Scythe nu este încă tradusă la noi dar sper să fie publicată în curând în limba română pentru că este o carte foarte faină, care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate.
Înainte, oamenii mureau din cauze naturale sau ca urmare a unor accidente. Acea epocă a apus, și societatea prezentată în această carte este practic nemuritoare. Bine, moartea nu a dispărut de tot, iar sarcina “secerătorilor” este aceea de a ucide un anumit număr de oameni anual. Cei care doresc să se sinucidă nu reușesc pentru că, imediat sunt recuperați și puși pe picioare. Doar focul este cel care-ți poate aduce sfârșitul sau un secerător.
O organizație numită Coasa a fost creată și cuprinde toți secerătorii. Aceștia sunt un fel de preoți catolici ai acelei ere, în sensul că nu au voie să se căsătorească sau să facă copii. În plus, ei nu au voie să aibă case sau bunuri materiale, în afara hainelor lor speciale și al inelului pe care îl folosesc pentru a oferi imunitate. Oricine sărută acel inel are parte de imunitate timp de 1 an și nu poate fi ucis. Ei pot deține și diverse arme pe care le folosesc în meseria lor.
Secerătorul Faraday își alege doi ucenici: Citra și Rowan, pe care să îi instruiască în această meserie. Ei nu sunt genul de persoană care să-și fi dorit asta, din contră. Pentru ei, acest lucru va reprezenta o mare provocare și schimbare, dar vor descoperi o latură necunoscutăa vieții de secerător.
Mediul creat de Shusterman în această poveste este absolut încântător și magic, în ciuda cruzimii subiectului sau a anumitor evenimente din carte. În această lume, chiar dacă oamenii îmbătrânesc, ei pot să ceară să le fie resetat ceasul, la vârsta la care și-o doresc. Și pot astfel să își ia viața de la capăt ori de câte ori vor. Asta dacă nu sunt uciși între timp de către un secerător.
Îmi plac mult personajele și cum este creată toată povestea și vă recomand și vouă să o citiți, mai ales dacă sunteți fani ai cărților fantasy.
Pe lângă reading challenge-ul pe care mi l-am pus pe Goodreads și despre care v-am povestit în articolul trecut, m-am gândit să îmi lansez și prima provocare a anului, și anume, 19 cărți pe care vreau să le citesc anul acesta. Unele dintre ele nu sunt încă traduse, așa că o să pun numele în limba engleză.
1 Lethal white (#4 Cormoran Strike) – Robert Galbraith. Seria detectivului englez mi-a plăcut la nebunie, și abia aștept să văd cum continuă povestea. Sper să nu fie ultimul volum al seriei. Cât despre serialul creat după carte, este și el la fel de fain.
2 Fly Away (#2 Firefly Lane) – Kristin Hannah. Aceasta este continuarea cărții Aleea cu licurici și îmi doresc să văd care este deznodământul.
3 The clockmaker’s daughter – Kate Morton. Atât autorul cât și numele cărții mi-au atras atenția. Și din câte am auzit, cartea este foarte frumoasă.
4 Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris. Am ales acest roman pentru că îmi plac foarte mult cărțile de ficțiune istorică și îndeosebi cele a căror acțiune se desfășoară în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
5 Thunderhead (#2 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman. Abia aștept să văd ce se va întâmpla cu Rowan și Citra. PRimul volum al seriei m-a ținut efectiv cu sufletul la gură.
6 War storm (#4 Regina Roșie) – Victoria Aveyard. Este o serie cu suișuri și coborâșuri dar căreia vreau să îi aflu deznodământul.
7 Ursul și privighetoarea (#1 Winternight trilogy) – Katherine Arden. Despre această carte nu am știut că a fost tradusă la noi, altfel aș fi citit-o deja. Am găsit pe Goodreads, la descriere următorul hashtag, care m-a făcut și mai curioasă: # Magie în Rusia medievală
8 A conjuring of light (#3 Shades of magic) – V.E. Schwab. Aceasta este o serie cu magică, a cărei acțiune se petrece în Londra. Cred că nu este suficient de cunoscută la noi, și este păcat, pentru că e tare frumoasă povestea, și interesantă,
9 Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman. Am văzut și auzit atâția oameni vorbind despre această carte încât nu am mai simțit că vreau să o citesc cât mai repede. Deși opiniile au fost și pro și contra, cred că balanța a fost în favoarea opiniilor pozitive.
10 Ape House – Sara Gruen. Pentru că mi-a plăcut foarte mult Apă pentru elefanți și îmi este dor să mai citesc ceva scris de autoare.
11 Magicianul – John Fowles. Am ales-o pentru că am auzit că este cea mai buna carte a autorului. Eu am mai citit o carte a acestuia, și mi s-a părut fascinantă.
