Mincinosii – E. Lockhart

Titlu in romana: Mincinosii

Titlu in engleza: We were liars

Autor:  E. Lockhart

Apariție:  13 mai 2014

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Trebuie sa mentionez inca de la inceputul acestei recenzii ca aceasta carte fie va va placea foarte mult, fie vi se va parea o porcarie. Cel putina sa as incadra-o eu, asta si prin prisma reactiilor pe care le-a mai trezit printre cititori.

Pe mine m-a surprins, mi-a placut desi chiar nu ma asteptam la un asemenea deznodamant. Din punctul meu de vedere nu e genul de final pe care il vezi la o carte young adult.

Mincinosii sunt un grup de adolescenti al unei familii extrem de bogate, care se reunesc in fiecare an pe insula unde fiecare fiica acestei familii are o casa. Grupul de mincinosi este format din Cadence, protagonista, doi dintre verii ei si un baiat care este amicul lor, nu e ruda cu ei (e nepotul iubitului  uneia dintre matusile lui Cadence).

Familia Sinclair este asa cum am mai spus, extrem de bogata, si nu ascunde asta. Bunicul e un personaj care dirijeaza totul iar cele trei fiice ale sale ii seamana: au crescut intr-un mediu unde aveau tot ceea ce isi doreau fara prea mult efort. Fiecare are secrete, bine ascunse si sunt mincinosii ci care incep sa isi puna intrebari despre ce se intampla in aceasta familie.

Cadence este cea care ne povesteste tot ce s-a intamplat, atat in vara dinainte de accident cat si in alte vacante de vara, complicitatea pe care o imparte cu ceilalti 3 tineri, grupul pe care il formeaza si atractia pe care o simte fata de acel baiat.

Mie nu mi-a placut modul in care autoarea sarea de la o poveste la alta, de la relatarea dintr-un anumit moment la un cu totul alt moment intr-un capitol foarte scurt. Desi, am inteles perspectiva, dat fiind ca romanul e scris din privinta lui Cadence.

Este o carte care se citeste extrem de repede, nu are prea multe pagini, dar care te captiveaza, pentru ca vrei sa afli ce s-a intamplat: de ce a avut accidentul, cum s-a intamplat, ce final va avea.

Finalul, asa cum am spus, m-a surprins. Mi-a dat peste cap orice gand pe care mi-l facusem cu privire la evolutia mincinosilor. Nu a fost un deznodamant pe gustul meu, chiar daca nu sunt neaparat un fan al happy end-urilor, finalul mi s-a parut dur, mult prea dur.

Voi ati citit Mincinosii? Cum vi s-a parut? Si daca nu ati citit-o, sunteti tentati sa vedeti ce au facut mincinosii si sa cunoasteti toata familia Sinclair?

Soapta inimii – Jan-Philipp Sendker

Titlu in romana: Soapta inimii

Titlu in engleza: The Art of Hearing Heartbeats

Autor:  Jan-Philipp Sendker

Apariție:  2002

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte m-a surprins. Nu aveam mari asteptari de la ea, deoarece nu am mai citit nimic scris despre acest autor, dar descrierea de pe site-ul celor de la Bookster m-a atras. Imi pare una din cele mai frumoase povesti de dragoste pe care eu le-am citit pana acum.

Julia Win este cea care ne introduce in aceasta frumoasa poveste. Este din New York dar calatoreste in Birmania, condusa fiind de singura pista pe care tatal ei a lasat-o in urma atunci cand a disparut: o scrisoare de dragoste veche de 40 ani.

Ajunsa in sat, Julia intalneste un barbat misterios care stie povestea tatalui ei. Identitatea acestuia ne va fi dezvaluita la sfarsitul cartii si va garantez ca veti fi surprinsi.

Pana una alta, barbatul incepe sa ii povesteasca intreaga viata a lui Tin Win, chiar si cea despre care mama Juliei nu a stiut niciodata nimic.

Copil fiind, Tin Win a fost abandonat de catre mama lui, dupa ce tatal sau a decedat. Aceasta il considera aducator de ghinion pe baiat, doar pentru ca s-a nascut intr-o zi considerata nefasta.

