Cărți populare #1

Ce au în comun Taylor Jenkins Reid, Alex Michaelides și Agnès Martin-Lugand? Ei bine, au scris trei cărți care au fost iubite de cititori dar care mie mi-au cam înșelat așteptările. De aceea, de cele mai multe ori aștept puțin înainte de a cumpăra cărți atât de intens promovate și lăudate (hype fiind termenul folosit).

În astfel de cazuri ne întrebăm dacă problema e la noi sau la carte. Iar eu v-aș spune că nu e nici o problemă de nici o parte pentru că, poate nu a fost momentul potrivit pentru lectura respectivă, poate aștepările au fost prea mari, generate de experiența anterioară cu romanele autorului sau de lauda din online, sau pur și simplu suntem deja experimentați cu privire la un anumit gen și cartea respectivă e mai slabă decât altele din același gen pe care le-am citit.

În cazul autorilor menționați mai sus, am citit Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, Pacienta tăcută și Oamenii fericiți citesc și beau cafea și la ele mă voi referi mai jos. Apoi, pe principiul “dacă nu ți-a plăcut asta, citește asta” o să vă recomand și câte o carte pe care eu o găsesc similară dar care mi-a plăcut mult mai mult.

Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo încă face vâlvă în online și eu nu am reușit încă să înțeleg de ce. Autoarea nu are neapărat un stil deosebit de a expune povestea iar legătura fostei vedete de la Hollywood cu ziarista este, din punctul meu de vedere, destul de previzibilă. Mi-a plăcut însă adevărata poveste de dragoste a vedetei, sau ceea ce cred eu că a fost adevărata poveste de dragoste.

Pacienta tăcută a făcut și ea destul de multă vâlvă în online și îmi amintesc că aveam așteptări destul de mari atunci când am început să o citesc. Însă prin mâna mea mai trecuseră destul de multe thrillere și cărți de mister și a fost previzibilă, într-atât încât am fost chiar dezamagită de faptul că m-am lăsat impresionată de vorbele care o situau ca o poveste surprinzătoare, cu legături la care nimeni nu se aștepta.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea are un titlu foarte frumos, care-l păcălește pe orice cititor. Și spun că păcălește pentru că nu prea e vorba despre nici un fel de citit sau băut de cafea. Ideea e bună dar titlul ar fi trebuit să fie diferit sau povestea modificată astfel încât să ne îndeplinească și nouă, cititorilor, așteptările. Protagonista acestui roman fuge din Paris ca să se vindece, pe cât posibil, de trauma prin care a trecut. M-a dezamăgit pentru că nu a pus mai mult accent pe cafeneaua din Paris.

Nu spun că au fost cărți proaste ci că pe mine nu m-au impresionat. Și dacă sunteți într-o situație similară sau chiar dacă voi iubiți aceste trei cărți, vă recomand să încercați și propunerile următoare.

Femei de Oscar de Melanie Benjamin ar fi recomandarea care ar înlocui Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo. Spune povestea a două femei, două prietene care au făcut parte dintre cei care au pus bazele industriei filmului. Și se axează și pe poveștile de dragoste și legăturile de familie pe care cele două le au.

Văduva de Fiona Barton mi se pare o carte de mister destul de interesantă. Din greșeală, eu am citit întâi volumul doi al seriei din care face parte și apoi am citit acest prim volum, cunoscând astfel punctul de vedere al soției un bărbat bănuit de crimă, după ce cunoșteam deja cazul. Nu mi se pare că e destul de prezentă printre cititori și de aceea aș recomanda-o în locul cărții Pacienta tăcută.

E cineva acolo? de Marian Keyes. Aceasta e o carte ce a rămas în mintea mea de când am citit-o, în liceu. Spune povestea Annei, o tânără care se trezește practic pe canapeaua părinților ei în Dublin și vrea să se întoarcă în New York la viața ei și la soțul ei. Doar că el nu-i răspunde oricâte mesaje îi trimite ea. E tot despre vindecare și cred că acesta e aspectul pentru care am ales-o ca recomandare în locul cărții Oamenii fericiți citesc și beau cafea.


Acestea sunt cărțile populare despre care m-am gândit să scriu. Sunt sigură că fiecare dintre noi are astfel de cărți care sunt populare și iubite dar care nu crează neapărat aceleași impresii și sentimente și în noi, și rămânem puțin dezamăgiți. Dacă vrei, te invit să – mi spui și tu câteva astfel de titluri.

Un nou început – Kristin Hannah

Titlu în engleză: The Great Alone

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 30 ianuarie 2018

Notă: 5/5

Alte cărți ale autoarei: Privighetoarea, Aleea cu licurici, Dincolo de stele, Drum în noapte, Grădina de iarnă

În America anilor 1970, Leni este prinsă între cei doi părinți ai săi, a căror dragoste e destul de greu de înțeles pentru ea. Ernt, tatăl, s-a întors un alt om din războiul din Vietnam și a recăpătat-o pe Cora, de a cărei atenție Leni s-a bucurat pe întreaga perioadă în care tatăl a lipsit. De la revenirea bărbatului, familia Allbright se mută de colo colo, din cauza problemelor legate de găsirea unui loc de muncă stabil pentru bărbat. Asta o face pe micuța Leni să nu simtă vreun loc ca fiind cu adevărat acasă.

