Posts

Posted on

Biblia pierduta – Igor Bergler

biblia-pierdutaTitlu in romana: Biblia pierduta

Autor: Igor Bergler

Apariție: 2015

Nota: 3/5
Încăperi ferecate

Auzisem de aceasta carte in urma reclamei excesive facuta atunci cand a fost lansata. Mi-am dorit mult sa o citesc, mai mult din pricina faptului ca a fost asemanat stilul cartii cu cel al lui Dan Brown, iar acesta din urma este unul dintre autorii mei preferati. Cred ca la fel ca si mine si alti fani ai lui Dan Brown au fost pacaliti de aceasta carte. Eu am primit cartea cadou de la o colega de munca ce mi-a cumparat-o anul trecut de la Gaudeamus si trebuie sa recunosc ca la randul meu am oferit cartea cadou o luna mai tarziu, cand nu apucasem inca sa o citesc pe a mea.

Nu pot afirma ca nu mi-a placut deloc cartea, ci dimpotriva, faptul ca e scrisa pornind de la Romania si Vlad Tepes, m-a facut sa fiu entuziasmata in ceea ce o priveste.

Totusi mi e pare ca autorul a pierdut o gramada de puncte atunci cand a creat foarte multe situatii asemanatoare cu elemente din Codul lui Da Vinci a lui Dan Brown. Igor Bergler a riscat mult prin aceste lucruri si a pierdut. Probabil daca nu as fi citit codul lui Da Vinci si nu as fi fost fan Dan Brown, cu siguranta cartea mi-ar fi placut tare mult.

Nu o pot considera un roman politist sau thriller asa cum ar fi ea catalogata ci mai degraba o carte cu informatii necunoscute mie despre Vlad Tepes. La acest capitol, autorul a castigat niste puncte pentru ca se vede ca a fost foarte bine documentata. A fost pentru mine singurul element care m-a facut sa duc cartea pana la final.

Intial Biblia pierduta mi-a placut foarte mult dar pe masura ce am avansat cu lectura m-a plictisit, desi nu duce lipsa de momente de actiune, putin trase de par.

Nici finalul nu m-a dat pe spate, si el a fost hiperbolic, dar poate ca asta depinde si de interesul pe care il mai aveam eu pentru carte.

Personajul principal, Charles Baker, a fost si el exagerat conturat: desi e profesor universitar pare cam plin de bani pentru un om cu o asa meserie.

Va recomand cartea daca sunteti curiosi sa cititi o varianta romaneasca a Codului lui Da Vinci.

 

Posted on

Love letters to the dead – Ava Dellaira

love-letters-to-the-deadTitlu engleza: Love letters to the dead

Autor: Ava Dellaira

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Love letters to the dead

Despre Love letters to the dead am avut impresia ca va fi o carte amuzanta la inceput. Nu mai auzisem despre ea si nici nu am cautat date atunci cand m-am hotarat sa o citesc, dar titlul mi-a atras atentia si mi s-a parut interesant. Ideea in sine e foarte ingenioasa: te simti mai aproape de ei  atunci cand le scrii artistilor tai preferati, mai ales cand implici si versuri de-ale lor in gandurile tale.

Apoi am crezut ca e doar despre adolescenti nu foarte diferiti de cei din ziua de azi: incearca senzatii noi tot timpul, chiulesc, petrec, beau si asa mai departe. Trecand  de jumatatea cartii insa, mi-am dat seama ca e mai mult de-atat. E o poveste trista in care mici greseli sau minciuni pot duce la schimbari mari si ireversibile  in viata oamenilor. Pana aproape de jumatatea cartii nu mi-am dat seama  de ce Laurel se simtea atat de vinovata de ceea ce patise sora ei, May si eram intrigata si foarte curioasa.

Mi s-a parut o poveste reala, mai ales prin cum a fost expusa si trairile pe care le avea Laurel, pe care le vedem si simtim si noi cititorii, in fiecare scrisoare catre Jonis Joplin, Heath Ledger, Amelia Earhart, Amy Winehouse dar mai ales Kurt Cobain.

Si totul porneste de la o tema primita la engleza, pe care pana la urma fata nu o mai prezinta, dar care ajunge sa ii schimbe viata. Avem parte de un final foarte emotional, desi nu este surprinzator. Este o carte care se citeste usor si repede, foarte buna pentru a completa zilele ploioase si melancolice de toamna.

