Casa de la Riverton – Kate Morton



Titlu în engleză: The house at Riverton

Autor: Kate Morton

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate



Am văzut de multe ori cărțile lui Kate Morton la diverși cititori și mi-au atras atenția. Am ales să încep cu Casa de la Riverton dar nu știu dacă a fost exact cea mai bună alegere. O să încerc să mai citesc și altceva.

Romanul începe în iarna anului 1999, când Grace Bradley, o femeie în vârstă, primește o scrisoare de la o tânără regizoare, în care o roagă să o ajute cu părerea ei despre filmul pe care îl face. Pelicula este despre o serie de întâmplări reale petrecute în 1924 în casa de la Riverton, unde Grace lucra.

Versiunea oficială a lucrurilor spune că tânărul Robbie S. Hunter, se sinucide lângă lacul de lângă casă în timpul unei petreceri extravagante și în fața lui Hannah și a lui Emmeline, surorile Hartford. După acel tragic eveniment, cele două nu vor mai vorbi niciodată.

Scrisoarea primită de Grace îi trezește o serie de amintiri și sentimente pe care le lăsase adânc ascunse înăuntrul ei. Grace a crescut cu mama ei până la vârsta de paisprezece ani iar despre tatăl ei nu știe nimic. Mama lui Grace a lucrat în casa de la Riverton până când a rămas însărcinată și a fost nevoită să renunțe la serviciul ei acolo. La 14 ani, Grace merge și ea la Riverton, unde le va cunoaște pe surorile Hartford și pentru care va simți o anume afinitate. Va ajunge chiar să devină confidenta lui Hannah.

Stăpânii casei de la Riverton sunt Lord și Lady Ashbury. Fiul lor cel mare este James, care este căsătorit cu Jemina. Ei au avut doi copii, dar aceștia au decedat. Al doilea fiu al lui Lord și Lady Ashbury este Frederick, care este văduv și are trei copii: David, Hannah și Emmeline.

Hannah este cea mai mare dintre frați și a fost mereu cea care a avut idei inovatoare. Este o luptătoare cu idei progresiste și nu este deloc mulțumită cu rolul pe care trebuie să îl aibă ca femeie în societate, dar este totuși dispusă să se sacrifice pentru binele familiei.

Emmeline este o romantică și visătoare și-și dorește să se căsătorească. Are o relație bună cu sora ei, până la evenimentul ce le va despărți pentru totdeauna.

David este cel care trebuie să ducă numele lordului Ashbury mai departe. El are un prieten cu numele Robbie S. Hunter care va deveni cu timpul și prietenul celor două surori.

Acțiunea are loc pe două planuri: unul în prezent și unul în jurul anilor 1914 când Grace a început să lucreze la casa de la Riverton. Personal, o prefer pe cea de la începutul Primului Război Mondial, pentru că cea din prezent nu a reușit deloc să îmi capteze atenția. În general, nu am o problemă cu romanele a căror acțiune se întâmplă pe două planuri dar, în acest caz, lucrurile au fost mult prea lente, cu scene fără importanță dezvoltate pe întregi pagini, și cu scene interesante peste care s-a trecut extrem de repede și cărora nu li s-a dat atenția cuvenită, din punctul meu de vedere.

Supermenajera – Sophie Kinsella

Titlu în engleză: The undomestic goddess

Autor: Sophie Kinsella

Apariție: 19 iulie 2005

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Simțeam nevoia să citesc ceva relaxant și distractiv și am ales acest roman al lui Sophie Kinsella pentru că știam că nu o să mă dezamăgească.

Samantha Sweeting este o tânără avocată ce lucrează într-un cabinet extrem de cunoscut din Londra. Este specializată în drept financiar și își dorește cu ardoare să devină asociată. Visul aproape i se îndeplinește, dar în timp ce așteaptă anunțul oficial cu privire la numirea ei, descoperă pe biroul său dezordonat o hârtie extrem de importantă. Este vorba despre o afacere de nu mai puțin de 50 milioane de lire, dar termenul este depășit iar clientul a pierdut acești bani.

