Tag: fictiune

Posted on

Altfel… și totuși Alice – Lisa Genova

Titlu în engleză: Still Alice

Autor: Lisa Genova

Apariție: 6 iulie 2007

Nota: 5/5

Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova este cu siguranță una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme și va intra în topul lecturilor mele preferate din acest an. Este o carte de care cumva îmi era teamă pentru că, auzisem o mulțime de păreri bune despre ea și mă temeam că poate mie nu o să îmi placă atât de mult, dat fiind așteptările care mi s-au creat. Dar mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori anul acesta, lucru pe care nu l-am făcut niciodată și cu atât mai puțin într-o perioadă de câteva luni distanță. Prima dată am ascultat varianta în limba engleză și apoi am citit varianta ebook, în limba română de această dată.

Și dacă nu ați auzit deja despre acest roman al Lisei Genova, Altfel… și totuși Alice ne spune povestea lui Alice Howland, o femeie trecutp de mult de prima tinerețe, care are o carieră pentru care a muncit din greu. Lucrează la Harvard, unde ține cursuri de psihologie și este recunoscută la nivel internațional pentru teoriile sale. De asemenea, ea este căsătorită și are 3 copii, ajunși și ei la maturitate și având fiecare o viață a sa.

La un moment dat, Alice începe să uite lucruri și cumva asta o dezechilibrează, ea fiind destul de organizată. Crezând că e momentul în care intră la menopauză, cumva nu dă atâta importanță simptomelor panâ când, diagnosticul cade ca un asteroid in viața ei și relațiile cu familia ei, cu jobul și cu lumea din jurul ei în general se vor schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut foarte mult personajul Alice, am empatizat cu ea și m-am gândit de multe ori, deși nu știu să fi avut în familie cazuri de oameni cu Alzheimer, cum ar fi dacă eu sau cineva apropiat ar suferi de această boală. Impactul cel mai puternic a fost atunci când am ascultat varianta în limba engleză, poate și pentru că și vocea persoanei care nara mi s-a părut că s-a potrivit de minune.

Deși este o poveste tristă, eu o recomand pentru că are și ceva speranță. În plus, ne poate ajuta să descoperim puțin, puțin din viața oamenilor care suferă de o astfel de boală incurabilă în acest moment, să ne facă mai înțelegători și empatici, mai ales pentru că am impresia că în tumultul acestor vremuri empatia lipsește cel mai mult.

Posted on

Dincolo de stele (#2 Aleea cu licurici)- Kristin Hannah

Titlu în engleză: Fly Away

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 13 aprilie 2014

Precedata de: Aleea cu licurici

Nota: 5/5

Dincolo de stele începe cam unde s-a terminat Aleea cu licurici. De fapt, la ceva timp după finalul trist al primului volum al seriei, care i-a lasat pe toți cei pe care i-am cunoscut atunci fără Kate.

Ceea ce aflăm încă din primele pagini este că niciunul dintre cei apropiați lui Kate nu au reușit să-și țină promisiunile făcute. Johny, soțul ei, nu reușește să țină familia unită, Tully prietena ei cea mai bună, e mai pierdută ca niciodată în ciuda faptului că și-a dorit să fie în continuare parte din familia Ryan și să le fie alături copiilor, dar până la urmă ea nu are habar despre ce înseamnă maternitatea sau cum este să ai grijă de cineva.

Iar Marah, fetița cea mare a lui Kate, distrusă de durere, nu mai poate zâmbi pentru nimic în lume. În timp ce Johny și chiar și Tully încearcă să o ajute, ea pare să se afunde și mai tare în durere, până când, într-o zi, îl cunoaște pe un tânăr care pare că a trecut prin aceleași dureri ca și ea și care pare să o înțeleagă mai bine ca oricine.

În poveste reapare și mama lui Tully, Dorothy, cea care a abandonat-o și dezamăgit-o de nenumărate ori de-a lungul vieții acesteia și care, dacă vrea să își ajute fiica, trebuie să își înfrunte odată pentru totdeauna trecutul dureros pe care îl ascunde și pe care Tully nici măcar nu îl bănuiește. Și ceea ce aflăm, ne face să ne simțim vinovați că am judecat-o atât de aspru atunci când am citit Aleea cu licurici. E ca în viața reală, atunci când, de cele mai multe ori judecăm o persoană fără să știm ce se află cu adevărat în spatele acțiunilor sale.

Dincolo de stele este un roman despre iertare, despre familie, iubire, noi începuturi și speranță și deși preferatul meu rămâne Aleea cu licurici, tot este o carte de 5 stele. Categoric, Kristina Hannah este una din autoarele mele preferate atunci când vine vorba de cărți care transmit emoție.

Posted on

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.

Posted on

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Posted on

Ursul și privighetoarea (#1 Winternight Trilogy) – Katherine Arden

Titlu în engleză: The Bear and the Nightingale

Autor: Katherine Arden

Apariție: 20 ianuarie 2017

Followed by: The Girl in the Tower, The Winter of the Witch

Notă: 5/5

Ursul și privighetoarea face parte dintr-o serie cu numele Winternight, pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată, chiar dacă nu știam despre ce e vorba. Practic, știam doar numele și văzusem coperta și aceste două elemente sunt cele care m-au fermecat.

Acțiunea se desfășoară în Rusia, undeva în epoca medievală din câte mi-am dat seama, și începe cu mult timp înainte să o cunoaștem pe protagonista noastră, Vasya. Facem întâi cunoștință cu familia sa, Vladimirovich, formată din tatăl, Pyotr, soția sa, Marina, copii lor, Nikolai, Aleksandr, Olga și Alyosha. Lor li se alătură și o doică, Dunya.

Așa cum am menționat, ei locuiesc în Rusia, dar în partea de nord a țării, unde iernile sunt foarte grele și durează mult, și unde oamenii încă mai cred în vechi obiceiuri și personaje mistice. Mai aflăm despre Marina că ea este fiica unei femei care l-a fermecat pe Țar, ceea ce a făcut din familia Vladimirovich o apropiată a conducătorilor țării. În ciuda acestui lucru, ei nu se fălesc și sunt mulțumiți cu puținul pe care îl dețin.

Atunci când începe cartea, Marina este însărcinată și are o serie de presimțiri cu privire la copilul pe care îl așteaptă. Apoi acțiunea sare peste o anumită perioadă și trecem direct la vremurile în care Vasya a crescut, este extrem de năzdrăvană și are un fel de putere specială care îi permite să vorbească cu personajele mistice care se perindă prin zonă, printre care și domovoi.

Lucrurile se complică și când tatăl Vasyei se recăsătorește dar și când un preot ajunge pe tărâmurile unde locuiește familia Vladimirovich și începe să îi convingă pe oameni să devină ortodocși. Iar ele devin și mai alambicate atunci când Vasya îl întâlnește pe Morozko.

Mi-era dor să citesc ceva fantasy, despre o lume magică iar faptul că acțiunea se petrece în Rusia aduce și mai mult mister poveștii. Abia aștept să aflu ce se va întâmpla mai departe cu Vasya, tinând cont de finalul precipitat și complex pe care l-a avut acest prim volum al seriei.