Posted on

Iti amintesti de mine? – Sophie Kinsella

te-acuerdas-de-miTitlu in spaniola: Te acuerdas de mí?

Titlu original: Remember me?

Autor: Sophie Kinsella

Apariție: 2008

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Pentru cine nu stie, Sophie Kinsella este creatoarea lui Becky Bloomwood, faimosul personaj innebunit dupa cumparaturi, in care poate ca ne regasim fiecare dintre noi la un moment dat, fie ca e vorba despre carti, haine, produse pentru make-up, gadget-uri sau compomente pentru calculatoare.

De aceasta data, Sophie Kinsella ne spune povestea lui Lexi Smart, o fata care se trezeste intr-o dimineata si descopera ca viata ei e cu totul alta decat seara trecuta. Cartea asta a trezit in mine niste intrebari si raspunsuri, oricat de prosteasca a sunat ideea unei schimbari de pe azi pe maine.

Lexi avea un job prost platit, dinti strambi si o viata sentimentala pe butuci, cand intr-o dimineata se trezeste la spital si descopera ca are o dantura perfecta, unghii perfecte si e foarte bogata si casatorita.

Din punct de vedere al imbinarii elementelor de la inceputul cartii, unde o cunoastem pe Lexi si al elementelor de dupa, cand se trezeste la spital, cartea mi se pare senzational de bine scrisa.

Ideea a fost foarte buna, iti da impresia ca esti parte din poveste si odata cu Lexi te crezi si tu intr-un vis.

Sophie Kinsella a creat un puzzle unde impreuna cu protagonista, cititorul are ocazia sa reconstruiasca si sa descopere etape si oameni din perioada cuprinsa intre seara dezastruoasa si ziua minunata.

Povestea este scrisa la persoana intai, asa ca e usor sa te asociezi cu personajul. Cartea e usor de citit si distractiva, conturata cu niste personaje foarte faine: Lexi e simpatica asa dezastruoasa asa cum e ea, ceea ce da culoare si credibilitate; sotul ei, Eric, tipicul bogatan care nu vede dincolo de partea materiala si e atat de ridicol incat nu de putine ori m-a pufnit rasul; Jon e personajul masculin cel mai frumos din carte si impreuna cu Fi, Carolyn si Debs, prietene lui Lexi, o ajuta pe aceasta sa afle adevarul. Cu ele va fi un pic mai greu, dar pana la urma se dau si ele pe brazda.

Cartea m-a facut sa rad, si m-a ajutat sa ma deconectez, mai ales in perioada asta un pic cam incarcata pentru mine, in care am simtit nevoia sa citesc ceva haios si usor.

Posted on

Imparatul mustelor – William Golding

imparatul-mustelorTitlu in romana: Imparatul mustelor

Titlu original: Lord of the flies

Autor: William Golding

Apariție: 17 Septembrie 1954

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Imparatul mustelor este de departe o lectura socanta. Cel putin pentru mine a fost, pentru ca spre rusinea mea, nu stiam foarte multe despre carte si ma asteptam la ceva vesel si distractiv.

Totusi analizata indeaproape vedem in Imparatul mustelor o carte profunda, care face o paralela cu comportamentul oamenilor in societate.

William Golding ne spune povestea unor copii, al caror avion s-a prabusit intr-o insula pustie din Oceanul Pacific, la inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial. Acestia au varste cuprinde intre 6 si 12 ani si sunt unicii supravietuitori ai nefericitului accident. Fara adulti, acestia sunt nevoiti  sa se organizeze pentru a putea supravietui pana vor fi salvati.

Conducerea grupul e preluata de Ralph prin intermediul unei scoici. Doar cine avea scoica putea vorbi, deci aceasta reprezinta lucrul care stabileste ordinea.

Urmatorul lucru asupra caruia se pun de acord pustii, este acela ca trebuie sa faca un foc ce trebuie mentinut permanent, pentru a putea atrage atentia navelor si a putea fi salvati.

Problemele incep sa apara cand Jack propune ca atentia sa se indrepte mai degraba spre vanat, pentru a avea de mancare. Impreuna cu o parte din baieti, acesta se distanteaza si impreuna devin salbatici.

