Tag: amintiri

Posted on

Multumesc pentru amintiri – Cecelia Ahern

Titlu in romana: Multumesc pentru amintiri

Titlu in engleza: Thanks for the memories

Autor: Cecelia Ahern

Apariție: 2008

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Multumesc pentru amintiri” a fost extrem de bine aleasa pentru lectura. O aveam la mine in momentul in care, in mod neasteptat a trebuit sa raman internata in spital, in urma unui stupid accident. Spun ca a fost potrivita pentru ca si protagonista noastra se afla in spital la inceputul cartii.

Curand, Joyce iese si decide sa o ia de la capat cu viata ei si sa ia o data pentru totdeauna deciziile pe care nu le-a luat pana in momentul cand a avut accidentul.

Justin Hitchcock merge in Dublin pentru a tine o conferinta si pentru a fi mai aproape de fiica lui pe continentul european. O cunoaste pe Sarah, care-l convinge sa doneze sange, un lucru de care el se teme extrem de tare (si mai stiu eu pe cineva care se teme de luat sange).

Barbatul este personajul meu preferat din aceasta carte. Este amuzant, inteligent, cu o cultura generala impresionanta. Tatal femeii este haios, din primul moment si pana la final. E un personaj care o completeaza frumos pe fiica lui, si care e sarea si piperul acestui roman.

Joyce isi doreste enorm sa devina mama doar ca, din pacate, visul ei se prabuseste subit si simte ca trebuie sa o ia de la inceput. Se intersecteaza intamplator cu Justin, la un salon unde amandoi se vor tunde, dar schimbarea ei va fi semnificativa.

Dincolo de intalnirea celor doi de la salon, viata lor este legata intr-un mod neasteptat si incredibil, dar pe care eu nu l-as vedea imposibil in viata reala. Mi-a placut ce se intampla cu Joyce si cum ajung sa-si dea tarcoale cei doi protagonisti. Sunt haiosi iar chimia lor trece de paginile cartii. Transmit tot ce e mai frumos si par extrem de reali.

Daca acest roman s-ar ecraniza, ar iesi un film interesant, si mi-as dori sa il vad. A doua jumatate a cartii este mai activa si imi place mai mult. Cecelia Ahern a facut o treaba extraordinara si de aceasta data.

Le multumesc celor de la editura All pentru aceasta carte. O puteti gasi pe site-ul lor, dand click aici.

Posted on

Leapsa printre carti

Am vazut aceasta leapsa pe blogul celor de la delicateseliterare, mi-a placut si am zis ca a venit momentul sa fac si eu prima leapsa pe acest blog.

1. Cand faci o pauza de la citit, folosesti un semn de carte sau indoi un colt al paginii?

Intotdeauna un semn de carte. Mi se pare ca daca indoi un colt, parca as rani cartea, si incerc sa evit asta, mai ales ca am o gramada de semne de carte, unele facute chiar de mine. In plus, am un obicei legat de semnul de carte si uneori il folosesc pentru a “urmari” randurile.

 

2. Ai primit in ultimul timp o carte? Daca da, care a fost aceasta?

Da, ultimele 3 carti primite sunt: Pecetea mortii de Veronica Roth de la prietenul meu si 2 carti de la Libris: Arsa de vie de Souad despre care am scris aici, si Jocul lui Gerald de Stephen King.

3. Citesti in baie?

Da, daca stau bine sa ma gandesc mi-am dezvoltat obiceiul ca aproape de fiecare data cand fac o baie relaxanta aceasta sa vina insotita de o carte.

4. Te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? Daca da, despre ce?

O da, visul meu e sa pot pune pe hartie toate ideile pe care le am. Am avut cateva tentative in adolescenta, inspirate de gasca mea de prieteni de atunci.

5. Care este cartea ta preferata?

Pff, foarte greu de ales. Cateva dintre ele sunt: E cineva acolo? de Marian Keyes, La muerte de Venus si Incaperi ferecate de Care Santos, Ciresarii de Constantin Chirita si Harry Potter, ca sa mentionez ceva din adolescenta.