Plin de durere, tot asteptand intoarcerea mamei, baietelul orbeste. In aceasta perioada, cea care are grija de el este Suu Kyi, o vecina care ramasese fara familie. Ajunge la o manastire unde il va avea ca dascal pe U May care il va invata o multime de lucruri, indeosebi sa-si utilizeze celelalte simturi cat mai bine pentru a simti mediul inconjurator si pentru a se putea descurca singur.

Tot la manastire o cunoaste intamplator pe Mi Mi, o fata cu probleme de sanatate, dar care va devenii ochii lui Tin Win, in timp ce el va deveni mijlocul prin care fata se poate deplasa mai usor, data fiind problema ei la picioare.

Iubirea dintre cei doi este de neimaginat, m-a impresionat foarte tare. M-am intristat odata cu ei, atunci cand unchiul lui Tin Win il ia pe baiat in grija sa, si m-a enervat motivul pentru care face asta. Baiatul isi recapata vederea in urma unei operatii si este trimis la studii in strainatate, unde o va cunoaste si pe viitoarea sa sotie.

Poate va intrebati de ce nu s-a intors la Mi Mi. Motivul e legat tot de unchiul sau si te simti revoltat de tot ce li s-a intamplat celor doi indragostiti. Asa se intampla si in viata de zi cu zi: unele iubiri se pierd din cauza celorlalti si putine au ocazia sa se regaseasca dupa ani si ani.

Dincolo de povestea de dragoste incredibila, cartea lui Jan-Philipp Sendker ne ilustreaza o lectie de viata.

O regina pe esafod – Hilary Mantel

Titlu in romana: O regina pe esafod

Titlu in engleza: Bring up the bodies

Autor:  Hilary Mantel

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Imi place sa citesc sau sa vad documentare despre istorie, indeosebi in ultima vreme, despre historia Regatului Unit, atractie alimentata putin si de serialul Games of Thrones (Urzeala Tronurilor) despre care stiu ca are influente din istoria Angliei.

“O regina pe esafod” are in centru domnia lui Henric al VIII-lea, intr-o perioada in care el a rupt legatura cu Biserica Catolica, odata cu divortul de Catalina de Aragon. Dupa aceasta ruptura, Henric se casatoreste cu Anne Boleyn, lucru care accentueaza cearta lui cu Biserica Catolica.

Totusi, un Henric al VIII-lea este personajul principal al acestei carti, ci Tomas Cromwell, principalul sfetnic al regelui. Tomas a fost doar fiul unui fierar, care a luptat mult sa ajunga unde este acum.

Regele isi doreste tare mult sa aiba un fiu care mai apoi sa il urmeze la tron, dar pana in momentul in care se desfasoara actiunea in cartea noastra nu are prea mult succes. Incet, lui Henric ii atrage atentia Jane Seymour, iar Tomas Cromwell se implica in aceasta noa nebunie a regelui, tradand-o astfel pe Anne, in incercarea de a ramane langa Henric in continuare.

“O regina pe esafod” este o carte greoaie din punctul meu de vedere, incarcata de descrieri, mai ales in prima parte a romanului, dar are ceva care m-a atras: poate pe de o parte bucatica de istorie si intrigi, si poate pe de alta parte si felul de a scris al lui Hilary Mantel.

Trebuie sa mentionez ca autoarea a primit de doua ori premiul Man Booker. Daca va place si voua historia, si nu va deranjeaza lecturile cu multe descrieri, va invit sa cititi acest roman.

Noaptea trecuta la Chateau Marmont – Lauren Weisberger

Titlu in romana: Noaptea trecuta la Chateau Marmont

Titlu in engleza: Last Night at Chateau Marmont

Autor:  Lauren Weisberger

Apariție: 2010

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Pe Lauren Weisberger am cunoscut-o prin intermediul cartii ¨Diavolul se imbraca de la Prada¨, asa cum probabil multti au auzit si vazut ecranizarea acesteia. O stiu deci de prin 2008, sa tot fie vreo 9 ani de cand am castigat un premiu de ¨creatie artistica¨ impreuna cu colegii mei de liceu si banii ii puteam folosi doar la o librarie, de unde mi-am achizitionat aceasta carte.

