Titlu in romana: Arsa de vie
Titlu in franceza: Brulée vive
Autor: Souad impreuna cu Marie Thérèse Cuny
Apariție: 2003
Nota: 5/5
Am terminat de doar cateva zile Arsa de vie scrisa de Souad impreuna cu Marie Thérèse Cuny, o autobiografie pe care am primit-o de la cei de la Libris, carora vreau sa le multumesc pentru colaborare. Am ales special ca data de publicare a acestui articol sa fie 8 martie pentru ca aceasta zi are o semnificatie speciala pentru fiecare femeie din lume: ziua femeii sau ziua mamei asa cum o mai stim noi in Romania.
Arsa de vie mi-a trezit aceleasi sentimente pe care le-am mai simtit atunci cand am citit Eu sunt Malala despre care am scris aici. Este din nou vorba despre o lectie de viata: despre puterea de a lupta, despre cum e viata in colturi ale lumii unde nu crezi ca se mai poate intampla asa ceva. Crima de onoare, principalul subiect al acestei carti exista si se intampla si in zilele noastre in tari precum Cisiordania, iar daca pentru noi pare de necrezut ei bine, acolo este foarte importanta.
Souad este un pseudonim folosit de femeia a carei poveste de viata o intalnim in Arsa de vie. Aceasta a fost nevoita sa isi spuna povestea sub anonimat, intrucat inca se afla in pericol, chiar daca a reusit sa scape din iadul creat in satul unde a fost nascuta si chiar daca au trecut multi ani de atunci. Acolo, in lumea sa traditionala a fi fata este un blestem: cresti spunandu-ti-se ca valorezi mai putin decat o oaie, nu ai voie sa mergi la scoala si muncesti mai rau ca un magar, de dimineata pana seara pentru ca, la cea mai mica greseala sa iti iei o bataie sora cu moartea. Singurul rol al femeii este sa se casatoreasca, minora fiind bineinteles, pentru ca la 18 ani se considera ca este deja batrana, si sa faca copii. Iar acestia ar fi bine sa fie baieti, caci altfel vor avea soarta pe care au avut-o multe surori abia nascute ale lui Souad.
Poate parea o carte dura, dar pe mine una nu m-a facut sa plang ci mai degraba m-a socat si m-a infuriat. M-a socat prin atitudinea pe care o au atat parintii fata de copii, prin separatismul pe care il formeaza intre baietii si fetele din familie, prin incalcarea drepturilor omului, prin scenele violente si m-a infuriat pentru ca baietii sunt crescuti cu ideea ca li se permite orice, iar pe fete nu le asculta nimeni. De fapt ele nici nu incearca sa isi spun aparerea pentru ca acest lucru este de neimaginat pentru o femeie.
Cel mai trist mi s-a parut momentul cand Souad isi da seama ca este insarcinata, dupa ce a fost mintita de catre Faiez, care mai apoi a dat bir cu fugitii. Fata nu stie ce sa faca si practic nu are la cine sa apeleze pentru a cere un sfat si pentru a fi ajutata.
Singurul moment cand nu am inteles-o pe Souad a fost atunci cand tot spunea ca in ciuda a tot ceea ce facuse fratele ei ea inca il adora, il iubea. Poate ca mi-a fost mai greu sa inteleg asta pentru ca toata partea referitoare la copilaria si adolescenta ei a fost scrisa din franturi de amintiri.
Curand parintii isi dau seama de starea fetei si desi ea neaga, ei merg mai departe si pun la cale un plan pentru a rezolva ¨problema¨. Cel care trebuie sa se ocupe de Souad este chiar cumnatul ei. Isi da seama ce urmeaza dar pare ca nu constientizeaza nici chiar atunci cand parintii ei pleaca de acasa, o practica uzuala in astfel de conditii.
Nu exista nici o impotrivire din partea fetei, el pur si simplu ii da foc, iar ea imediat o ia la fuga in incercarea disperata de a scapa de acel infern. Aceasta a fost si momentul bun din toata povestea, intrucat este salvata si dusa la spital, unde se loveste totusi de aceleasi reguli, si nu primeste prea multe ingrijiri medicale, pana cand nu apare Jacqueline. Aceasta lucreaza pentru o organizatie umanitara, Terre des Hommes, si in colaborare cu Comitetul International al Crucii Rosii si alte organizatii.
¨Vor afla , de asemenea, ca mai sunt si alte femei, moarte sau muribunde, in toate tarile in care legea barbatilor a instituit crima de onoare. In Cisiordania, dar si in Iordania, in Turcia, in Iran, in Irak, in Yemen, in India, in Pakistan, chiar si in Israel, ba chiar si in Europa. Vor sti ca putinele care au scapat sunt obligate sa se ascunda toata viata, pentru ca aceia care au vrut sa le ucida sa nu le gaseasca. ¨
Ea impreuna cu seful ei devin ingerii pazitori ai lui Soaud si o salveaza pe fata aducand-o in Europa, unde se va putea vindeca si unde copilul ei, nascut la 7 luni si fara nici un fel de asistenta medicala, salvat dintr-un orfelinat tot de Jacquelina, va putea duce o viata normala. Dincolo de toata seria de operatii si dureri fizice prin care va trece, femeia duce o lupta si inauntrul ei, dar va renaste, va invata, va munci, se va indragosti in aproape acelasi fel ca si prima data, va avea doua fetite si isi va povesti viata, in incercarea de a salva alte vieti.
Si poate ca povestea ei a avut totusi un final fericit, dupa ce s-a luptat zilnic cu demoni, dar in continuare intr-o multime de locuri fetele si femeile sunt ucise fara mila. Va recomand aceasta carte despre lupta unei femei si despre puterea acesteia de a merge mai departe, dupa ce a trecut prin iad. Puteti gasi cartea pe site-ul celor de la Libris.
¨Cu ani in urma am intalnit fete care veneau de departe, ca si mine. Sunt tinute ascunse. O tanara care nu mai avea picioare a fost agresata de doi vecini care au legat-o si au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatal si fratele au vrut sa o masacreze cu lovituri de cutit si pe care au aruncat-o intr-o pubela. O alta pe care mama si fratii ei au aruncat-o pe fereastra: este paralizata.¨
Titlu in romana: Maestrul papusar