6. Iti place sa recitesti unele carti?

N-am mai recitit ceva de cand eram copil, deoarece de fiecare data vad alte si alte carti si nu-mi ajunge timpul. Dar mi-as dori.

7. Ce parere ai despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciezi si ce le-ai spune?

E minunat sa poti intalni autorii cartilor pe care le-ai citit. Eu pana acum am avut ocazia sa le intalnesc pe Care Santos, de care ma simt foarte atasata prin prisma unor intamplari din viata mea, si pe Ruta Sepetys, care m-a fascinat prin modul in care vorbea, atat de cald si de frumos.

8. Iti place sa vorbesti despre ceea ce citesti si cu cine?

Da, odata pornita nu ma mai pot opri. In general oamenii ma intreaba ce mai citesc si-atunci eu ma pun sa le povestesc, dar exista si situatii cand o carte ma intriga atat de tare incat simt nevoia sa ii povestesc unei colege, care ma asculta mereu.

9. Care sunt lucrurile care te determina sa alegi o carte anume?

Autorul, coperta si prima propozitie din descrierea de pe coperta sau site-ul unde am vazut-o.

10. Care crezi ca este o “lectura obligatorie”, o carte pe care toata lumea trebuie sa o citeasca?

Cartile inspirate din intamplari reale. Atat la Dezastrul de la Cernobil cat si la Eu sunt Malala sau Arsa de vie, am mentionat ca trebuie citite. Cred ca astfel de carti te schimba si realizezi asta atunci cand ai terminat de citit ultimul rand din carte.

11. Care este locul tau preferat pentru lectura?

Nu stiu daca am neaparat un loc preferat pentru lectura, dar e important sa ma atinga soarele. Imi place vara, afara, cu pisica mea neagra in brate, torcand.

12. Cand citesti, asculti muzica sau preferi linistea?

Asa cum am spus si in articolul Cum m-am apucat de citit, nu am o problema cu zgomotele, fie ele muzica sau vocea oamenilor, sau aspiratorul mamei sau bormasina vecinului. Dar nu am un obicei din a citi cu muzica.

13. Ai citit carti in format electronic?

Da, multe. Citesc mult si in spaniola si nu prea am de unde sa imi iau carti aici, asa ca cele in format electronic sunt numai bune. Proportia era mai mare in favoarea ebook-urilor pana pe la jumatatea anului trecut, dar acum majoritatea o reprezinta cele tiparite.

14. Citesti numai carti cumparate sau si carti imprumutate?

Imprumut mult de la Bookster. 50% din ce citesc vine de acolo.

15. Fa un top 5 al celor mai bune carti/serii pe care le-ai citit vreodata

Leapsa asta are la final lovitura suprema. E prea greu sa aleg asa ca raman cu variantele de la intrebarea 5.

Voi ce ati raspunde la fiecare din intrebarile acestei provocari?

Posted on

Sentimentul unui sfarsit – Julian Barnes

Titlu in romana: Sentimentul unui sfarsit

Titlu in engleza: The sense of an ending

Autor: Julian Barnes

Apariție: 2011

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Pe Julian Barnes l-am citit dupa ce am auzit de el de la Irina. Pana atunci nu mi-a atras prea tare atentia dar m-am hotarat sa incep cu Sentimentul unui sfarsit. Anthony Webster este protagonistul si naratorul din acest roman care, ajuns la maturitate isi reaminteste o serie de intamplari din adolescenta. Avea o gasca formata din 3 baieti, la care se alatura si Adrian, un tip pe care toti vor sa il aiba ca cel mai bun prieten. Este inteligent si foarte sigur pe sine, probabil tanarul la care cel mai putin te-ai fi asteptat sa se sinucida.

Prietenii sai, cu care si-a impartit fetele, cu care s-au bucurat de anii de facultate si cu care si-a facut promisiunea de a ramane uniti pentru totdeauna, au incercat sa uite intamplarea si sa nu se lase afectati. Dar intr-o zi Anthony primeste o scrisoare de la un avocat, prin care este anuntat ca mama primei sale iubite Veronica, Sarah Ford, i-a lasat mostenire 500 de lire si un plic cu un manuscris. Acest plic cu o parte din jurnalul prietenului sai Adrian, se transforma in centrul intregului roman. Desi pe Sarah a intalnit-o o singura data, in timpul relatiei lui cu Veronica, acesta se pare ca nu l-a uitat si l-a mentionat in testament.

