Tag: fantasy

Posted on

Tronul de cleștar (#1 Tronul de cleștar) – Sarah J. Maas

Titlu în spaniolă: Trono de cristal

Titlu în engleză: Throne of glass

Autor: Sarah J. Maas

Apariție: 2 august 2012

Followed by: Crown of midnight (Diamantul de la miezul nopții), Heir of fire (Moștenitoarea focului), Queen of Shadows (Regina umbrelor),
Empire of Storms (Imperiul furtunilor), Tower of Dawn, Kingdom of Ash

Notă: 4/5

În minele de sare de la Endovier o fată de 18 ani este condamnată la închisoare pe viață, după ce a comis o greșeală fatală. Deși este atât de tânără, ea este o asasină profesionistă și pentru asta, căpitanul Westfall îi oferă o șansă de a se salva din mine, chiar dacă pentru asta va avea de plătit un preț extrem de mare. Celaena trebuie să participe într-un turneu ce presupune o luptă pe viață și pe moarte, ca reprezentantă a prințului, și să concureze cu cei mai periculoși asasini și hoți din țară.

Dacă va câștiga turneul, ea nu va fi liberă imediat, ci va trebui să fie asasină în slujba regelui timp de patru ani. Un alt sacrificiu pe care va fi nevoită să îl facă este acela de a-și ascunde adevărata identitate în fața celorlalți participanți la turneu. Doar Chaol Westfall și prințul Dorian îi știu numele.

Despre personaje, bănuiți probabil că vor forma un triunghi amoros. Preferatul meu este Chaol, cel puțin în acest prim volum, pentru că am impresia că Dorian nu a fost foarte bine conturat ca personaj și nici pus în valoare suficient.

Participanții la turneu trebuie să treacă prin diferite probe, în urma cărora sunt fie eliminați, fie mor. Aceste probe nu sunt întotdeauna descrise în detaliu, peste unele trecându-se imediat și fiind doar menționate, motivele fiind, cred eu, acelea de a evita repetarea unor situații și plictisirea cititorului. Accentul a fost pus mai mult asupra relației dintre personaje, crearea lor și evoluția pe care au avut-o.

Celaena mi-a fost puțin antipatică la început, dar pe măsură ce am cunoscut-o mai bine, am ajuns să o înțeleg. În plus, ea se mai îmblânzește puțin, în ciuda tuturor greutăților și piedicilor prin care va trece în timpul concursului. În triunghiul amoros din care face parte, eu susțin echipa Celaena- Chaol, deși trebuie să recunosc că, în privința lui Dorian a protagonistei noastre, îmi place faptul că amândoi citesc, și că prințul îi împrumută cărți.

Tronul de cleștar este primul volum al acestei serii magice, ce poartă același nume, și este cartea care ne deschide apetitul pentru mai mult. Deși știam seria de mai mult timp, cea care m-a convins s- o citesc a fost Diana de la Cărți de iubit. Vă recomand și vouă seria asta dacă vă e dor de ceva fantasy și care să nu se termine după doar o carte sau două.

Posted on

Soția călătorului în timp – Audrey Niffenegger

Titlu în engleză: The time traveler’s wife

Autor: Audrey Niffenegger

Apariție: 5 iulie 2003

Notă Goodreads: 5/5

Aveam această carte de foarte mult timp pe lista mea de lecturi to read, și ca să fiu mai exactă de prin 2014, dar abia anul acesta am avut ocazia să o citesc. Mi-a plăcut la nebunie povestea și m-a sensibilizat, pentru că în zilele noastre am impresia că e din ce în ce mai greu să dai totul pentru o poveste de dragoste, dar și pentru o poveste de prietenie ca acelea pe care le întâlnim în Soția călătorului în timp.

Henry este călător în timp, fără voia sa. Totul a început în copilărie și din păcate în călătoriile sale, el rămâne fără haine, ceea ce l-a făcut să comită de-a lungul timpului o serie de acte ilegale: a intrat neinvitat în casele oamenilor, a furat și de cele mai multe ori a fost reținut pentru exibiționism. Nici la job nu i-a fost deloc ușor.

În timpul uneia dintre călătorii, Henry o cunoaște pe Clare, cea care îi va deveni soție. Pe atunci ea era doar o fetiță de 6 ani, pe când el era un bărbat în toată regula, de peste 30 ani.

