Aerul pe care il respiri – Care Santos

aerul-pe-care-il-respiriTitlu in spaniola: Aerul pe care il respiri

Titlu original: El aire que respiras

Autor: Care Santos

Apariție: 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Am amanat momentul inceperii lecturii acestei carti pentru ca vroiam sa o savurez cum se cuvine si m-am convins ca momentul potrivit a fost acela al lansarii in Romania al cartii „Pofta de ciocolata” („Desig de xocolata” in catalana orig.), cand am avut ocazia sa o cunosc personal pe autoare, lucru care m-a bucurat enorm. Am mai spus si in alte recenzii cat de mult imi place Care Santos.
S-a vorbit in termeni foarte frumosi despre acest roman si mi-am zis gata, trebuie, asa ca m-am pierdut pret de cateva zile in filele incarcate de istorie catalana ale lui Care Santos. Ce poate fi mai frumos decat o carte despre carti (cel putin pentru mine este un subiect minunat).
Si pentru ca e atat de speciala, nu pot sa trec cu vederea urmatoarele cuvinte de pe insasi coperta romanului, si care au fost puse acolo cu un anume rol, zic eu, pe care nu il pot dezvalui: „ Cartile ne vorbesc… dar nu toata lumea stie sa le asculte!”. As mai adauga „si sa le inteleaga”.
Si de aceasta data Barcelona este orasul in care are loc actiunea cartii. Virginia tocmai a mostenit o afacere de familie, un anticariat pe care i l-a lasat mosternire tatal sau, Antoni Roges. Ea este putin coplesita de toate lucrurile detinute de tatal sau, asa ca ii cere ajutorul unei prietene, devenita scriitoare, atunci cand gaseste o serie de documente care au apartinut unui anume Guillot.
Va fi prietena Virginiei care care va pune cap la cap lucrurile si va scoate la iveala tot ce ascund aceste documente.
Astfel, ne intoarcem in Barcelona secolului XIX, in casa lui Guillot, de unde s-au furat 13 carti foarte importante din punct de vedere al continutului lor. Acestea reprezinta o colectie speciala si disparitia lor nu poate iesi la iveala pentru ca nu se stie cu adevarat despre existenta lor. Viata mai multor personaje din carte va fi strans legata de una dintre cartile din colectia disparuta.
Acest roman are o multime de personaje importante si uneori e dificil de urmarit si de tinut minte toata povestea fiecaruia dintre ele dar, in acelasi timp, da un aspect aparte povestii din „Aerul pe care il respiri”.
Care Santos ne incanta cu acelasi stil frumos de a scrie, ca intotdeauna si acest roman se citeste la fel de usor si cu drag ca si celelalte.

Evernight (Evernight #1) – Claudia Gray

medianocheTitlu in spaniola: Medianoche

Titlu original: Evernight

Autor: Claudia Gray

Apariție: Mai 2008

Followed by: Stargazer, Hourglass, Afterlife, Balthazar

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Ceea ce ar fi trebuit sa ma atraga la cartea asta sunt vampirii. Pentru ca da, imi plac cartile cu vampiri si cu atat mai mult daca am la dispozitie o intreaga saga. Ei bine, mi-am luat o mare teapa cu aceasta carte si dupa ce am terminat-o nu le-am mai citit si pe celelalte. Pur si simplu le lipseste acel ceva care sa ma faca sa nu las din mana cartea. Cu indulgenta i-am dat 3/5 pe Goodreads.
Sa va povestesc cate ceva despre carte: Evernight ne spune povestea Biancai, o fata care este transferata de catre parinti la o scaoal cu numele Evernight. Pe langa faptul ca Bianca este suparata pe parintii ei din cauza avcestui transfer, scoala ii da fiori, asa ca decide sa plece de acolo chiar in ziua inceperii orelor.
In drumul sau spre libertate, prin padurea ce inconjoara scoala, Bianca isi da seama ca este urmarita de catre Lucas, un baiat misterios care nu vorbeste cu nimeni din scoala. Cei doi incep sa se cunoasca si Bianca se intoarce langa parintii ei, profesori la internatul unde invata fata.
Primele pagini au trecut repede, parea promitatoare, dar povestea ia o forma neasteptata care pe mine nu m-a incantat deloc. Parca e o combinatie intre Hex Hall si saga Amurg. Categoric cartea este pentru adolescenti.
Personajele sunt banale si clasice pentru o astfel de poveste: prietena, fata rea, idiotul, iubitul de rezerva, victima. Bianca este conturata ca o fata de 16 ani care isi pierde capul dupa primul sosit. Nu ca nu asa fac adolecentele dar aveam speranta unei altfel de evolutii a acestei carti.
Desi are destule pagini, povestea a fost parca grabita de catre autoare, Claudia Gray, trebuia sa mai scris despre interactiunile dintre personaje inainte de a trece la actiunea propriu zisa a cartii.
Nu o recomand decat daca vrei neaparat sa mai citit ceva cu vampiri si nu aveti altceva la indemana. In rest nu pot spune decat ca plictiseste groaznic. Totusi, poate ca ma voi intoarce candva la volumul II sa vad daca continua in aceeasi nota.

