe aproape intreaga durata a lecturii am avut impresia ca Jasmine se va indragosti de un anumit personaj masculin dar, previziunea mi-a fost data complet peste cap odata cu aparitia unui alt personaj masculin fermecator.

Va recomand Anul in care te-am intalnit pentru ca este o carte despre putere, iubire, familie, prietenie si pentru ca Cecelia Ahern are un fel cu totul deosebit de a scrie, iar paralelismul vietii lui Jasmine cu gradina ei este cu totul magic.

 

The slow regard of silent things (The kingkiller chronicles #2.5) – Patrick Rothfuss

Titlu in spaniola: La música del silencio

Titlu in engleza: The slow regard of silent things (The kingkiller chronicles #2.5)

Autor: Patrick Rothfuss

Apariție: 2014

Preceded by: Numele vantului, Teama inteleptului

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Dupa fermecatoarele doua parti ale seriei Cronicile ucigasului de regi, avem de aceasta data o carte dedicata in intregime lui Auri, buna prietena a lui Kvothe, o fata misterioasa despre care nu avem foarte multe detalii.

In „The slow regard of silent things” protagonista este chiar Auri, care ne introduce in lumea ei magica. Auri este o fara deosebita care locuieste in subsolul Universitatii si pe care eu nu am reusit sa o inteleg sau sa o cunosc prea mult in cartile anterioare. Bine, pentru mine Auri ramane un mister si acum, dupa ce am citit aceasta carte.

Fata nu interactioneaza cu nimeni in aceasta poveste, si mai degraba poarta un monolog si le vorbeste lucrurilor si camerelor prin care va merge.

Este una dintre cele mai ciudate povesti pe care le-am citit vreodata, dar Rothfuss m-a surprins inca o data cu stilul sau de a scrie si de a imbina elemente pentru a le transforma in magie.

Mi-as fi dorit sa aflu de ce nu mai studiaza la Universitate, mai ales pentru ca stiu din trecut ca ea are talent. Descoperim viata de zi cu zi a lui Auri, cum face ea sapun, cum pune lucrurile la locul lor, acolo unde apartin, descoperim cum sunt lucrurile de sub Universitate si chiar impreuna cu fata descoperim noi lucruri.

Eu am citit-o pentru ca-mi era dor de Kvothe, pe care asa cum v-am spus si mai sus, nu il regasim in aceasta poveste, dar nu-mi pare rau. Daca si voua v-au placut Numele vantului si Teama inteleptului, va recomand aceasta carte, pana va aparea urmatorul volum al seriei.