Pentru ca mi-a placut atat ¨Diavolul se imbraca de la Prada¨ cat si continuarea ei, un am ezitat atunci cand am vazut cartea ¨Noaptea trecuta la Chateau Marmont¨.

Nu e la fel de incitanta ca romanul care a consacrat-o pe autoare, dar are o poveste interesanta, si mie chiar mi-a placut. Face cu siguranta parte din genul de carti pe care il citesc atunci cand plec in vacanta sau am o perioada in care un am mult chef de citit.

Protagonista noastra estre Booke, care este casatorita cu Julian de 5 ani. El este muzician si canta in diverse baruri mai mici, in asteptarea momentului sau de glorie. Ea lucreaza ca nutritionist intr-un spital local si intr-un liceu privat, pentru a putea sa-si sustina sotul financiar si pentru a se putea descurca pana la finalul lunii.

Intr-una din zile, Julian primeste mult asteptata veste legata de cariera lui, si viata celor doi indragostiti este data peste cap.

Brooke se vede bagata intr-o lume a faimosilor, unde se poate sa nu faca fata. Visul lui Julian se transforma usor usor in cosmarul sotiei lui.

¨Noaptea trecuta la Chateau Marmont¨ un e doar o simpla carte din categoria chick-lit ci iti da de asemenea de gandit cu privire la viata artistilor. Cu totii ne-am dorit intr-un moment al vietii noastre sa fim faimosi, la fel ca artistii nostri preferati, dar un realizam tot ce sacrifica si ce compromisuri fac unii dintre ei pentru a-si putea continua cariera. E usor sa judeci cand te afli dincolo de ecran sau dincolo de paginile revistei in care ni se prezinta o ¨stire bomba¨.

Intr-o astfel de situatie se afla si Brooke, viata sa fiind complet data peste cap de faima ce o dobandeste Julian peste noapte. In plus, relatia sa cu sotul sau este in pericol. Va reusi oare sa isi salveze casnicia?

Va invit sa cititi acest savuros roman, care ne introduce in lumea celebritatilor si care se citeste usor si repede, numai bun pentru o zi de mai.

Baiatul cu pijamalele in dungi – John Boyne

Titlu in romana: Baiatul cu pijamalele in dungi

Titlu in engleza: The Boy in the Striped Pyjamas

Autor:  John Boyne

Apariție: 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Stiam de aceasta carte din liceu, cand o colega ne-a prezentat-o la ora de spaniola. Cativa ani mai tarziu, am vazut filmul si mi-a placut foarte mult. Este o perspectiva diferita a holocaustului, pe care eu nu am mai intalnit-o.

E ciudat totusi sa vezi toata actiunea din privinta unui copil care nu stie nimic despre ce se intampla in jurul lui.

Bruno, naratorul nostru, are 9 ani si locuieste cu parintii si sora lui la Berlin. Este foarte multumit cu viata sa si cu prietenii sai, pana cand intr-o zi primeste vestea ca trebuie sa plece din oras impreuna cu familia sa, intrucat tatal lui a primit o sarcina foarte importanta.

Noua casa un ii ofera prea multe solutii pentru a se distra, dar imaginea pe care o vede prin fereastra camerei sale ii starneste interesul.

Intr-o zi, Bruno ajunge pana la gardul locului pe care il zarea de la fereastra si acolo il intalneste pe Shmuel, un copil de aceeasi varsta cu el, dar cu o uniforma ciudata, in dungi.  Cei doi se imprietenesc si continua sa se intalneasca, lucru care il bucura enorm pe Bruno, pentru ca in sfarsit incepe sa se simta in largul lui in noua casa.

Shmuel ii povesteste prietenului sau ca a fost despartit de parintii lui cand au ajuns in acel loc si acesta se ofera sa il ajute sa il caute pe tatal lui. Imbracat intr-o pijama in dungi, la fel ca Shmuel, Bruno trece dincolo de gard si intra astfel in lumea prietenului sau.

“Baiatul cu pijamalele in dungi” este o carte trista si dura, dar la fel a fost si viata celor care au fost in lagarele nemtilor. Este o carte care se citeste usor, are putine pagini, dar care te lasa marcat.