Fluturi (vol I si II) – Irina Binder

fluturiTitlu in romana: Fluturi

Autor: Irina Binder

Apariție: 12 Decembrie 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cred ca toti am fost intoxicati cu reclama care i s-a facut acestei serii de carti. Consider ca e potrivita ideea de intoxicare, intrucat a beneficiat de atat de multa publicitate pentru atat de putin continut de calitate.
Curiozitatea si-a facut simtita prezenta si am imprumutat de la Bookster primele doua volume. Din cate imi aduc aminte, am asteptat o gramada dupa ele, semna ca e foarte cautata. M-am abtinut sa caut prea multe detalii inainte de a citi cartile pentru ca imi place sa fiu surprinsa, e sa zicem asa o un obicei de-al meu.
Fluturi se bazeaza pe povestea reala a autoarei. Mie una mi-e foarte greu sa cred multe din situatiile din carte. Adica as prefera sa cred ca unele momente au fost exagerate intentionat pentru a da un plus cartii, decat sa stiu ca in realitate s-ar putea ca oamenii aceia chiar sa fie asa cum sunt ei descrisi.
Irina ii cunoaste pe Matei si pe Robert intr-o seara de club. Dupa un ciudat moment in oglinda, cu Robert, e totusi cucerita de atentia lui Matei. La putin timp dupa inceperea relatiei cu acesta, isi muta funduletul din Brasov la Snagov, in vila lui Matei, unde va trai alaturi de fiica acestuia pe care o indrageste imediat si unde o cunoaste si pe doica celor doi frati, cel mai frumos personaj din toata cartea, din punctul meu de vedere.
Viata Irinei merge de la agonie la extaz, din bratele lui Matei in cele ale lui Robert si apoi inapoi la Matei. Mai apar si altii prin peisaj, atat femei cat si barbati, unii mai placuti decat altii, unii devin din dusmani prieteni, prin simpla magie emanata de Irina, pilonul principal al acestei carti.
Ce mi-a placut de i-am dat 3 din 5 pe Goodreads? Faptul ca aceasta carte te trece prin mai multe stari, unele momente cu Robert, loialitatea Irinei fata de prietenele ei si fata de domnul profesor si cam atat.
Ce nu mi-a placut? Personajul Irina – pentru ca se contureaza a fi o doamna, dar ascunde niste replici de precupeata uneori, acel du-te vino pe care il face cu barbatii, faptul ca-si lasa studiile deoparte si fuge foarte repede in casa lui Matei, ceea ce mie una mi-a creat ideea de materialism, in ciuda negatiilor din carte, faptul ca se bate mereu moneda pe cat ii iubeste ea pe cei din Snagov, faptul ca nu e sincera si nu renunta la Matei atunci cand isi da seama ca relatia lor nu merge, si ar mai fi o gramada de multe alte lucruri de mentionat.
Totusi, este o carte care te tine in priza cumva, prin limbajul plin de neologisme dar e prost editata si cred ca ar trebui revizuita din punctul asta de vedere.
Nu o recomand decat daca va place Sandra Brown, eu cu asa ceva o aseman, si asta raspund atunci cand sunt intrebata ce parere am despre aceste carti.
Din ce am mai citit pe ici pe colo, unii o considera o telenovela (apropo de ce spuneam mai sus cu Sandra Brown), altora le-a placut foarte mult. Eu ma declar neutra. Voi ati citit cartile? Cum vi se par?

