Fiica ceasornicarului – Kate Morton

Kate Morton este o autoare extrem de apreciată printre cititorii români, cel puțin din ce am văzut eu. Am avut câteva încercări cu ea, dar nu pot spune că m-a cucerit iremediabil. Însă, Fiica ceasornicarului m-a atrat imediat, atât prin titlu și copertă cât și prin sinopsis.

Povestea se desfășoară pe două planuri. Unul, are loc în anul 1862, când artiștii din Frăția Magenta ajung la Birchwood Manor, casa lui Edward Radcliffe, de pe malul Tamisei. Aceștia vin împreună cu muzele lor în speranța că vor crea ceva nemaipomenit. Însă, câteva zile mai târziu, ceva se întâmplă și o femeie este împușcată iar o alta dispare pentru totdeauna. Totodată, o bijuterie extrem de prețioasă este și ea pierdută.

Cel de-al doilea plan se desfășoară o sută cincizeci de ani mai târziu, când o arhivistă, pe numele ei Elodie Winslow, dă peste o fotografie și un caiet de schițe în timp ce inventaria conținutul unei vechi genți. Aceasta este extrem de intrigată de o anumită schiță, ce-i aduce aminte de o poveste din copilărie și pornește astfel în căutarea istoriei acelui desen, și implicit a casei din desenul respectiv.

Personal, vedeam toată povestea din Fiica ceasornicarului dezvoltată puțin diferit, mai ales în ceea ce privește planul actual, al lui Elodie. Specific lui Kate Morton, regăsim și în acest roman diverse istorii, povești de viață ale mai multor persoane, din mai multe generații.

Am oferit doar 4 din 5 stele pe Goodreads pentru că a doua parte a cărții mi s-a părut puțin trasă de păr, dar povestea lucrurilor întâmplate în 1862 mi-a plăcut foarte mult deși a fost extrem de tristă. M-a deranjat puțin și faptul că au fost lucruri lăsate neclarificate dar, cu siguranță recomand această carte. A fost o lectură plăcută și cu siguranță o să vă placă dacă vă plac cărțile autoarei sau ficțiunile istorice împletite cu mister.