Tag: fictiune

Posted on

Un gentleman la Moscova – Amor Towles

Titlu în engleză: A gentleman in Moscow

Autor: Amor Towles

Apariție: 6 septembrie 2016

Notă: 5/5

Despre Un gentleman la Moscova nu știam nimic atunci când a fost tradus la noi. Mi-a atras atenția coperta variantei în limba engleză, așa că mi-am comandat-o de pe bookdepository.com cu prima ocazie. Iar atunci când am ales să o aleg pentru lectură, am citit și descrierea de pe spate și m-am convins că îmi va plăcea.

Acțiunea romanului scris de Amor Towles începe în anul 1922, în Moscova, unde contele Rostov este condamnat de un tribunal bolșevic la arest la domiciliu. Lucrul ciudat în această poveste este acela că “acasă” este pentru conte hotelul Metropol din capitala Rusiei. Și pentru șarmantul bărbat, lucrurile nu se opresc aici pentru că, va trebui să facă ceva ce nu a mai făcut până atunci: să muncească. Iar el va fi însoțit în această călătorie de către noi, cititorii.

Educația, eleganța și felul său de a fi, îl vor ajuta pe contele Rostov să câștige de partea sa angajații hotelului și să iasă din cele mai încurcate situații. Este un personaj încântător, amuzant, care evoluează pe măsură ce avansăm cu lectura. Practic, întregul roman se învârte în jurul vieții acestui bărbat. dar fără a fi plictisitor, Din contră, pe măsură ce trecem de jumătatea romanului, avem parte de tot mai multă acțiune.

Angajații hotelului Metropol devin ca o familie pentru conte, dar tot familie pentru el va fi și Nina, o fetiță care petrece o perioadă în hotel și care îi oferă o anumită bucurie bărbatului. O femeie importantă în viața lui este Anna Urbanova, o actriță cu care el are o relație.

Pe lângă viața contelui Rostov, în plan secund putem observa și schimbările suferite de către Uniunea Sovietică, un subiect care pe mine mă interesează din ce în ce mai tare în ultima perioadă.

Vă recomand Un gentleman la Moscova dacă vă doriți să citiți ceva diferit de ceea ce alegeți în mod obișnuit și dacă, la fel ca și pe mine, vă interesează Rusia unei epoci mai puțin cunoscută nouă.

Posted on

Soția călătorului în timp – Audrey Niffenegger

Titlu în engleză: The time traveler’s wife

Autor: Audrey Niffenegger

Apariție: 5 iulie 2003

Notă Goodreads: 5/5

Aveam această carte de foarte mult timp pe lista mea de lecturi to read, și ca să fiu mai exactă de prin 2014, dar abia anul acesta am avut ocazia să o citesc. Mi-a plăcut la nebunie povestea și m-a sensibilizat, pentru că în zilele noastre am impresia că e din ce în ce mai greu să dai totul pentru o poveste de dragoste, dar și pentru o poveste de prietenie ca acelea pe care le întâlnim în Soția călătorului în timp.

Henry este călător în timp, fără voia sa. Totul a început în copilărie și din păcate în călătoriile sale, el rămâne fără haine, ceea ce l-a făcut să comită de-a lungul timpului o serie de acte ilegale: a intrat neinvitat în casele oamenilor, a furat și de cele mai multe ori a fost reținut pentru exibiționism. Nici la job nu i-a fost deloc ușor.

În timpul uneia dintre călătorii, Henry o cunoaște pe Clare, cea care îi va deveni soție. Pe atunci ea era doar o fetiță de 6 ani, pe când el era un bărbat în toată regula, de peste 30 ani.

În romanul lui Audrey Niffenegger avem șansa să cunoaștem lucrurile atât din punctul de vedere al lui Henry cât și din punct de vedere al lui Clare. Îi urmărim în toate întâlnirile lor, la joburi, în trecut și în prezent, prin toate momentele frumoase, dar și prin toate momentele grele de care au avut parte de-a lungul vieții lor.

Dincolo de povestea de dragoste incredibilă, avem șansa întâlnirii unei povești de prietenie sinceră, cum rar mai găsești și cum mulți dintre noi și-ar dori.

Tristă, amuzantă, emoționantă, Soția călătorului în timp este o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească, pentru că e o bucurie pentru suflet.

Posted on

Ghici ce-i în cutie (#2 Helen Grace)- M. J. Arlidge

Titlu în engleză: Pop goes the weasel

Titlu în spaniolă: Ni lo ves ni lo verás

Apariție: 1 septembrie 2014

Preceded by: Ghici cine moare primul (Eeny meeny)

Followed by: The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.

Notă Goodreads: 4/5

Ghici ce-i în cutie este a doua carte din seria Helen Grace de Michael Joseph Arlidge. Numele seriei vine de la detectiva pe care o vom întâlni în fiecare volum și pe care o descoperim câte puțin cu fiecare nouă lectură.

Acțiunea începe cu găsirea unui cadavru într-o casă goală și părăsită. Bărbatului i se smulsese inima și i-a fost trimisă într-o cutie soției sale. În acel moment, Helen știe că nu va fi unica victimă și că probabil se confruntă cu un ucigaș în serie. Iar bănuielile îi vor fi confirmate odată cu o nouă victimă dar cu un alt scenariu. Un lucru este însă clar: asasinul ucide bărbați care pare că duc o viață dublă. Presa nu lipsește din peisaj, părănd chiar că vor să pună bețe în roate investigației.