În romanul lui Audrey Niffenegger avem șansa să cunoaștem lucrurile atât din punctul de vedere al lui Henry cât și din punct de vedere al lui Clare. Îi urmărim în toate întâlnirile lor, la joburi, în trecut și în prezent, prin toate momentele frumoase, dar și prin toate momentele grele de care au avut parte de-a lungul vieții lor.

Dincolo de povestea de dragoste incredibilă, avem șansa întâlnirii unei povești de prietenie sinceră, cum rar mai găsești și cum mulți dintre noi și-ar dori.

Tristă, amuzantă, emoționantă, Soția călătorului în timp este o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească, pentru că e o bucurie pentru suflet.

Posted on

Wintersong (#1 Wintersong) – S. Jae-Jones

Titlu în engleză: Wintersong

Titlu în spaniolă: Canción de invierno

Autor: S. Jae-Jones

Apariție: 7 februarie 2017

Followed by: Shadowsong

Notă: 3/5

Sinopsisul Wintersong m-a atras foarte tare și, pentru că nu era tradusă în limba română, am ales varianta în limba spaniolă.

Romanul începe în ultima zi a anului, când iarna e pe cale să se instaleze, iar Liesl rememorează povestea regelui Goblinului, o poveste care i-a stimulat imaginația ani de-a rândul. La cei 18 ani ai săi, Liesl a renunțat la visele sale și-și ajută familia atât cât poate. Curând învață că regele Goblin nu trăiește doar în povești, pentru că sora ei este răpită de acesta, iar tânăra pleacă în căutarea și recuperarea sorii sale.

Acțiunea romanului nu are definită clar o perioadă în timp. Știm doar că este iarnă și că ne aflăm în Germania, unde cunoaștem familia lui Liesl, formată din cei doi părinți, cei trei copii și bunica Constanze. Liesl este sora cea mare, urmată fiind de Käthe și Josef, acesta din urmă fiind singurul băiat, muzicianul de care părinții sunt mândri. Și Liesl face muzică, dar fiind femeie, nu i se dau prea multe șanse de reușită, iar părinții nu cred deloc în talentul său. De altfel, ea ajunge să-și manifeste acest talent doar în prezența lui Josef. Cei doi au o relație deosebită și frumoasă. Käthe e sora frumoasă, îndrăzneață, care stârnește pasiuni la orice pas.

Într-o zi, cele două surori merg la piață. Lui Liesl atmosfera i se pare ciudată și-și amintește vorbele bunicii Constanze, cu privire la ultima zi a anului, când anul vechi moare. Pentru bătrână, această ultimă zi a anului nu este 31 decembrie, ea având un calendar al său, după legile vechi, iar ultima zi a anului este o ultimă zi de toamnă în care porțile graniței dintre lumea așa cum o știu personajele noastre și lumea subterană se deschid. Este noaptea când regele elfilor vine în căutarea unei soții.

Käthe dispare din piață și bineînțeles asta înseamnă că ea a fost răpită de Der Erlkönig sau Refele Elfilor. Liesl nu poate lăsa lucrurile așa, și pleacă în căutarea surorii sale, asumându-și riscuri pe care nici ea nu le cunoaște bine.

în Wintersong descoperim o lume magică, plină de vietăți care mai de care mai ciudățele și suntem martori la schimbările pe care le suferă Liesl. Mi-aș fi dorit să fie dezvoltată mai mult povestea lui Der Erlkönig, ceva mai devreme în roman și nu lăsată așa aproape de finall. Și apropo de final, e construit de așa natură încât ți se dă de înțeles că urmează și un al doilea volum, pentru că povestea nu se poate termina așa.

Pentru mine, Wintersong a fost o lectură diferită și vă invit și pe voi să o citiți, chiar dacă e vară. S-ar putea ca frigul din carte să vă ajute să vă răcoriți în zilele călduroase de vară.

