Category: Spaniola

Posted on

Volverán a por mi – Hatero, Josan & Lahoz, Use

 

resena-volveran-mi-L-Tnq9AcTitlu în spaniolă: Volverán a por mí
Titlu original: Volverán a por mí
Autor: Josan Hatero y Use Lahoz
Apariție: 2012
Nota: 4/5

 

Trebuie să spun de la început că stilul în care este scrisă cartea îmi aduce puțin aminte de cărțile lui Carlos Ruiz Zafón, așa că dacă vă place acest autor, sigur veți aprecia si această lectură, cu acel ceva supranatural și cu adolescenți.

Așadar povestea ne duce către Academia Fenix, ce funcționeaza ca o școală de corecție pentru copii problematici, o școală faimoasă pentru că scoate untul din adolescenții rebeli și face din ei oameni de bine. În prim plan îi avem pe Iris, Greco și Giulietta, ce nu ajung la Academie neaparat pentru că ar fi năbădăioși, ci pentru că nimeni nu îi înțelege. De exemplu, Iris are o soră geamană despre care toată lumea crede că este copilul model, foarte cuminte dar care, ajunge să se cupleze cu băiatul pe care Iris îl place. Și pentru că totuși el acceptă invitația acesteia de a o însoți la bal și nu ii spune că o place de fapt pe sora ei, dar este prins cu mâța în sac, Iris se răzbună dându-i foc motocicletei. Iris de fapt nu e înțeleasă de părinți, că deși are o soră geamană, își dorește să nu facă neapărat aceleași lucruri și crede ca nu e loc pentru doi copii perfecți într-o familie, deci una din ele trebuia să fie oaia neagră, rol ce i-a revenit ei.
Revenind la Fenix, acesta este un loc destul de întunecat, în ciuda faptului că cele două luni pe care trebuie să le petreacă copii acolo sunt în plină vară și ar trebui să fie foarte cald, în acea zonă este răcoare și soarele nu apare niciodată. Obișnuiți cu tehnologia, cei înscriși în acestă academie sunt obligați să renunțe definitiv la telefoane și tablete pentru toată perioada cât vor sta acolo. În plus toți se îmbracă la fel, în gri si doar directoarea în negru. Profesorii sunt foarte duri și orice nemulțumire sau șușoteală poate fi interpretată, iar cel ce o spune este imediat ridicat și dus într-un turn, de unde revine cateva zile mai târziu ca spălat pe creier, total schimbat si foarte cuminte și corect. Și bineînțeles operează pentru ca și ceilalți să aibă parte de experiența lui și să devină un cu totul alt om.
Epuizați de exercițiile fizice și de mâncarea foarte proastă cedează din ce în ce mai mulți. Cei trei prieteni, luptă să reziste în acest sitem astfel încât să nu fie duși în turn, de frica a ceea ce ar putea să se întâmple și încet încet află detalii tot mai șocante despre ceea ce se pățesc colegii lor și despre ce au pățit vechii elevi ce au trecut prin academie și ale căror tablouri sunt atârnate de pereții școlii.
Este o carte nu foarte mare, care se citește ușor și repede dar parcă mi-as fi dorit-o mai profundă. Erau anumite lucruri care au fost lăsate oarecum în aer și care ar fi putut fi dezvoltate mai mult pentru că ar fi dat o valoare adăugată și ceva mai multă aventură. Mi-a mai plăcut faptul că nu a fost scrisă doar din punctul de vedere al lui Iris sau al lui Grec ci fiecare explica situațiile din postura în care se află. Giulietta este cea care dă vestea proastă la finalul lecturii, pentru că da, la fel ca și seria Divergent (ultima parte „Experiment”), cartea are un final la care nu mă așteptam. Dar iată că nu toate poveștile au happy end, sau cel puțin nu cel pe care îl așteptăm de cele mai multe ori.

Posted on

Breathless – Anne Sward

Titlu în spaniolă: Hasta el último suspirounademagiaporfavor-novedad-literatura-romantica-2012-grijalbo-hasta-el-ultimo-suspiro-anne-sward-portada
Titlu original: Till sista andetaget
Autor: Anne Swärd
Apariție: 1 Martie 2012
Nota: 4/5

Cartea ne aduce în prim plan un mic orășel din Suedia unde locuiesc Lo și Lukas. Povestea începe când Lo are 7 ani iar Lukas 13 ani. Acesta locuiește cu marea ei familie iar Lukas cu tată lui. În timp ce relația acesteia cu familia ei este una foarte bună, Lukas îl are doar pe tatăl lui cu care relația este una destul de grea, dat fiind că nu vorbesc nici măcar aceeași limbă, parintele fiind ungur și vorbind doar limba maghiară iar Lukas cunoaște doar limba pe care a învățat-o de mic iar singura cale de comunicare a celor doi este prin violență.
Cei doi copii se cunosc atunci când are loc un incendiu despre care Lu crede că a fost provocat de însuși Lukas. Atunci sentimentele celor doi sunt că ar fi făcuți unul pentru celălalt iar din noaptea incendiului, vor fi de nedespărțit. Totuși acest “făcuți unul pentru altul” este înțeles diferit de fiecare dintre cei doi. În timp ce Lukas, cu 6 ani mai mare, simte o atracție ce s-ar fi putut transforma în iubire, Lo îl vede mai mult ca pe cineva din familie, ca pe un frate. La un moment dat mi-a lăsat totuși impresia că Lo ar putea avea și ea același gen de sentimente pentru el, pentru că face anumite lucruri și gesturi ce ar putea fi interpretate ca iubire.
Mai mulți ani cei doi mențin această relație foarte apropiată, ce îi îngrijorează pe părinții și rudele lui Lo, dat fiind că există această diferență de vârstă între ei. De altfel în câteva cazuri unchiul recurge la violență în încercarea de a-l convinge pe Lukas să renunțe la relația cu Lo. Timpul trece și Lukas așteaptă răbdător ca Lo să îl prindă din urmă pentru a o putea iubi. Totuși ceva se va întâmpla și lucrurile vor lua o cu totul altă întorsătură.
Lucrurile se precipită când Gabriel, tatăl lui Lukas se îmbolnăvește, familia lui Lo se destramă, iar fata se mută cu el pentru a-l ajuta să îl îngrijească pe tatăl său și să afle cât mai multe lucruri despre trecului lui, pe care nu și-l putea aminti pentru că era foarte mic atunci când s-a mutat în Suedia. În viața lor apare Yoel despre a cărei apariție Lukas a fost nesigur de la început. Poate greutățile întâlnite alături de Lukas o face pe Lo să ia decizia care îi va schimba viața. Indiferent de pașii ulteriori, ea rămâne oarecum prinsă în trecut, cu gandul la Lukas, dar evită pe cât de mult posibil reîntâlnirea cu orice mesaj de la el, până devine prea târziu.
Este o carte despre lucruri nefăcute la timp și care duc regretul atât de departe, încât finalul devine unul destul de trist, poate chiar dramatic și te face să-ți pui întrebarea: “Și dacă nu ar fi fost așa?”