Incaperi ferecate – Care Santos

incaperi-ferecateTitlu in romana: Incaperi ferecate

Titlu original: Habitaciones cerradas

Autor: Care Santos

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa recunosc ca sunt un fan a lui Care Santos. Pe langa faptul ca e din Spania, tara de care ma leaga niste amintiri extraordinare din adolescenta mea, a fost prima scriitoare a carei carte am citit-o in spaniola, in liceu. Ceva mai tarziu, m-a cucerit iremediabil prin Moartea lui Venus (“La muerte de Venus”), care mi-a dat fiori. Din cate stiu, aceasta nu e tradusa la noi, dar mai multe despre ea puteti citi aici. Ulterior, am citit tot ce am prins in mana scris de catre ea.

Si intr-o zi, a venit randul incaperilor ferecate. Mi-este greu sa exprim in cuvinte ce m-a facut sa simt acest roman. Este extraordinar! Si daca va place Barcelona (si cred ca multi iubesc acest oras), va va placea si mai mult cartea.

Se zice ca acest roman aminteste de “Umbra vantului” de Carlos Ruiz Zafón, despre care am scris aici, si de “Orasul minunilor” de Eduardo Mendoza, pe care nu am apucat sa-l citesc.

Incaperi ferecate ne duce in Barcelona anilor 30, intr-o lume fascinanta, unde-l vom cunoaste pe Amadeo Lax, un renumit pictor al acelor vremuri. Ajungem la el si totodata in acea epoca cu ajutorul Violetei, nepoata lui Amadeo. Aceasta se intoarce in Barcelona, orasul unde s-a nascut, pentru a participa si pentru a se ocupa de cateva renovari la casa ce a apartinut familiei ei.

Odata incepute lucrarile, secretele vor iesi la iveala si vor dezvalui atat adevarata fata a lui Amadeo Lax cat si a sotiei sale, Teresa, a carei disparitie misterioasa imediat dupa nasterea singurului lor copil, ridica multe semne de intrebare cu privire la moralitatea acesteia.

Tot timpul s-a crezut ca Teresa, care era indragostita de Amadeo de cand era doar un copil, a fugit cu cel mai bun prieten al acestuia, Octavio Conde, proprietar al faimoaselor magazine El Siglo. Indurerat, Amadeo a pictat-o pe Teresa pe un intreg perete. Dar ce se ascunde de fapt dincolo de durerea sa?

Incaperi ferecate are de toate: mister, istorie, dragoste, Barcelona. Este foarte bine scrisa si mi-a placut mult ca avem posibilitatea sa cunoastem intreaga istorie a familiei Lax.

Iar implicarea faimoaselor magazine El Siglo, care chiar au existat si chiar au avut sfarsitul pe care  si Care Santos l-a mentionat in cartea sa, m-a facut sa cred ca aceasta poveste poarte fi una reala. M-a tinut tot timpul cu sufletul la gura.

Personajele sunt multe si frumos conturate; printre ele ii avem pe Maria del Roser si pe Rodolfo Lax, strabunicii Violetei, pe Amadeo si Teresa, pe Modesto, baiatul lor, care s-a casatorit cu Valerie si au avut-o pe protagonista noastra, Violeta. Avem parte si de personaje politice ale vremii cum sunt Güell si Macia. Alte doua personaje importante sunt Octavio Conde si Conchita, servitoarea din casa Lax.

Care Santos a creat un roman complex si foarte dificil de scris din punctul meu de vedere, cu un stil ce imbina trecutul si prezentul, cu diverse ramificatii, dar la care nu a lasat intrebari fara raspuns. A reusit in acelasi timp sa creeze o carte care sa te mentina interesat, iar eu nu am putut efectiv sa o scap din mana, si nu de putine ori am ramas cu gura cascata.

Avem si ecranizare, eu inca un am vazut filmul, dar va las mai jos trailerul. Acesta a castigat premiul pentru cel mai bun film in Tokyo la Latin Beat Film Festival.

 

Classroom 19 – Federico Axat

el-aula-19Titlu in spaniola: El aula 19

Titlu original: Classroom 19

Autor: Federico Axat

Apariție: 6 August 2013

Nota: 3/5

cea mai frumoasa carte din lume

Nu il cunosteam pe Federico Axat inainte, dar cautand pe internet am aflat ca este argentinian si ca prima sa carte este Benjamin (2010) care se poate considera ca fiind parte din categoría thriller, la fel ca si Classroom 19.