12 The summer before the war – Helen Simonson. Așa cum îi spune și numele, e vorba de vara dinaintea unui război, doar că de data asta este vorba de Primul Război Mondial, iar acțiunea se întâmplă în Anglia.
13 Un gentleman la Moscova – Amor Towles. Rusia e tot mai prezentă în dorințele mele de lectură. Aș fi cumpărat cartea deja, dar nu îmi place deloc coperta variantei în limba română.
14 Station eleven – Emily St. John Mandel. A fost tradusă la noi cu numele Simfonia itinerantă. Este o distopie și titlul este cel care m-a atras. Cel din engleză, pentru că dacă l-aș fi văzut pe cel în română nu aș fi vrut să aflu mai multe, deoarece nu mi se pare deloc inspirat.
15 The thief of time – John Boyne. Autorul este cel care m-a făcut să aleg cartea, deoarece am mai citit de la el Băiatul cu pijamalele în dungi. Desigur, această a doua alegere are un cu totul alt subiect, dar pare interesantă.
16 Soția călătorului în timp – Audrey Niffenegger. Aceasta este o carte ce se află pe lista mea de lecturi de mai mulți ani și al cărei subiect mă fascinează.
17 Silozul. Generațiile (#3 Silozul) – Hugh Howey. Este SF-ul meu preferat de anul trecut, primul în adevăratul sens al cuvântului pe care l-am citit și nu am ezitat să îl recomand atunci când am fost întrebată despre acest tip de cărți.
18 Călărețul de aramă (#1 Călărețul de aramă) – Paulina Simons. Tot Rusia, anul 1941 și o poveste de dragoste de 900 de pagini.
19 Un nou început – Kristin Hannah. Nu cred că putea să lipsească o carte a unei autoare care s-a aflat în topul cu cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în 2018, cu 2 romane.
Voi v-ați făcut o listă cu ce cărți vreți să citiți în 2019? Sau preferați să alegeți după instinct? Eu așa procedez de obicei, dar anul trecut m-am provocat sa-mi fac și liste și chiar îmi place.
Privighetoareade Kristin Hannah a fost o lectură surprinzătoare pentru mine, o lectură care m-a făcut să îndrăgesc stilul autoarei și de aceea nu am stat prea mult pe gânduri când am văzut Aleea cu licurici. Nu aveam prea multe așteptări de la această carte, ținând cont de descrierea ei, dar m-a făcut să plâng cum nu am mai făcut-o cu o carte în brațe de la Harry Potter și Ordinul Phoenix.
Aleea cu licurici ne spune povestea întregii vieți a două prietene. Una dintre ele este Kate Mularky, care în 1974 când Tully Hart intă în viața ei, era resemnată să fie invizibilă pentru cei din liceul la care mergea. Pe de altă parte, Tully, noua ei vecină îi este total opusă și devine foarte ușor centrul atenției și totodată cea mai bună prietenă a lui Kate. În ciuda tuturor diferențelor dintre cele două, prietenia lor supraviețuiește timpului și astfel, le însoțim pe cele două atât în perioada liceului și deci a adolescenței, apoi în perioada facultății, până la adolescență.
Această poveste de prietenie între cele două femei, m-a făcut să înclin de multe ori balanța spre Kate. Lucrurile parcă au fost mereu în favoarea lui Tully, cel puțin de când a cunoscut-o pe Kate, în timp ce aceasta parcă a fost dată la o parte. Tot ce își dorea nu se putea îndeplini, Ea însăși a contribuit la asta și s-a dat singură la o parte într-o mulțime de situații.
Legătura dintre cele două nu este ferită de teste, iar unul dintre ele aproape va reuși să le despartă pentru totdeauna. Din fericire, reușesc să evite despărțirea definitivă, lucru pe care unii dintre noi posibil să nu-l mai poată face și să regrete toată viața. Deși Tully mi-a fost antipatică de la începuturile prieteniei, spre final am reușit să încerc să o înțeleg puțin și să o accept, măcar de dragul lui Kate, cu care am simțit o legătură deosebită, care a devenit din ce în ce mai puternică cu fiecare pagină.
Autoarea a făcut o super treabă cu aceste personaje, le-a făcut așa de reale și de credibile încât m-am simțit parte din poveste. Aleea cu licurici este o carte emoționantă, o lecție pentru cei ale căror prietenii sunt pe cale să se destrame sau s-au destrămat deja. Îți oferă din plin motive pentru care merită să mai faci o încercare de reluare a prieteniei pierdute,
Din câte știu, povestea frumoaselor personaje pe care am avut ocazia să le cunoaștem în Aleea cu licurici va continua într-o altă carte, dar din păcate, fără una dintre cele două prietene. Aceasta se numește Fly away și nu știu dacă este tradusă la noi,
Până atunci, vă recomand Aleea cu licurici, dar luați-vă niște șervețele alături, pentru că sigur vă veți emoționa.