Într-o zi, Ernt primește o scrisoare de la tatăl unui camarad de război mort. Veștile sunt mai mult decât bune pentru această familie și anume să terenul și casa acelui tânăr pierdut i-au fost lăsate lui Ernt. Sentimente pozitive înfloresc în inima celor trei membri ai familiei Allbright și pornesc astfel într-o aventură spre … Alaska, cea care, le va schimba viețile pentru totdeauna.

În Alaska verile sunt scurte și iernile extrem de lungi și periculoase, cu zile de doar câteva ore și nopți nesfârșite iar Leni și familia ei trebuie să înceapă imediat pregătirile pentru anotimpul rece pentru a evita orice fel de riscuri. Dar va fi oare de ajuns? Și vor fi lucrurile mai ușoare pentru familia Allbright sau lungile momente de întunecime vor readuce și întunericul celor mai urâte amintiri?

În îndepărtatul ținut rece, Leni, Cora și Ernt vor găsi și o comunitate strânsă, care se ajută cu orice ocazie și vor primi și oferi și ei la rândul lor ajutorul diverșilor oameni care au format de-a lungul timpului această minunată comunitate.

Urmărim astfel viața lui Leni de când e doar un copil, intrat de curând în adolescență, până la maturitate și ne vom bucura și vom suferi alături de ea. Este o carte ce te va face să plângi și, probabil știi deja asta dacă, ai mai citit alte cărți ale autoarei. Te face bucăți și te reîntregește dar nu vei mai fi niciodată la fel ca înainte de momentul în care ai înțeles ce se întâmplă. Nici tu, nici Leni, despre care te vei întreba de o mie de ori cum de a reușit să își păstreze naivitatea și încrederea în oameni ținând cont de toate lucrurile prin care a trecut.

Personajul meu favorit este Matthew, un băiat pe care Leni îl va cunoaște în îndepărtata Alaska. Este un personaj extraordinar, un tânăr care evoluează foarte frumos și a cărui poveste m-a distrus. Pe Cora, mama lui Leni, am judecat-o de foarte multe ori. Ceea ce a făcut spre final, a răscumpărat puțin lucrurile dar cred că toate aceste situații complexe puteau fi rezolvate fără să se genereze alte întâmplări și mai tragice.

Kristin Hannah rămâne una din autoarele mele favorite atunci când vine vorba de ficțiune și i-ați face o nedreptate dacă ați considera operele sale ca fiind simple și ușor de citit. Cred că trebuie să îți alegi cu atenție momentele când le vei citi pentru că întotdeauna le vei simți și îți vor atinge sufletul pentru că pune personajele în nenumărate situații alambicate și complexe.

Un nou început este o carte dură ca iernile grele dar, pe care cred că merită să o citiți. Pentru mine, a detronat-o pe Aleea cu licurici și este în top alături de Privighetoarea, care rămâne cartea mea favorită a autoarei.

Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman

Titlu în suedeză: En man som heter Ove

Titlu în engleză: A man called Ove

Autor: Fredrik Backman

Apariție: 27 august 2012

Notă: 5/5

Alte cărți ale autorului traduse în limba română: Noi contra voastră, Scandalul, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Oameni anxioși

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este una din cărțile mele preferate din anul 2019. Este cartea al cărei final m-a făcut să plâng în tren, în drum spre birou. Și spuneam la momentul respectiv, pe Instagram, că fiecare dintre noi ar trebui să fie un pic din Ove.

Este povestea de viață a acelui vecin morocănos, omul bun la toate, dar care pare puțin ciudat și a cărui poveste nu o cunoaște nimeni prea bine. Ove crede că e înconjurat de idioți și nu înțelege de ce oamenii trebuie să plătească pe cineva pentru a schimba un bec. Iar eu am un astfel de om acasa, ceea ce m-a făcut să-l îndrăgesc pe acest bătrânel singuratic și urâcios.

Într-o dimineață de toamnă târzie, liniștea lui Ove este tulburată de noii săi vecini, care intră în zona rezidențială unde locuiește acesta, în ciuda anunțurilor care interzic mașinile acolo. Odată cu acestă familie de iranieni care se mută în casa de lângă cea a lui Ove, singurătatea bărbatului va dispărea ușor, ușor, fie că își dorește, fie că nu.

Au fost și voci care nu l-au iubit pe Ove, dar cred că trebuie să pleci la drum alături de el cu inima deschisă și să te gândești la ce anume din atitudinea și acțiunile lui Ove îți aduce aminte de cineva drag sau poate chiar de tine.

Fredrik Backman a creat un personaj pe care pare că lumea îl disprețuiește dar de fapt, acesta este iubit, ajutat fiind de personajele secundare create care, nu sunt puse prea mult în evidență. Lumina rămâne tot timpul pe bătrânelul care urăște pe toată lumea, cu excepția soției sale. Din păcate, aceasta nu-i mai este alături dar, Ove învață să iubească din nou, dar diferit.

