Ultima scăpare este un thriller psihologic interesant, care te face să ai și tu dubii cu privire la turnura pe care o iau lucrurile, întrucât nu este deloc previzibil.
Ted McKay este un bărbat căsătorit, cu doi copii și o slujbă foarte bine plătită. Are tot ce și-ar putea dori, dar ceea ce el vrea este să-și tragă un glonț în cap, întrucât a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală în fază terminală.
Chiar când e pe punctul de a apăsa pe trăgaci, este întrerupt de sonerie. La ușă se află Justin Lynch, un bărbat care îi face o propunere ieșită din comun: trebuie să ucidă altre două persoane: un criminal și un om bolnav de cancer care, la fel ca și Ted, își dorește să moară. În schimbul acestui lucru, Ted va fi ucis de altcineva și astfel, familia lui va fi scutită de suferința de a ști că el s-a sinucis.
Problema legată de acest plan este aceea că pe măsură ce lucrurile evoluează, unele momente sunt extrem de ciudate. Situațiile sunt extrem de alambicate, în stilul lui Federico Axat și abia spre finalul romanului se clarifică ușor, ușor.
Ultima scăpare este o carte care creează dependență și te face să îți dorești să treci pagină după pagină până îți deslușești misterul. Se citește destul de ușor și repede, chiar dacă este destul de lungă. De asemenea, este ceva mai diferită de alte thrillere pe care le-am citit. Nu este primul roman al lui Federico Axat pe care îl citesc și cu singuranță nu va fi ultimul, tocmai datorită stilului autorului cât și temelor originale pe care le abordează.
Păstrând tradiția, nu pot să închei anul 2018 fără să scriu articolul cu ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit în ultimul trimestru al acestui an.
Ce am citit
În luna octombrie am început cu
Disecție de Han Kang și apoi a urmat Oryx și Crake de Margaret Atwood, care se afla pe lista mea de lecturi de ceva timp. Aceasta din urmă este prima parte a unei serii cu numele MaddAddam, care ne prezintă un viitor greu de imaginat în acest moment, dar deloc imposibil, după părerea mea.
Tot
în aceeași lună, am ascultat două audiobookuri, în limba engleză: Little fires everywhere de Celeste Ng (tradusă la noi sub numele Mici focuri pretutindeni) și Twenties girl de Sophie Kinsella (tradusă la noi la Polirom cu numele Fata fantomă). Am încercat să ma obișnuiesc cu tipul acesta de lectură, și am ales cărți ușoare. Sunt genul de persoană care se plictisește destul de repede, și este simplu să fiu distrasă de altceva atunci când ascult și să nu fiu atentă la lectură.
Am încheiat această lună de toamnă cu Aleea cu licurici de Kristin Hannah, care mi-a plăcut foarte mult (puteți afla mai multe în curând, într-un articol pe blog) și cu o carte care nu este încă tradusă la noi Scythe de Neal Shusterman, primul volum al seriei Arc of a Scythe. De foarte mult timp nu am mai fost așa de captivată de o serie. Mi-a plăcut foarte mult, se află printre favoritele anului și o să vă povestesc curând pe blog despre ea.
Cum sfârșitul de an era foarte aproape iar eu eram departe de îndeplinirea reading challenge-ului de pe Goodreads, am încercat să citesc cât mai mult pentru a recupera din diferență. Iar luna noiembrie a fost una extrem de productivă din punctul acesta de vedere și ținând cont de toate schimbările din viața mea.
Am reușit să termin Grădina speranței de Diane Ackerman, pe care o începusem în octombrie. A urmat Viață după viață de Kate Atkinson, care m-a introdus într-o poveste diferită de ceea ce am citit eu până atunci. O mică favoare de Darcey Bell m-a însoțit în călătoria mea spre un nou început. Am terminat și audiobookul Eleanor Oliphant is completely fine de Gail Honeyman. Cartea este extrem de cunoscută și este tradusă la noi cu numele Eleanor Oliphant se simte excelent.