In plina noapte, cinci straini sunt convocati la o scoala, in afara orasului. Odata ajunsi acolo, fara sa inteleaga prea bine care este scopul pentru care au fost rugati sa se prezinte acolo, incep sa-si dea seama ca oarecum au legatura intr-un fel sau altul cu o tragedia ce avusese loc in urma cu cativa ani: moartea a paisprezece copii in clasa cu numarul 19, ce acum sta inchisa.

Cei cinci incep sa joace un joc periculos, in care fiecare devine suspect si victima, si care ii va duce pe marginea prapastiei.

Subiectul mi s-a parut foarte interesant dar, desi in majoritatea cazurilor cartile devin mai bune in a doua parte, in acest caz inceputul mi-a placut mult mai mult decat finalul.

Pozitiv despre aceasta a doua carte a lui Federico Axat pot spune ca imi plac flashback-urile pe care le intalnim, deoarece ne permit sa cunoastem povestile fiecaruia dintre cei cinci participanti si, in acelasi timp ne permit sa intelegem prezenta lor in noaptea aceea la scoala.

Aceste fragmente clarifica multe intrebari ce apar de-a lungul lecturii, dar intrerupe momentul explicat pentru a face intoarcerea in trecut.

Classroom 19 m-a tinut in “priza¨” pana intr-un anumit moment, aproape de jumatate, cand mi-am cam dat seama cum se va termina povestea. Am fost totusi putin intrigata de elementele de fantasy care au aparut, nu ma asteptam la ele. Recunosc ca as fi preferat o carte mai realistica din punct de vedere al finalului.

Despre personaje nu ar fi prea multe de spus: unul dintre ele este Judd Wilson, administratorul scolii, un tip destul de ciudat, directoarea scolii, Kathleen Blake, Michael, un fost elev al scolii, care ajuta in biblioteca, si Paul si Ally, el ziarist si ea o fata pe care  acesta a cunoscut-o intr-un bar.

Per total, pot spune ca a fost o carte ok, usor de citit, dar nu extraordinara. Poate daca sunteti fani ai acestui gen, o sa va placa mai mult, dar va recomand sa nu va faceti sperante.

Cea mai frumoasa carte din lume – Éric-Emmanuel Schmitt

cea-mai-frumoasa-carte-din-lumeTitlu in romana: Cea mai frumoasa carte din lume

Titlu original: Odette Toulemonde et autres histoires

Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

Apariție: 2006

Nota: 5/5

cea mai frumoasa carte din lume

Cea mai frumoasa carte din lume cuprinde cateva povestiri scurte care mie mi-au placut foarte mult.

Prima povestire este despre Wanda Winnipeg – Magali pe numele ei adevarat, este romanca, care a fost casatorita cu mai multi oameni bogati, se intoarce pe Coasta de Azur, unde si-a trait adolescente si unde l-a cunoscut pe tanarul care a marcat-o si care i-a fost prima iubire. Soarta ii aduce din nou fata in fata iar finalul reintalnirii lor este unui neasteptat.

Helene este protagonista celei de-a doua povesti. Este o femeie obsedata de perfectiune, de mica, a schimbat numerosi amanti de-a lungul timpului in incercarea de a-l gasi pe cel perfect. Cu o legatura de cateva luni cu Antoine, un avocat dupa care umbla tot Parisul, si care s-a dat peste cap ca sa-i faca pe plac, ea tot este nemultumita. Ajunge sa se casatoreasca cu el si sa faca doi copii, Maxime si Berenice, pe care ii detesta la fel de mult, dar se ascunde in spatele mamei perfecte.

Dupa moartea prematura a sotului ei, isi da seama ca nu mai poate fi aceeasi Helene fara el. Se inchide in ea si la ceva timp pleaca intr-o calatorie, si intr-un final ajunge in Cape Town unde, in mod ciudat are parte de o scena asemanatoare cu cea traita atunci cand a inceput totul.

Odile Versini locuieste in Paris si este casatorita cu Charles. Aproape zilnic, femeia suna la politie zicand ca o femeie se afla in casa ei, dar cand acestia vin sa investigheze, niciodata nu gasesc pe nimeni. Schimba broastele usilor, raporteaza furtul unor inele si intr-un final renunta la a mai suna la politie, pentru ca descopera ca batrana ii muta lucrurile prin casa, nu i le fura. Intr-o zi Charles, se intoarce acasa impreuna cu Yasmine, sotia sa. Odile se simte tradata si nu il mai primeste. Ii raman doar stirile la care se anunta cati morti provoaca zilnic canicula. Intrusa o viziteaza in fiecare zi, si intr-una din zile se hotaraste sa o confrunte.