Această carte a fost una dintre puținele audio cărți pe care am încercat să le ascult în 2018. Am observat că anul trecut audiobook-urile au început să prindă din ce în ce mai tare la cititori și am fost curioasă să le încerc și eu. Prima dată am încercat acest tip de cărți prin martie dar nu am rezistat mai mult de câteva minute. Nu mă puteam obișnui cu vocea altcuiva citind pentru mine.
Apoi, în partea a doua a anului, am testat o altă aplicație și am ascultat vreo două sau trei cărți, una dintre ele fiind Little fires everywhere de Celeste Ng, tradusă la noi cu numele Mici focuri pretutindeni și apărută la editura Litera.
Acțiunea se petrece în orașul Shaker Heights, o suburbie din Cleveland unde totul este într-o ordine de necrezut: culorile caselor, mașinile spectaculoase, înălțimea gazonului și culoarea acestuia și chiar viețile oamenilor. Asta până când Mia Warren, o artistă și mamă singură, ajunge în mica suburbie alături de fiica ei adolescentă, Pearl.
Cele două închiriază o casă de la una dintre familiile perfecte din oraș, familia Richardson. Pentru toată lumea este clar că Mia și Pearl nu se pot integra în mediul perfect ordonat al Shaker Heights, pentru că ele sunt împotriva respectării regulilor și au un fel de a fi total diferit de al celorlați.
Cei patru copii ai familiei Richardson simt o atracție către cele două noi venite și asta nu poate fi un lucru potrivit în contextul dat. Problemele capătă proporții nebănuite în momentul în care o altă familie din oraș dorește să înfieze o fetiță de origine chineză. Mama Richardson și Mia Warren se vor afla în tabere diferite în acest mic război ce se iscă, iar Elena Richardson ia lucrurilee foarte personal și este dispusă să facă orice pentru a câștiga bătălia.
Mi s-a părut că autoarea a încercat să scoată în evidență mai multe aspecte negative ale societății curente, dar acest lucru a dus la tratarea cu superficialitate a tuturor subiectelor. Dacă s-ar fi limitat la mai puține probleme, poate ar fi fost mai ușor de tratat și ar fi făcut povestea și personajele ceva mai credibile.
Pe de altă parte, dacă nu aveți prea multe așteptări de la această carte și vreți să o tratați ca pe o lectură ușoară, superficială dar plăcută, o puteți alege, pentru că veți fi repede cuprinși de poveste.
Cred că puțini sunt aceia care nu au auzit vorbindu-se măcar despre site-ul Goodreads. Eu îl folosesc cu regularitate de câțiva ani și mă ajută enorm pentru că am trei liste: ce citesc în prezent, ce am citit și când și ce aș vrea să citesc. Desigur, ca utilizatori, suntem liberi să facem și alte liste în care să ne includem cărțile preferate. Putem să participăm și la giveaway-uri internaționale, să scriem recenzii, să oferim note cărților pe care le citim, și așa mai departe.
Un alt aspect care îmi place este acela că poți să îți setezi anual un număr de cărți pe care vrei să le citești. Tot ce trebuie să faci apoi este să adaugi cartea în currently reading și apoi să setezi finished atunci cînd ai terminat-o de citit. Astfel, el va ține evidența și vei ști exact ce status ai, oricând dorești. Și în plus, îți spune câte cărți trebuie să citești săptămânal pentru a duce la îndeplinirea reading challenge-ului.
Pentru anul 2018, eu îmi setasem 80 de cărți, dar am reușit să citesc doar 76, și asta ținând cont de faptul că am citit foarte mult în luna decembrie, și astfel am putut să reduc diferența. Mai jos vă las și printscreen-uri cu reading challenge-ul meu pe anul trecut, cu ce cărți am citit, în ordine descrescătoare.
Vă adaug și un link către my year in books, tot cu privire la 2018, unde puteți vedea care au fost cele mai lungi și scurte cărți pe care le-am citit,
Pentru anul 2019 am redus puțin numărul de cărți, în ciuda faptului că o să am timp din plin să citesc în tren, în drum spre muncă. Am făcut-o pentru că simt că anul acesta mi-aș dori să nu mai simt atât de mult presiunea acestei provocări. Prefer să îmi stabilesc provocări mai mici, pe care să pot să le duc la îndeplinire și cărora am început să le simt gustul, și să citesc numai cărți faine.
Până acum, am reușit să termin deja 2 cărți și mai am două în curs de lecturare.
Voi cum v-ati început anul? Folosiți Goodreads? Și dacă da, participați la challenge sau vă stabiliți voi un număr de cărți pe care vreți să le citiți lunar sau anual?