Vă recomand Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman dacă vreți ceva amuzant dar, care vă poate face și să plângeți, și dacă vreți să faceți cunoștință cu un personaj cu care uneori să vă simțiți identificați.

The thief of time – John Boyne

Titlu în engleză: The thief of time

Autor: John Boyne

Apariție: 2000

Notă: 4/5

Aveam pe listă mai multe cărți scrise de John boyne, autorul cărții Băiatul cu pijamalele în dungi, dar am ales The thief of time pentru asemănarea sa cu romanul Cum să oprești timpul de Matt Haig. Din păcate. cartea nu a fost încă tradusă în limba română.

Mattheu Zéla este un bărbat în vârstă de 50 ani, născut în Paris în anul 1743. Acțiunea nu se petrece doar în anii 1700, ci suntem purtați prin copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea acestuia, până la vârsta de 50 de ani când, Mattheu încetează să mai îmbătrânească și, avem astfel ocazia să parcurgem alături de el peste 200 de ani de istorie.

În 1758, tânărul Mattheu părăsește Parisul alături de fratele său Tomas, și de Dominique, singura femeie pe care o va iubi cu adevărat dar pe care eu am disprețuit-o. Au parte de o serie de întâmplări nefericite, dar ajung să se stabilească într-un oraș pentru ceva timp.

Mattheu ne povestește întreaga sa viață, condimentată cu poveștile de amor pe care le-a avut cu femeile pe care le-a cunoscut. 19 dintre acestea i-au devenit soții, iar restul au rămas la statutul de iubire sau amante. De altfel bărbatul ca ține legătura pe parcursul întregii sale vieți și cu descendenții fratelui său Tomas, pe care încearcă să îi ajute cum poate el mai bine.

Trebuie să menționez că întâmplările nu se desfășoară într-o ordine cronologică și acesta este unul din motivele pentru care mi-a plăcut această carte. Am avut impresia că stau la depănat povești cu un prieten, pe parcursul lecturii.

Mi-a plăcut elementul fantastic din carte și anume faptul că Mattheu nu îmbătrânea. Așa cum am menționat, acest roman mă duce cu gândul la cartea Cum să oprești timpul de Matt Haig, pe care eu am avut ocazia să o citesc înaintea acesteia. Cronologic vorbind, The thief of time a fost publicată înaintea cărții lui Matt Haig.

Desigur, există și un motiv legat de misterul tinereții lui Mattheu, pe care vă invit să îl descoperiți singuri, citind cartea.

Altfel… și totuși Alice – Lisa Genova

Titlu în engleză: Still Alice

Autor: Lisa Genova

Apariție: 6 iulie 2007

Nota: 5/5

Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova este cu siguranță una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme și va intra în topul lecturilor mele preferate din acest an. Este o carte de care cumva îmi era teamă pentru că, auzisem o mulțime de păreri bune despre ea și mă temeam că poate mie nu o să îmi placă atât de mult, dat fiind așteptările care mi s-au creat. Dar mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori anul acesta, lucru pe care nu l-am făcut niciodată și cu atât mai puțin într-o perioadă de câteva luni distanță. Prima dată am ascultat varianta în limba engleză și apoi am citit varianta ebook, în limba română de această dată.

Și dacă nu ați auzit deja despre acest roman al Lisei Genova, Altfel… și totuși Alice ne spune povestea lui Alice Howland, o femeie trecutp de mult de prima tinerețe, care are o carieră pentru care a muncit din greu. Lucrează la Harvard, unde ține cursuri de psihologie și este recunoscută la nivel internațional pentru teoriile sale. De asemenea, ea este căsătorită și are 3 copii, ajunși și ei la maturitate și având fiecare o viață a sa.

La un moment dat, Alice începe să uite lucruri și cumva asta o dezechilibrează, ea fiind destul de organizată. Crezând că e momentul în care intră la menopauză, cumva nu dă atâta importanță simptomelor panâ când, diagnosticul cade ca un asteroid in viața ei și relațiile cu familia ei, cu jobul și cu lumea din jurul ei în general se vor schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut foarte mult personajul Alice, am empatizat cu ea și m-am gândit de multe ori, deși nu știu să fi avut în familie cazuri de oameni cu Alzheimer, cum ar fi dacă eu sau cineva apropiat ar suferi de această boală. Impactul cel mai puternic a fost atunci când am ascultat varianta în limba engleză, poate și pentru că și vocea persoanei care nara mi s-a părut că s-a potrivit de minune.

Deși este o poveste tristă, eu o recomand pentru că are și ceva speranță. În plus, ne poate ajuta să descoperim puțin, puțin din viața oamenilor care suferă de o astfel de boală incurabilă în acest moment, să ne facă mai înțelegători și empatici, mai ales pentru că am impresia că în tumultul acestor vremuri empatia lipsește cel mai mult.