El juramento de Isabel– C.W. Gortner

isabel of castileTitlu în romana: Isabel de Castilia. Legamantul iubirii
Titlu original: The Queen’s Vow: A novel of Isabella of Castile

Autor: C.W. Gortner
Apariție: 12 Iunie 2012

Nota: 3.5/5

Pentru multi dintre noi Isabel de Castilia este doar una din reginele Spaniei. Prea putin imi aduc aminte din ce am studiat despre ea la liceu, ca nu prea ma axam pe istoria Spaniei atunci, iar pentru cei care au studiat in Romania, doar pasiunea pentru istorie poate sa le fi dat avant sa afle mai multe.  Din totdeauna am fost atrasa de cartile istorice doar ca simt ca au nevoie de mult timp pentru a fi citite si gandite, si imi aleg cu atentie perioadele cand le citesc.

Denumita si Isabel Catolica, a fost o regina luptatoare care a reunit regatul si l-a trimit pe Cristofor Columb sa descopere America.

Isabel a avut o adolescenta destul de turbulenta, de mica fiind nevoita de locuiasca cu mama ei instabila psihic si ulterior la curtea fratelui ei vitreg printre nobilii care se bat sa-l atraga de partea lor pe rege, si unde sotia  acestuia planuieste sa-i distruga pe toti rivalii inclusiv pe Isabel si pe fratele ei mai mic, Alfonso.

Spre surprinderea mea a fost alegerea ei sa se casatoareasca cu Fernando de Aragon, dat fiind ca de obicei acest tip de casatorii sunt aranjate si nu intotdeauna cele doua parti sunt incantate de alegere.

Trebuie sa mentionez ca nu este integral o opera istorica, ci predomina partea romantica mai degraba, ceea ce o face si mai placuta. Autorul imbina foarte frumos istoria cu partea umana, cu viata de dincolo de coroana a Isabelei si a sotului ei. Se face o trecere a vietii reginei, de la moartea tatalui ei pana la rolul de mama si regina si rolul important pe care il are in istoria Spaniei.

Experiment – Veronica Roth

LealTitlu în spaniola: Leal
Titlu original: Allegiant

Autor: Veronica Roth
Apariție: 2013

Preceded by: Divergent, Insurgent

Nota: 4/5

Dupa ce finalul celei de-a doua parti m-a lasat cu sufletul la gura, am citit pe repede inainte finalul trilogiei Divergent. Trebuie sa recunosc ca nu inteleg de ce traducerea titlului in romana a fost “Experiment”, dat fiind ca in engleza este numita “Allegiant” iar eu am citit varianta in spaniola, si corect tradusa, “Leal”. Per ansamblu Experiment se potriveste mai putin decat ideea principala a finalului distopiei Divergent, si anume loialitate. Si cred ca cei care au citit deja toate cele 3 carti, inteleg ce vreau sa spun.

Atunci cand citeam prima parte a seriei, nu ma gandeam la ce se afla dincolo de zidurile lumii in care traiau Tris, Tobias, prietenii si familia lor, si mi s-a parut interesant modul in care este prezentata in aceasta a treia parte legatura intre cele doua lumi. In general nu sunt fan al cartilor povestite din prisma a doua sau mai multe personaje in acelasi volum dar, felul in care Veronia Roth face trecerea de la un capitol la altul, de la un personaj la altul nu este suparator pentru cititor.

De asemenea am avut parte de multe momente in care nu ii intelegeam prea bine nici pe Tris nici pe Tobias, iar la un moment dat cartea a ajuns intr-un punct in care imi pierdusem interesul si mi se parea ca informatia data era oarecum “de umplutura”. Am evitat totusi sa sar aceste parti de teama de a nu pierde totusi ceva esential.

La inceput, la fel ca multi altii, m-am simtit dezamagita de final. Ca fiecare asteptam un happy-end dar cred ca prin sfarsitul ales, seria Divergent se deosebeste de celelate si o face sa para oarecum mai reala, sau cel putin mai credibila (asta pentru cei care cred ca putem avea cazuri asemanatoare si in prezent sau viitor). Eu in urmatoarele doua zile dup a ce am terminat cartea, am fost putin socata de curajul Veronicai Roth de a alege acest deznodamant.

Cat despre ecranizare, abia astept sa o vad, desi Insurgent nu mi-a placut la fel de mult ca Divergent, aceasta din urma fiind si motivul pentru care am citit cartile (nu stiam de serie, pana nu am vazut filmul, desi nu am obiceiul sa vad filmele inainte de a citi cartea). In Insurgent mi s-a parut ca s-au pierdut multe lucruri din carte, dar cam asa se intampla cu toate ecranizarile.

Insurgent – Veronica Roth

Insurgent_(book)Titlu în romana: Insurgent
Titlu original: Insurgent

Autor: Veronica Roth
Apariție: 2012

Preceded by: Divergent

Followed by: Allegiant.

Nota: 4/5

Imediat dupa ce am citit Divergent am cautat si cea de-a doua parte, nerabdatoare fiind sa aflu continuarea povestii lui Tris si a lui Four. Asa cum am scris atunci cand am povestit despre Divergent, la cea de-a doua parte a seriei nu mi-a placut atat de excranizarea desi am asteptat-o cu sufletul la gura. Nici lectura nu a fost neaparat pe masura asteptarilor, si cred ca a fost mai mult ca o punte de legatura intre prima parte si cea de-a treia, menita sa lungeasca povestea.

Protagonistii sunt urmariti de cei ce au inceput razboiul, Eruditii, in frunte cu cea care vrea sa elimine divergentii. Insurgent este plina de surprize si de vesti in care Tris descopera ca toata viata a trait intr-o lume unde nimic nu era ce parea. Apare mama lui Four, pe care toata lumea o credea moarta si la inmormantarea careia chiar si Tris asistase. Isi ascund lucruri, se distanteaza, dar continua sa lupte impreuna desi fiecare dintre ei simte ca celalalt nu are increde.