Sentimentul unui sfarsit nu ne expune doar o serie de amintiri, ci evidentiaza si schimbarea radicala pe care o experimenteaza Anthony in viata sa, odata cu aparitia acestui testament.

Romanul este o combinatie intre prezent si amintirile protagonistului, relatia sa cu Veronica, care mai apoi s-a cuplat cu Adrian, si care era impreuna cu acesta, cand a recurs la acel gest. Anthony are si o relatie destul de ciudata cu fosta lui sotie, Margaret, cel putin in viziunea mea.

Despre Veronica nu pot sa spun decat ca imi e antipatica de la inceput pana la final, nu-mi place deloc atitudinea ei, desi ajung sa o inteleg putin spre finalul romanului. Adrian pe de alta parte continua sa fie prezent in viata acesteia si a protagonistului nostru. Nici pe Anthony nu am reusit sa il inteleg prea bine, tot timpul mi se pare ca e cam pierdut.

Stilul lui Julian Barnes m-a atras si cred ca voi mai citi in viitorul apropiat si o alta carte a acestuia.

 

 

Posted on

Iti amintesti de mine? – Sophie Kinsella

te-acuerdas-de-miTitlu in spaniola: Te acuerdas de mí?

Titlu original: Remember me?

Autor: Sophie Kinsella

Apariție: 2008

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Pentru cine nu stie, Sophie Kinsella este creatoarea lui Becky Bloomwood, faimosul personaj innebunit dupa cumparaturi, in care poate ca ne regasim fiecare dintre noi la un moment dat, fie ca e vorba despre carti, haine, produse pentru make-up, gadget-uri sau compomente pentru calculatoare.

De aceasta data, Sophie Kinsella ne spune povestea lui Lexi Smart, o fata care se trezeste intr-o dimineata si descopera ca viata ei e cu totul alta decat seara trecuta. Cartea asta a trezit in mine niste intrebari si raspunsuri, oricat de prosteasca a sunat ideea unei schimbari de pe azi pe maine.

Lexi avea un job prost platit, dinti strambi si o viata sentimentala pe butuci, cand intr-o dimineata se trezeste la spital si descopera ca are o dantura perfecta, unghii perfecte si e foarte bogata si casatorita.

Din punct de vedere al imbinarii elementelor de la inceputul cartii, unde o cunoastem pe Lexi si al elementelor de dupa, cand se trezeste la spital, cartea mi se pare senzational de bine scrisa.

Ideea a fost foarte buna, iti da impresia ca esti parte din poveste si odata cu Lexi te crezi si tu intr-un vis.

Sophie Kinsella a creat un puzzle unde impreuna cu protagonista, cititorul are ocazia sa reconstruiasca si sa descopere etape si oameni din perioada cuprinsa intre seara dezastruoasa si ziua minunata.

Povestea este scrisa la persoana intai, asa ca e usor sa te asociezi cu personajul. Cartea e usor de citit si distractiva, conturata cu niste personaje foarte faine: Lexi e simpatica asa dezastruoasa asa cum e ea, ceea ce da culoare si credibilitate; sotul ei, Eric, tipicul bogatan care nu vede dincolo de partea materiala si e atat de ridicol incat nu de putine ori m-a pufnit rasul; Jon e personajul masculin cel mai frumos din carte si impreuna cu Fi, Carolyn si Debs, prietene lui Lexi, o ajuta pe aceasta sa afle adevarul. Cu ele va fi un pic mai greu, dar pana la urma se dau si ele pe brazda.

Cartea m-a facut sa rad, si m-a ajutat sa ma deconectez, mai ales in perioada asta un pic cam incarcata pentru mine, in care am simtit nevoia sa citesc ceva haios si usor.