Au urmat trei lecturi în limba spaniolă. Prima a fost The undomestic goddess de Sophie Kinsella (în spaniolă La reina de la casa , în română Supermenajera). A doua a fost La casa de Riverton de Kate Morton (tradusă la noi cu numele Casa de la Riverton), prima carte a autoarei pe care o citesc, și în ciuda faptului ca e foarte lăudată pe mine nu m-a dat pe spate. O sa continui să citesc și alte cărți să vedem dacă or să îmi placă mai mult. Iar ultima carte în limba spaniolă a fost primul volum al seriei Familia Royal, La princesa de papel de Erin Watt (cunoscută la noi sub numele Prințesa de hârtie). Luna s-a încheiat cu o carte de la Libris: Cazul Joan M de James M. Cain.
Luna decembrie a fost și mai productivă decât anterioara. Am continuat seria Familia Royal, de Erin Watt cu volumele 2 și 3: Prințul de hârtie și Palatul de hârtie. Au urmat două cărți în spaniolă: El viaje de las novias de Jojo Moyes (tradusă la noi cu numele În căutarea unui destin) și La niña del cristal de Jeffrey Ford, carte care încă nu este tradusă la noi, din câte știu. Am reușit să citesc și Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari și am început o serie thriller care se numește Helen Grace, de M.J. Arlidge, iar primul volum se numește Ghici cine moare primul (în spaniolă Tú te vas, tú te quedas).
Între Crăciun și sfârșitul anului îmi propusesem să citesc 7 cărți, despre care v-am scris în acest articol. Am început cu Urmașii de sânge și os de Tomi Adeyemi, apoi cu Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri de Radu Paraschivescu și am continuat cu Zăpada mieilor de Jenny Hubbard și Ultima scăpare de Federico Axat. Sunt 4 din 7 iar în prezent am trecut de jumătatea cărții Biblioteca sufletelor, cel de-al treilea volum al seriei Miss Peregrine, de Ransom Riggs.
Cărți noi în biblioteca mea
Așa cum spuneam și în articolul trecut, am încercat să cumpăr cât mai puține cărți, din dorința de a le termina pe cele neîncepute din biblioteca mea. Asta ținând cont și de faptul că am plecat din țară și am putut să îmi iau cu mine doar câteva cărți.
În octombrie m-am ținut departe de cumpărături. La început de noiembrie am primit de la Libris două cărți: Cazul Joan M de James M Cain și O mică favoare de Darcey Bell. Tot în aceeași lună am dat o comandă pe site-ul lor și mi-am luat: Ultima scăpare de Federico Axat, Urmașii de sânge și os (#1 Zestrea Orishei) de Tomi Adeyemi, Negru ca abanosul (#3 Lumikki Andersson) de Salla Simukka și Zăpada mieilor de Jenny Hubbard. Câteva zile mai târziu, am dat o comandă și pe Emag și mi-am luat Povestea mea de Michelle Obama, cu care plănuiesc să încep anul 2019.
În luna decembrie am reușit să cumpăr doar o carte. De fapt este un album cu rețete, poze frumoase și câteva povești. Este vorba despre Crăciun la New York de Lisa Nieschlag și Lars Wentrup.
Închei aici seria de articole trimestriale pentru 2018 dar voi continua să scriu și în 2019. Vă doresc un an nou bogat în lecturi!
Este deja 7 decembrie iar eu sunt in urma cu challenge-ul de pe Goodreads. Imi propusesem sa citesc 80 de carti anul acesta dar sunt abia la 65 si mai citesc 2 in acest moment. Nu cred ca voi reusi sa imi duc la indeplinire provocarea, dar o sa incerc.
Pentru aceasta luna, as vrea sa ma provoc sa citesc cel putin 7 carti. 5 dintre ele sunt noi in biblioteca mea, pentru ca am profitat de reducerile de black friday si mi-am cumparat cateva dintre noutatile toamei si cateva carti care se aflau pe lista mea de mai mult timp.
In aceasta toamna, mai ales la Gaudeamus, s-au lansat numai carti faine dar eu nu am putut sa ajung, din pacate, asa ca a trebuit sa ma limitez la comenzile online, iar acum acestea ma asteapta cuminti acasa la parintii mei.
De fapt, provocarea pe care mi-o lansez este de a citi aceste 7 carti intre 24 decembrie si 31 ianuarie 2018. Poate ca par multe, mai ales ca majoritatea au destul de multe pagini, dar o provocare e o provocare. Iata care sunt cartile de pe lista mea:
Orice om ii este teama: un partid, doi ani si trei premieri – Radu Paraschivescu– cred ca nu este nevoie de nici o prezentare. Ador ideea aceste carti, situatia in care se afla Romania in acest moment, din cauza acestui partid este un subiect sensibil pentru mine si aceasta va fi prima carte a lui Radu Paraschivescu pe care o voi citi.