Tris simte ca este datoare sa-si salveze lumea si se simte vinovata de faptul ca a trebuit sa il ucida pe unul din prietenii ei la sfarsitul primei parti a seriei. Protagonista incepe sa fie din ce in ce mai impulsiva si ajunge sa dea peste cap planurile apropiatilor sai.

Ce imi place cel mai mult sunt schimbarile bruste care au loc si modul in care autoarea inchie fiecare parte, te face sa astepti cu nerabdarei urmatoarea parte.

Casa gri – Josefina Aldecoa

la casa grisTitlu în romana: Casa gri
Titlu original: La casa gris
Autor: Josefina Aldecoa
Apariție: 2005

Nota: 3/5

Casa gri a fost publicata in 2005 desi Josefina Aldecoa a scris-o atunci cand avea 24 ani. Josefina Aldecoa nareaza experienta pe care a avut-o in Londra anilor 50 in timpul unei veri si evidentiaza diferentele dintre Spania anilor 50 si Europa, dupa al doilea Razboi Mondial.

Protagonista operei este Teresa o tanara din Spania care ajunge in Crosby Hall, o faimoasa rezidenta unde locuiau mai multe femei de cultura, absolvente de universitate si cu diverse cariere profesionale. Actiunea se desfasoara in perioada mai – octombrie, iar in tot acest timp Teresa lucreaza in casa respectiva, indeplinind  sarcini cum ar fi ajutarea la pregatirea meselor sau diverselor evenimente care aveau loc sau curatenie in camere. Teresa care abia isi terminase studiile cunoaste o serie de femei din diferite clase sociale si cu diferite nationalitati, fapt ce ii va oferi o viziune mai ampla si profunda a lumii ce o inconjoara.

Opera prezinta direct realitatea de zi cu zi si vietile celor prezente in Crosby Hall, printr-o serie de dialoguri si prezentari la persoana a treia, cu exceptia capitolelor despre Teresa, care sunt narate la persoana intai. Este o carte usoara, fluida  si naturala dar si cu puternice contraste care apar prin prisma personajelor: directoarea severa, guvernanta rigida si disciplinata, doctora Rupa si portarul Polish, de altfel unul din putinele personaje masculine din aceasta opera. Interesul meu a crescut cu fiecare capitol in care am descoperit emotiile, sentimentele si trairile, micile probleme sau conflicte. Iar in fiecare din acestea se evidentiau urmarile celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Si daca diferentele exista intre personalul rezidentei, intre locuitorii acesteia contrastul este si mai mare: aproape ca nu au nimic in comun Delia Soto, un antrolopog din Uruguay, Helen Hutkins o decoratoare, Marjorie Dewey o profesoara din Canada, Isoline Katz o enigmática si “falsa” ziarista  si Joan Brackley, o americanca singura si alcoolica.

Ce nu poate fi placut ar fi trecerea de la un personaj la altul in aproape fiecare capitol, si apoi revenirea. Si totusi, acest lucru poate fi si pozitiv pentru ca autoarea acorda importanta povestii fiecareia. Este usor de citit si placuta, mai ales daca iti plac cartile inspirate din viata de zi cu zi.

Tomorrow belongs to us – Larry Collins

 

tomorrow belongs to usTitlu în spaniola: El futuro es nuestro
Titlu original: Tomorrow belongs to us
Autor: Larry Collins
Apariție: 1998

Nota: 4/5

 

Aveam “Tomorrow belongs to us” de ceva timp in colectia mea de carti, despre autor nu stiam prea multe si dupa numele cartii aveam impresia ca e alt gen de carte. Spre surprinderea mea, seamana cu romanele lui Dan Brown si mi-a placut. Ne introduce in lumea drogurilor, a islamului si a unui potential razboi termonuclear. Acest triunghi ne suna oarecum cunoscut cu tot ce se tot intampla in ultima vreme in lume. Cel putin, aceasta este impresia pe care mi-a creat-o mie atunci cand am citit-o. Nu stiu cat de apropiata de realitate este sau cat de multa fictiune cuprinde aceasta carte, dar desi a aparut in 1998 se pare ca ideile de atunci se potrivesc cu actualitatea de zi cu zi.

Jim Duffy, un fost agent CIA este oarecum in centrul actiunii. Acesta este nevoit sa se intoarca la serviciu pentru o ultima operatiune periculoasa, in care este nevoie de cunostintele sale pentru a descoperi drumul drogurilor din Afganistan pana in Europa. CIA banuieste ca Iranul a facut rost de materiale nucleare de la Rusia, pe care intentioneaza sa le utilizeze impotriva dusmanilor lor. Ecuatia de rezolvat va fi aceea de a descoperi in timp útil care dintre dusmanii tarii va fi atacata prima si unde anume va avea loc razbunarea.

Intalnim asadar dealeri de droguri, intermediari care poarta cu ei ascunse cantitati considerabile de droguri si care isi risca viata, oameni ucisi pentru ca nu mai sunt de folos sau pentru ca pur si simplu pentru ca se afla in calea indeplinirii planului, o intreaga retea de politie si securitate care ar fi trebuit sa impiedice transferul drogurilor dar care ajuta, pentru ca nu-i asa, banii sunt necesari oricui, inclusiv taranilor care cultiva opiu si de unde pleaca acesta fara sa stie la ce foloseste europenilor.

Daca va reusi Jim Duffy si CIA sa evite o nenorocire puteti afla citind interesante si captivanta carte. Pe mine personal, desi am fost cu sufletul la gura toata lectura, finalul m-a facut sa rad. Curios, nu?