Confuză și panicată, Samantha fuge din birou, se urcă în primul tren și ajunge într-un sat. Din întâmplare, ajunge în casa unor oameni ce o confundă cu noua lor asistentă. Femeia nu dezminte lucrurile, deși nu este în stare să gătească nimic, dar speră cî până a doua zi să clarifice lucrurile.

Tot în casa acelor oameni, Samantha îl cunoaște pe Nathaniel, grădinarul. Acesta își dă seama imediat că Samantha nu are nimic de a face cu bucătăria sau cu curățeniam dar nu spune nimic. Ba din contră, o ajută și o roagă pe mama lui să o învețe să gătească. Samantha descoperă satfel o viață despre care nici nu bănuia că o să îi placă. În același timp, nu renunță la ideea de a afla adevărul cu privire la hârtia buclucașă pe care a găsit-o pe biroul său și care a adus-o în situația aceasta.

Iar ceea ce află, îi redă speranța de a-și recupera viața avută până în acel punct critic. Dar oare își mai dorește să-și dedice întreaga viață afacerii și să renunțe la micile plăceri ale vieții descoperite în micul sat, alături de Nathaniel?

Supermenajera este o lectură plăcută, distractivă, ce se citește ușor și repede și care te atrage ușor în poveste. Toate personajele sunt interesante, haioase, în special șefii Samanthei.

Eu, și totuși alta (#3 Inainte sa te cunosc) – Jojo Moyes

Titlu in romana: Eu, și totuși alta

Titlu in engleza: Still me

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 30 ianuarie 2018

Proceded by: Inainte sa te cunosc, Dupa ce te-am pierdut

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Înainte să te cunosc, a fost din punctul meu de vedere o carte frumoasă, cu un subiect sensibil, care a cucerit inimile multor cititori dar a atras și o mulțime de critici. Cel de-al doilea volum a seriei a fost moderat, deși nu mi-a placut neapărat turnura pe care au luat-o lucrurile din viața lui Lou. Dar la finalul cărții După ce te-am pierdut m-am simțit provocată și am vrut să aflu ce a făcut protagonista noastră.

Lou este fericită în ciuda faptului că și-a găsit un job la mulți, mulți kilometri distanță de Sam, iubitul ei. Deși se presupune că a evoluat, Lou nu și-a pierdut inocența și naivitatea. Iar în mintea și inima ei nu îl lasă pierdut pe Will. Fata se mută în New York, unde va fi asistenta doamnei Gopnik, soția mai tânără a unui om extrem de bogat. Aceasta îi arată lui Lou o viață pe care niciodată nu ar fi bănuit-o, plină de bogății, frumuseți dar și secrete și momente dificile.

Lou își ia rolul în serios și nu vede că de fapt este folosită, așa cum au fost și fetele dinaintea ei. În mijlocul vieții noi pe care o descoperă cunoaște un bărbat  care-i va aduce aminte de cineva extrem de drag, ceea ce-i va da peste cap viața. Nu i-am înțeles prea bine rolul, pare că autoarea l-a utilizat pentru a lungi artificial povestea. Louisa încearcă să mențină vie flacăra dintre ea și Sam, dar asta nu îi reușește neapărat. În ciuda eforturilor pe care le face, nu de puține ori relația ei se va afla pe marginea prăpastiei.

Recunosc că acestă a treia parte a seriei îmi place cel mai puțin din toate trei, pentru că nu îmi place încotro merg lucrurile și nu îmi place Lou. Cred că totuși autoarea a exagerat cu naivitatea acesteia. În schimb îmi place peisajul din New York și îmi place Sam. Este un bărbat matur și sigur pe ceea ce își dorește. Relația lui Lou cu sora ei se dezvoltă într-o direcție bună dar nu înțeleg de ce se ferește atât de mult să se întoarcă în apartamentul ei. De fapt, motivația ei este aceea că nu își dorește să o deranjeze pe sora ei și pe băiețelul acesteia, care locuiesc în apartamentul cumpărat din banii de la Will. Mi s-a părut stupid să spui că nu te  poți întoarce în casa ta!