Cea de-a patra poveste incepe prezentandu-ne ideea ca exista 2 Aimee Favart. Una inainte de despartirea de iubitul ei Georges, si una dupa. Doar ca el era insurat si se retragea in Franta cu sotia sa, dupa ce timp de 25 de ani avusese si o relatie cu Aimee.

Ramasa singura si in curand fara un loc de munca, nereusind sa isi mai gaseasca altceva, si neputand sa materializeze in nici un fel bijuteriile primite de la Georges, si nici tabloul Picasso, pentru ca se dovedeste ca e fals, Aimee ajunge sa inchirieze o mica incapere din apartamentul ei, studentilor.

Curand afla ca sufera de o boala necrutatoare si ajunge sa isi petreaca tot timpl in spital, unde singura ei visita este Kumiko, o studenta de care s-a atasat. Cum tratamentul nu da rezultate, femeia se resemneaza dar Kumiko incearca sa o convinga sa mearga la tratament in Japonia.

Aimee, pentru a fi lasata sa moara in liniste, doneaza fetei tabloul fals si ii spune ca este veritabil. Patruzeci de ani mai tarziu, foarte bogata, Kumiko declara ca doneaza bani in amintirea prieteni ei care ¨credea in bunatatea omeneasca mai mult ca oricine altcineva¨.

Urmatorea poveste, ¨Totul pentru a fi fericita¨ ne demonstreaza ca ce se vede din afara unei relatii un e intotdeauna perfect si inauntrul ei. O femeie cu un barbat minunat descopera trecutul acestuia, intamplator, dupa o visita la coafor. Atunci cand intelege esenta trecutului lui si motivatia, poate fi prea tarziu. Sau poate un.

¨Printesa desculta¨aduce in primplan un actor trecut de vremurile bune, care se intoarce in turneu in orasul unde a trait o noapte de neuitat cu o femeie pe care a tinut-o minte toata viata, desi a cunoscut altele de-a lungul anilor. O printesa despre care incearca sa mai afle cate ceva, mergand la hotelul unde ea l-a dus atunci. Surprins are sa fie cand va afla vesti despre ea.

Odette Toulemonde il admira pe Balthazar Basan, scriitorul ei favorit si considera ca ii datoreaza optimismul ei de zi cu zi. Dat fiind ca la prima intalnire cu el a fost foarte emotionata, ii scrie o scrisoare pe care i-o da la o a doua intalnire, atunci cand in sfarsit reuseste sa-si spuna numele corect.

Autorul uita de scrisoare o vreme si o gaseste intr-un momento de cumpana a vietii lui. Ajunge sa locuiasca cu Odette si mai apoi pleaca, dar ii ofera o calatorie la Marea Nordului, ce le va schimba destinul pentru totdeauna.

Ultima poveste, cea care da si numele cartii, spune povestea a 13 femei dintr-o inchisoare din Rusia si care vor sa trimita niste mesaje fetelor lor. Dupa indelungi ganduri si planuri incropesc o carte, cea mai frumoasa carte din lume… cu retete.

Requiem (Delirium #3) – Lauren Oliver

requiemTitlu original: Requiem (Delirium #3)

Autor: Lauren Oliver

Apariție: 5 Martie 2013

Proceded by: Delirium, Pandemonium

Nota: 3/5

Requiem (Delirium, #3)

In Requiem Lauren Oliver abordeaza putin diferit lucrurile: daca in cele doua carti anterioare intalneam doar perspectiva Lenei, in aceasta vom avea parte de o alternare a vietii Lenei si a prietenei ei, Hana.

In acest fel, vom vedea din doua perspective diferite revolutia creata de ¨invalizi¨, care incepe sa ia forme ingrijoratoare pentru cei ¨vindecati¨, o vom intalni pe Lena dupa ce s-a intors pe Taramul Salbatic, in timp ce lupta sa supravietuiasca impreuna cu rezistenta, ascunzandu-se de cei ¨vindecati¨ si incercand sa se lamureasca cu privire la sentimentele ei si pe Hana, in timp ce isi traieste viata de dupa operatia de vindecare si este pe punctul de a se casatori cu viitorul primar al orasului Portland.

In afara faptului ca cele doua fete au fost prietene foarte bune in trecut, povestile expuse nu par foarte legate la inceput dar, pe masura ce citim, si mai ales spre final destinul celor doua se leaga.