Dezordinea incepe sa se instaleze cand baietii care trebuiau sa pazeasca focul, pleaca sa vaneze un porc, focul se stinge si astfel pierd sansa sa fie vazuti de o nava ce tocmai trecea pe langa insula.

Apar conflicte din ce in ce mai puternice, influentate si de existenta unei bestii pe insula, de care majoritatea se tem, desi nu stiu exact ce este.

Baietii mi se pare foarte duri si lucrurile devin chiar foarte grave, si acesta este motivul pentru care am oferit 3/5 pe Goodreads. Nu vreau sa dau mai multe detalii pentru ca poate va doriti sa cititi cartea. Cert este ca finalul este unul la care cred ca nimeni nu se mai astepta.

Fiecare dintre baieti reprezinta un model din societatea de zi cu zi: unul cauta interesul general si apara valorile democratiei, altul este intelectualul, vocea ratiunii si bunului simt si altul reprezinta violenta si salbaticia.

Recomand cartea pentru ca invita cititorul la a reflecta la cea ce se intampla in jurul nostru in zilele noastre.

Posted on

Mananca, roaga-te, iubeste – Elizabeth Gilbert

eat-pray-loveTitlu in romana: Mananca, roaga-te, iubeste

Titlu original: Eat, pray, love

Autor: Elizabeth Gilbert

Apariție: 16 Februarie 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte atat de cunoscuta am citit-o la cativa ani dupa ce citisem cea de-a doua parte, sau mai bine zis, continuarea povestii din Eat, Pray, Love, Committed: a skeptic makes peace with marriage (Si am spus da: o poveste de iubire). Mi-a fost tare draga cartea, cred ca si pentru ca mi-a fost daruita de cineva foarte drag mie.

La 31 de ani, Elizabeth pare a avea o viata perfecta: este casatorita, locuieste impreuna cu sotul ei langa New York si incearca sa faca un copil. Incercarea o face sa isi dea seama ca nu isi doreste cu adevarat un copil si ca nici nu e fericita in casnicia ei. Isi petrece multe seri plangand in baie, nestiind motivul pentru care o face.

In plina criza emotionala si spirituala, isi ia viata de la capat si pleaca intr-o aventura ce va cuprinde 3I: Italia, India si Indonezia. Isi va dedica timp siesi si invata sa se bucure de viata, se redescopera, mananca bine, se roaga si iubeste.

Cartea are un cadru perfect conturat in opinia mea, cei 3 I, 3 tari foarte interesante si speciale, 108 capitole, 36 de capitole pentru fiecare sectiune.

Dintre cele 3 parti mi-a placut cel mai mult Italia, mi s-a parut cea mai autentinca. Poate a influentat putin si faptul ca India si Indonezia nu ma atrag nici spiritual, nici turistic, nici cultural. Stiu ca asta poate suna ciudat pentru ca eu cunosc o gramada de oameni innebuniti dupa India si Bali, dar mie nu-mi trezesc interesul inca. Le consider tari ale unor mari contraste si devenire prea comerciale, cel putin in ceea ce priveste partea spirituala atat de scoasa in evidenta si in carte.

India e partea cea mai inceata si care pare cel mai putin credibila, mai ales din punct de vedere al schimbarilor pe care le experimenteaza autoarea. Multumita meditarii aceasta devine alt om. Petrece 3 luni intr-un ashram si nu exploreaza deloc India, ceea ce in opinia mea e un pic ciudat. In plus, o prezinta total altfel decat o stim noi: toleranta, cu respect si iubire fata de cei din jur. Mai degraba, in aceasta a doua parte Elizabeth sta inchisa intr-un glob de cristal, lucru total diferit de viata dusa in Italia.

Indonezia este ultima si cred ca cea mai importanta parte a cartii. Aici mi-a placut evolutia avuta si ce am invatat alaturi de ea. Avem parte si de personaje secundare foarte interesante, care dau un plus de savoare povestii.

Imi place naturaletea autoarei, desi am avut adesea momente cand am simtit ca in mod voit a evitat sa ofere si mai multe detalii din viata ei. Elizabeth stabileste inca de la inceput un dialog cu cititorul.

Per total, recomand cartea, are mai multe plusuri decat minusuri iar modul in care a fost gandita, structura celor 3I: Italia – Eat, India – Pray, Indonezia – Love, e unul inovator, fiecare din parti oferindu-ti sansa sa te analizezi si tu odata cu protagonista.