Cartea este amuzantă pe alocuri dar și dramatică, mai ales privită din punctul de vedere al relației lui Lou cu Sam. Este o lectură plăcută, de plajă dar nimic mai mult drept pentru care sfatul meu ar fi să vă opriți la finalul celei de-a doua cărți a seriei.

 

Prizoniera in panza de paianjen (#4 Millenium) – David Lagercrantz

Titlu in spaniola: Lo que no te mata te hace más fuerte/ro. Prizoniera in panza de paianjen

Titlu in suedeza:  Det som inte dödar oss/ engl. The girl in the spider’s web

Autor: David Lagercrantz

Apariție: 27 august 2015

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest

Followed by: The girl who takes an eye for an eye

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In ciuda faptului ca Stieg Larsson a murit in anul 2004 in urma unui atac de cord si seria Millenium nu a mai putut fi continuata de catre acesta, David Lagercrantz a dus mai departe povestea suedezilor nostri preferati: Lisbeth Salander si Mikael Blomkvist. Pentru moment ne bucuram de volumele patru si cinci ale seriei dar cred ca pe viitor vom putea sa ii mai insotim pe cei doi in aventurile pe care-i  va conduce condeiul lui David Lagercrantz.

Romanul “Prizoniera in panza de paianjen”  ne introduce intr-o noua poveste complicata, unde un rol important il are Frans Balder, un om extrem de faimos si destept care se intoarce in Suedia, din Statele Unite ale Americii si incearca sa isi recupereze fiul din mainile fostei sotii si al iubitului acesteia. Baiatul este autist si nici unul dintre parinti nu a reusit sa se ocupe cum trebuie de acesta, mai cu seama Frans care a fost si plecat din tara. Acum incearca sa recupereze timpul pierdut, dar ceea ce nu stie barbatul este ca timpul sau este limitat.

Contrar asteptarilor, nu Mikael o contacteaza pe Lisbeth si nici aceasta pe el, ci punctul lor de legatura este chiar Frans. Ziaristul, pentru ca este contactat de omul de stiinta si Lisbeth pentru ca il cunostea si ea pe Frans. Asadar, cei doi au un scop comun, dar imi pare ca de aceasta data Lisbeth e mult mai implicata decat inainte si este putin schimbata. De fapt putin mai mult, pentru ca nu este acea Lisbeth pe care o cunosteam noi. Unde pana acum, abia-si purta singura de grija, acum este o buna samariteana care il rapeste pe fiul lui Frans si porneste intr-o cursa nebuna in care trebuie sa se apere pe sine si pe micut.

Nu pot sa spun ca nu am simtit diferenta intre legendarul Stieg Larsson si cel care a continuat Millenium. Parca aerul personajelor este diferit, si nu ma refer doar la Mikael si la Lisbeth, ci si la personajele secundare care i-au insotit pe cei doi pana acum. In plus, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost ca autorul a schimbat unele idei, sau pur si simplu le-a abandonat. De exemplu, ma refer la relatia pe care Mikael a inceputul la sfarsitul volumului trei, despre care nu se mai mentioneaza absolut nimic in “Prizoniera in panza de paianjen”. Totusi David Lagercrantz si-a lucrat opera si si-a pus bine la punct directia pe care vrea sa mearga.

Cred ca David Lagercrantz duce povestea lui Lisbeth pe o alta carare decat cea pe care ar fi vrut s-o duca Stieg Larsson. Aparitia si implicarea sorei eroinei noastre este prezenta mai mult decat mi-as fi dorit, desi nu se spune negru pe alb ca despre ea e vorba.