Nu mi-a placut deloc triunghiul amoros din aceasta carte, desi in partea a doua a acestei saga, nu m-a deranjat deloc. Julian nu e personajul meu preferat, si mai mult decat atat, mi se pare ca nu a fost suficient de bine conturat de catre autoare, mie una nu mi-a castigat increderea, cel putin nu asa cum a reusit Alex. Nici Lena nu mi se pare ca a avut o evolutie buna in aceasta carte, a fost mai degraba impartita intre cei doi, geloasa si suspicioasa.

Finalul a fost cel care m-a facut sa ii dau doar 3 din 5 pe Goodreads, m-a dezamagit, mi s-a parut fortat si imi pare ca a lasat o gramada de intrebari fara raspuns.

Ruta Sepetys la Bucuresti

20161023_185016Despre vizita Rutei Sepetys la Bucuresti am aflat de la Serial Readers si m-am gandit ca nu ar fi rau sa particip dat fiind ca ¨Printre tonuri cenusii¨ mi-a atras atentia inca de cand am aflat de ea, intr-un unboxing  facut de Irina . Am avut ocazia sa o si zaresc la finalul evenimentului si am vorbit putin cu ea. Eu o urmaresc pe Youtube cam de o luna de zile si imi place tare mult cum vorbeste.

Revenind la subiectul, vineri, 21 octombrie m-am prezentat la Libraria Humanitas din Cismigiu, unde a avut loc evenimentul de lansare.

Pentru cei care nu stiu, ¨Printre tonuri cenusii¨ spune povestea Linei si a familiei sale. In Lituania anului 1941, viata ei se schimba radical intr-o seara. Lina, mama si fratii ei sunt trimisi intr-o calatorie fara destinatie precisa intial, si confirmata ulterior  ca fiind Siberia, in timp ce tatal ei ramane intr-un lagar. O poveste despre lupta pentru viata in care singura arma detinuta de Lina este iubirea.

Ruta a transmis emotie in fiecare cuvant despre cartea ei, aceasta este senzatia pe care mi-a lasat-o mie. A spus ca ¨Printre tonuri cenusii¨ nu este o carte numai pentru lituanienii care au suferit ci pentru toti oamenii din lume care au avut de a face cu totalitarismul. Una din afirmatiile care mi-au atras cel mai mult atentia a fost aceea ca ¨Printre tonuri cenusii¨a reusit sa uneasca oamenii dupa ce istoria ii despartise. Cartea a uni oameni care in timpul razboiului au fost in tabere diferite.

Alaturi de Ruta Sepetys a fost prezent si Ambasadorul Lituaniei in Romania, care a spus despre Ruta ca este cea mai buna ambasadoare a Lituaniei. Si Excelenta sa a avut in familie un caz de deportare in Siberia si a mentionat ca cel mai probabil una din doua familii din aceasta tara a fost afectata de deportari. In cazul familiei sale, unchiul si familia lui s-au intors in Lituania dupa 20 de ani si au putut revada una din fiice care ramasese in tara atunci cand ceilalti membri ai familiei au fost deportati.

Prezent la eveniment a fost si Stejarel Olaru, fost director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, care a amintit de perioada 1941-1964, cand in Romania au avut loc deportari, cu scopul de a oferi sistemului comunist posibilitatea de a controla mai bine tara. Cine erau cei deportati? Propietari de terenuri si fabrici, farmacisti, cofetari, tarani care se opuneau colectivizarii, oameni din mediul politic sau din lumea religioasa. Acesta mi s-a parut in moment foarte interesant intrucat eu nu stiam foarte multe despre aceasta bucatica de istorie a tarii noastre si mica prezentare facutra de Stejarel Olaru mi-a trezit interesul.

Si doamna Gabriela Stoica, traducatoarea romanului a fost prezenta la eveniment si a vorbit putin despre ¨Printre tonuri cenusii¨ doar ca mi s-a parut ca a lipsit ceva in discursul dumneai.

Am avut parte si de un moment muzical sustinut de Sanziana Mandrut impreuna cu profesoara sa, un moment potrivit ambientului creat si foarte frumos.

La eveniment nu s-a discutat doar despre ¨Printre tonuri cenusii¨ ci si despre urmatoarea carte a Rutei Sepetys, ¨Salt to the sea¨, care va aparea in Romania in decembrie. Aceasta face parte tot din categoria fictiune istorica si spune povestea a doi baieti si doua fete ce lasa in urma tot ce au iubit vreodata. Actiunea are loc in vremea celui de-al doilea razboi mondial.