Povestea mea – Michelle Obama– aceasta femeie transmite ceva special prin chipul ei, sau cel putin asta am inteles eu din cat am vazut-o la televizor. Abia astept sa ii citesc povestea.
Urmasii de sange si os – Tomi Adeyemi – o carte extrem de iubita si care mi-a atras atentia de cand am vazut-o prima data in blogosfera din afara tarii. este o carte young adult, dar eu nu ma feresc de aceste lecturi, ba chiar imi plac.
Vremuri second-hand – Svetlana Aleksievici– acesta carte este probabil printre cele mai mari din lista aceasta. Ma fascineaza subiectele pe care le abordeaza Svetlana Aleksievici si cred ca este important sa ii citim cartile.
Ultima scapare – Federico Axat– inca de cand a aparut, aceasta carte s-a aflat pe whishlist-ul meu. Am mai citit o singura carte de Federico Axat si mi-a placut mult stilul sau. Prea multe nu stiu despre subiectul cartii, dar este un thriller.
Zapada mieilor – Jenny Hubbard – nici desprea aceasta carte nu stiu prea multe lucruri, dar mi-au atras atentia atat numele cat si coperta. Este probabil o lectura rapida si este tot young adult.
Biblioteca sufletelor – Ransom Riggs – cred ca sosit momentul sa termin cele 3 carti din seria Miss Peregrine care s-au tradus la noi. Acesta este cel de-al treilea volum al seriei, si din cate stiu, cel de-al patrulea este in curs de aparitie.
Sper sa reusesc sa citesc cele 7 carti in periaoda mentionata. Voi v-ati ales cartile pe care le veti citi de sarbatori? Care sunt acestea?
Nu il cunosteam pe Federico Axat inainte, dar cautand pe internet am aflat ca este argentinian si ca prima sa carte este Benjamin (2010) care se poate considera ca fiind parte din categoría thriller, la fel ca si Classroom 19.
In plina noapte, cinci straini sunt convocati la o scoala, in afara orasului. Odata ajunsi acolo, fara sa inteleaga prea bine care este scopul pentru care au fost rugati sa se prezinte acolo, incep sa-si dea seama ca oarecum au legatura intr-un fel sau altul cu o tragedia ce avusese loc in urma cu cativa ani: moartea a paisprezece copii in clasa cu numarul 19, ce acum sta inchisa.
Cei cinci incep sa joace un joc periculos, in care fiecare devine suspect si victima, si care ii va duce pe marginea prapastiei.
Subiectul mi s-a parut foarte interesant dar, desi in majoritatea cazurilor cartile devin mai bune in a doua parte, in acest caz inceputul mi-a placut mult mai mult decat finalul.
Pozitiv despre aceasta a doua carte a lui Federico Axat pot spune ca imi plac flashback-urile pe care le intalnim, deoarece ne permit sa cunoastem povestile fiecaruia dintre cei cinci participanti si, in acelasi timp ne permit sa intelegem prezenta lor in noaptea aceea la scoala.
Aceste fragmente clarifica multe intrebari ce apar de-a lungul lecturii, dar intrerupe momentul explicat pentru a face intoarcerea in trecut.
Classroom 19 m-a tinut in “priza¨” pana intr-un anumit moment, aproape de jumatate, cand mi-am cam dat seama cum se va termina povestea. Am fost totusi putin intrigata de elementele de fantasy care au aparut, nu ma asteptam la ele. Recunosc ca as fi preferat o carte mai realistica din punct de vedere al finalului.
Despre personaje nu ar fi prea multe de spus: unul dintre ele este Judd Wilson, administratorul scolii, un tip destul de ciudat, directoarea scolii, Kathleen Blake, Michael, un fost elev al scolii, care ajuta in biblioteca, si Paul si Ally, el ziarist si ea o fata pe care acesta a cunoscut-o intr-un bar.
Per total, pot spune ca a fost o carte ok, usor de citit, dar nu extraordinara. Poate daca sunteti fani ai acestui gen, o sa va placa mai mult, dar va recomand sa nu va faceti sperante.