Memoriile unei gheise – Arthur Golden

memoriile unei gheise arthur goldenTitlu in romana: Memoriile unei gheise

Titlu in engleza: Memoirs of a Geisha

Autor: Arthur Golden

Apariție: 23 Septembrie 1997

Nota: 5/5
Încăperi ferecate

Cred ca toti am auzit de cartea asta la un moment dat. Eu am amanat cativa ani citirea ei, caci nu m-am simtit pregatita sa o citesc inainte de anul acesta.
Dincolo de titlu, Arthur Golden ne duce intr-o lume incarcata de istorie si frumusete, in indepartatul orient. Un lucru interesant de mentionat ar fi acela ca, dupa publicarea cartii in 1997, autorul a fost dat in judecata de catre Mineko Iwasaki, pentru defaimare si pentru ca nu a indeplinit conditiile contractului semnat.
Memoriile unei gheise este de departe o carte fascinanta, sincera si care poate atinge niste puncte sensibile in fiecare cititor. Pe mine m-a ravasit.
Protagonista acestei carti este Chiyo, denumita mai tarziu Sayuri, una dintre cele mai faimoase gheise ale Japoniei.
Inca de la primele pagini aflam cateva detalii despre viata lui Chiyo, despre copilaria ei, in casa parinteasca. Dupa un eveniment nefericit, tatal copilei se vede nevoit sa o vanda pe ea si pe sora ei, Satsu. Acestea ajung in Gion, unde vor fi despartite pe neasteptate. Satsu ajunge la un bordel, pe cand mciuta Chiyo ajunge intr-o okiya (o casa unde tinerele se pregatesc pentru a fi gheise).
Termenii japonezi utilizati in carte sunt greoi si nu prea am reusit sa ii tin minte, dar daca voi sunteti pasionati de cultura japoneza si daca sunteti un pic mai familiarizati cu limba, va poate parea fermecator. Mie mi-a cam pus piedici in parcurgerea textului. 🙂
Suntem introdusi in lumea gheiselor odata cu Chiyo, si pe masura ce ea creste si afla ce inseamna aceasta meserie, descoperim lumea dura si in acelasi timp captivanta din Gion.
Este o carte care pe mine m-a socat, prin realitatea povestii prezentate. Nu e o dulce poveste cu o lume minunata, ci o lupta continua pentru faima, suprematie si supravietuire. Mi se pare ca Sayuri are parte de o viata foarte grea si invata inca de mica sa lupte cu greutatile.
Paginile Memoriilor unei gheise nu se citesc ci zboara pe masura ce contureaza o stare de tensiune si te fac sa te intrebi ce mai urmeaza sa se intample.
Dupa ce am terminat cartea, am vazut si filmul, dar nu mi-a placut deloc, lipsesc o gramada de detalii interesante. Va las mai jos trailerul.

De veghe in lanul de secara – J.D. Salinger

De veghe in lanul de secara  JD Salinger

Titlu in romana: De veghe in lanul de secara

Titlu in engleza: The Catcher in the rye

Autor: J.D. Salinger

Apariție: 16 Iulie 1951

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

O carte ce la prima vedere poate parea usoara si scurta ascunde in paginile ei mult mai multe lucruri importante. De veghe in lanul de secara ne spune povestea lui Holden Caulfield, in orasul New York, un oras care abia se recupereaza dupa razboi.
Holden face o serie de confesiuni sincere, fara nici o ezitare, despre esecul sau in scoala, despre regulile stricte impuse de familia sa traditionalista si despre experienta sa sexuala.
Mi se pare ca desi a fost scrisa in urma cu mai bine de 60 ani, are putea fi considerata aplicabila si azi, pentru ca trateaza subiecte actuale ale societatii, ale individului si ale vietii in general.
Holden e un baiat de doar 17 ani care, nu intelege societatea in care traieste si care la randu-i nu este inteles. Vede o gramada de oameni falsi care formeaza aceasta societate si care nu reusesc sa fie fericiti in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca fiecare dintre noi ne-am regasit in persoana lui Holden, cel putin o data in viata.
Totusi, atunci cand am terminat cartea, mi s-a parut ca imi lipsea ceva, ca ar mai fi fost ceva de adaugat la povestea lui Holden, parca a fost lasata neterminata si asta m-a facut sa ii scad nota la final.
Cartea e foarte bine scrisa, fara sa ne dam seama contine multe idei filozofice dar care nu incarca fara rost si care nu dau impresia unei lecturi greoaie. Te invita la reflectare si este scrisa intr-un limbaj juvenil, usor.
In functie de asteptarile pe care le ai de la aceasta carte, ti se poate parea monotona si fara multa actiune, dar trebuie sa fi dispus sa intelegi ce se afla in spatele rebufnirii lui Holden si in spatele comportamentului lui.