Posted on

Râurile din Londra (#1 Peter Grant) – Ben Aaronovitch

Titlu în engleză: Rivers of London

Autor: Ben Aaronovitch

Apariție: 10 ianuarie 2011

Followed by: 1.5 The Home Crowd Advantage, 2. Moon Over Soho, 3. Whispers Under Ground, 4. Broken Homes, 5. Foxglove Summer, 5.5. The Furthest Station, 6. The Hanging Tree, 6.5. A Rare Book of Cunning Device, 7. Lies Sleeping, 7.5. The October Man

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Peter Grant este un agent de poliție începător, în cadrul Poliției Metropolitane din Londra. La un moment dat, el primește niște informații esențiale de la un martor ocular al unei crime. Asta nu ar reprezenta o problemă, dar acest martor se dovedește a fi o fantomă. Din acel moment, este mutat într-un departament secret al poliției, unde începe să lucreze alături de inspectorul Nightingale. Una dintre resposabilitățile lor este aceea de a negocia pacea între cei doi zei ai Tamisei.

Peter Grant este un polițist de culoare (un element original, un aspect nu prea întâlnit la un personaj principal), recent ieșit de pe băncile școlii și plin de entuziasm în ceea ce privește noul său job. Chiar cu o seară înainte de data oficială a începerii serviciului, Peter dă peste un cadavru decapitat. Această crimă dezlănțuie o serie de descoperiri, cum ar fi acel departament special care se ocupă cu elementele magice și ființele mitologice. Peter va învăța să-și controleze magia cu ajutorul inspectorului Nightingale și va avea ocazia să fie parte într-o serie de aventuri care ne vor ține cu sufletul la gură.

Râurile din Londra este primul volum al unei serii care ia numele personajului principal, Peter Grant, o serie care în acest moment are nu mai puțin de 7 volume, iar vestea bună este că a început să fie tradusă și în România. Din punctul meu de vedere, este o serie care promite pentru că are acțiune, mister, magie, știință, mitologie, o combinație rar întâlnită.

Diana Gabaldon, autoarea seriei Călătoarea, a afirmat despre această carte că este o ilustrare a ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Harry Potter s-ar fi angajat la poliția metropolitană din Londra. Cred că această afirmație o recomandă mai mult decât suficient, așa că vă invit să citiți și voi această carte care mi se pare că încă nu este foarte cunoscută în România și merită ceva mai multă atenție.

Posted on

Invadarea ținutului Tearling (#2 Regina ținutului Tearling) – Erika Johansen

Titlu în spaiolă: La invasión del Tearling

Titlu în engleză: The invasion of the Tearling

Autor: Erika Johansen

Apariție: 9 iunie 2015

Preceded by: Regina adevărată

Followed by: The fate of the Tearling

Notă: 3/5

Încăperi ferecate

Kelsea a reușit să ia ceea ce îi aparține, adică tronul ținutului Tearling. Doar că lucrurile nu se opresc aici, pentru că ea trebuie să ducă o luptă extrem de grea pentru a-și salva oamenii și regatul. Ca regină, ea a oprit traficul cu sclavi către ținutul numit Mort, ceea ce a atras după sine furia reginei acelui ținut, numită Regina Roșie care decide să ia măsuri.

Pe de altă parte, în peisajul acestei lecturi apare și Lily, cu care Kelsea are o anumită legătură pe care încearcă să o clarifice. Această femeie vine dintr-o altă epocă și poate avea un rol esențial atât în trecutul ținutului Tearling cât și în viitorul lui.

Pe lângă rîzbunarea pe care vrea să o ducă la împlinire pentru că nu mai primește sclavi din Tearling, Regina Roșie își dorește și safirele lui Kelsea, cele pe care le-am descoperit împtreună cu ea în primul volum al seriei, și care au ajutat-o pe tânăra noastră.

Kelsea se pregătește pentru atacul Reginei Roșii, punând la cale toate strategiile posibile pentru a-și proteja regatul și este sprijinită de Maza și Pen, pe care avem ocazia să îi cunoaștem ceva mai bine în acest volum. În același timp, regina ținutului Tearling suferă niște transformări, atât fizice cât și din punct de vedere al unor vedenii pe care le are.

Îmi place seria aceasta deși uneori îmi pare artificial lungită, și îmi pare rău că nu e mai cunpscută și apreciată de cititorii din România. În acest moment, cartea are o medie de 4.12/5 stele pe Goodreads, un pic mai mare decât media primului volumn.

Eu abia aștept să citesc și volumul al treilea al seriei Regina ținutului Tearling, The fate of the Tearling, care încă nu este tradusă la noi. Dacă și voi ați citit această carte, vă învit să îmi împărtășiți părerile.