Ca sa inchei, va recomand romanul daca v-a placut la fel de mult seria Millenium, si vrei sa vedeti incotro a dus-o David Lagercrantz. Daca nu as fi citit cele trei romane scrise de Stieg Larsson, i-as fi dat acestei carti 5/5 stele, dar nu pot face asta pentru ca inevitabil o compar.

Castelul din nori s-a sfaramat (#3 Millenium) – Stieg Larsson

Titlu in spaniola: La reina en el palacio de las corrientes de aire/ro.Castelul din nori s-a sfaramat

Titlu in suedeza:  Luftslottet som sprängdes/ engl. The girl who kicked the hornest’s nest

Autor:  Stieg Larsson

Apariție: 1 mai 2007

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire

Followed by: The girl in the spider’s web, The girl who takes an eye for an eye

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Asa cum va povesteam in articolul anterior, odata inceputa seria Millenium, nu am reusit sa o mai las din mana. Cum volumul doi l-am citit cu mult timp in ruma, cand nu aveam inca blogul, nu am facut recenzia sa, pentru ca nu l-am mai recitit. Dar astazi va povestesc despre volumul trei al seriei, Castelul din nori s-a sfaramat. Acesta este ultimul volum scris si publicat al lui Stieg Larsson, continuarea seriei fiind facuta de catre David Lagercrantz.

Aceasta carte incepe exact unde s-a terminat volumul doi ai seriei: Lisbeth se afla internata in spital, are un glont in cap si nu se stie care-i vor fi sansele de supravietuire. In salonul alaturat se afla tatal sau, Alexander Zalachenko, cel care se afla si el in stare grava, dupa ce Lisbeth l-a lovit cu un topor cand el a incercat sa o ucida. Situatia acestuia nu este insa la fel de grava ca a fetei, dar probabilitatea ca adevarul despre el sa se afle il pune in dificultate si se poate afla in pericol. Cei care fac parte din Sectie, o grupare secreta, i-a ascuns de-a lungul timpului toate ilegalitatile lui Zalachenko si nici acest ultim eveniment nu ar trebui sa se afle. Vechi membri ai sectiei reintra in actiune si pun la cale un plan pentru a scapa de probleme. De altfel, punctul central al acestui roman este Sectia.

Dar ce este Sectia? Este o grupa secreta in interiorul politiei secrete din Suedia (Sapo), care nu s-a dat inapoi niciodata din a-i acoperi urmele lui Zala, indiferent de riscuri.  Descoperim astfel ca Lisbet nu s-a luptat doar cu tatal sau si cu o intreaga grupare, si ne dam seama si de unde vine reticenta ei in a vorbi cu politia atunci cand are probleme.

In spital, Lisbeth nu poate discuta decat cu avocata sa Annika Giannini, sora lui Mikael si cu medicul Anders Jonasson care ii castiga incet increderea. Mikael lupta si el, pe fronturile pe care le cunoaste, incearca sa publice cartea lui Dag Svensson despre mafia comertului cu sex. care va face sa rasune multe nume mari. Doar ca si el se afla sub atenta supraveghere a unor persoane: apartamentul sau, sediul ziarului si convorbirile telefonice sunt punctul de atentie al Sapo. Mi-a placut mult evolutia lucrurilor in acest roman, desi nu putine sunt victimele.

Cat despre personajul feminin principal, imi place de ea la fel de mult ca si in volumele anterioare, este fara cusur. O descoperim putin cate putin iar relatia ei cu Mikael Blomkvist (afemeiat ziarist fara leac) este din nou mai apropiata.

Stieg Larsson are un mod aparte de a pune in scena o astfel de poveste. Seria Millenium a devenit una din preferatele mele si-mi pare extrem de rau ca autorul nu a apucat sa duca la final povestea lui Lisbeth.

Despre ecranizare pot sa va spun ca aceasta nu mai este la fel de fidela cartii, asa cum s-a intamplat cu primul volum. Desigur, ar fi prea multe elemente interesante ce ar transforma pelicula intr-una extrem de lunga, dar oricum va recomand sa vedeti fi filmul dupa ce terminati de citit cartea.