Pe lângă Helen, o reîntâlnim și pe Charlie, care la un an de la evenimentele din prima carte, decide sp se întoarcă la job, în ciuda faptului că nu se simte 100% confortabil cu ideea. Helen e cea mai umană în Ghici ce-i în cutie, nu mai e la fel de dură ca înainte și greu de citit.

Cartea se citește ușor și destul de repede și în ciuda subiectului abordat, o consider o lectură frumoasă și intrigantă. Nu ar mai fi alte lucruri de zis, așa că vă invit să încercați seria dedicată lui Helen Grace.

Posted on

Miniaturista – Jessie Burton

Titlu în engleză: The miniaturist

Autor: Jessie Burton

Apariție: 3 iunie 2014

Notă: 3/5

Miniaturista este un roman pe care l-am văzut destul de des pe la cititori, pe internet, înainte de a ajunge să o citesc. Și deși am văzut-o des, nu am citit prea multe despre ea, pentru că voiam să fiu luată prin suprindere. Și dacă mai adaug și faptul că am citit varianta în limba engleză, eu nu am știut elementul pe care îl trădează titlul în limba română.

Miniaturista de Jessie Burton începe cu Nella, o tânără de 17 ani care ajunge în noua ei casă din Amsterdamul secolului XVII, sau mai bine zis în casa soțului ei, un comerciant bogat, pe nume Johannes Brandt. Din păcate, bărbatul nu se afla acasă, să o întâmpine. În schimb, cumnata ei, Marin, o ia în primire, alături de servitorii lor.

Întors din călătorie, Johannes îi dăruiește Nellei o casă în miniatură, pentru a-și ocupa timpul. Mai precis, este vorba despre o copie a casei lor. La început, tânăra se simte deranjată, se simte prost, tratată ca un copil, dar curând începe să îi placă ideea, și cumva se refugiază în cadoul ei. Nellei îi este greu să se adapteze noii sale familii, îndeosebi pentru că cea care conduce totul este cumnata ei.

La puțin timp după primirea cadoului, Nella primește acasă un alt cadou, însoțit de un fluturaș cu un mesaj. Din acel moment, casa în miniatură va avea și personaje: de la familie și servitori, până la câinii lui Johannes, toate acestea tot în miniatură.

Miniaturista are un aer aparte, o acțiune care poate părea lentă până la un anumit punct, dar misterul care se învârte în preajma casei în miniatură, dar mai cu seamă a miniaturilor și a celui care le crează îi dă acest aer aparte. Pe lângă relațiile de familie, destul de complicate și cam ciudate, trateză subiecte tabu din acea perioadă, cum ar fi homosexualitatea și rasismul, subiecte care sunt încă problematice în anumite societăți.

Un alt plus a fost pentru mine locul în care se desfășoară acțiunea, și anume în Olanda. Cred că este singura carte a cărei acțiune se desfășoară în Amsterdamul secolului XVII pe care am citit-o, și mi-a plăcut să descopăr puțin din țara vecină celei în care locuiesc. Acum, abia aștept să vizitez Amsterdam și implicit muzeul.

Ediția mea este însoțită de o poză a casei în miniatură a Petronellei Oortman, care se află la The Rijksmuseum în Amsterdam. Povestea noastră este inspirată din cea adevăratei Nella. (Sursa pozei: wikipedia)

O altă surpriză pentru mine a reprezentat-o faptul că în 2017 s-a făcut o miniserie care are la bază acest roman. Vă las mai jos trailerul, dar vă invit să vedeți miniseria doar după ce ați citit cartea. Iar pe cei care au citit-o deja, i-aș invita să ne împărtășească opiniile lor.

Posted on

Simfonia itinerantă – Emily St. John Mandel

Titlu în engleză: Station eleven

Autor: Emily St. John Mandel

Apariție: 9 septembrie 2014

Notă: 3/5

Încăperi ferecate

Simfonia itinerantă este un roman care ne prezintă lumea înainte și după o pandemie care ucide peste 99% din populația de pe Terra și care, urmărește o trupă de actori, motiv pentru care bănuiesc că s-a ales titlul în limba română. Nicicum nu m-aș fi gândit că Station eleven și Simfonia itinerantă sunt una și aceeași carte dacă le-aș fi văzut pe rafturile unei librării. Aș putea chiar să afirm că nu aș întinde mâna după varianta în limba română.

Trecând peste aspectul legat de titlu, subiectul romanului m-a atras foarte tare, fiind unul din preferatele mele pentru că mă face să mă gândesc la ce ne așteaptă cu adevărat în viitor și încotro se îndreaptă lucrurile.

Romanul începe cu moartea unui actor faimos, pe nume Arthur Leander. Decesul acestuia are loc în timpul unei reprezentații a unei opere a lui Shakespeare. În public se află și Jevaan Chaudhary care încearcă să îi acorde primul ajutor până la sosirea ambulanței. Apoi acesta are grijă ca una din fetițele care jucau în piesa de teatru să nu vadă ce se întamplă cu Arthur, iar apoi o lasă în grija femeii care se ocupă de fete, pentru a merge să-și viziteze fratele.

În continuare, autoarea ne duce în viitorm la 20 ani după evenimentele prezentate mai sus, într-o societate măcinată de gripa din Georgia, în urma căreia doar puțini oameni au supraviețuit și nu mai au electricitate, combustibil, medicamente și nici un fel de tehnologie. Într-o astfel de societate, o trupă numită Simfonia călătoare se plimbă dintr-un loc în altul și organizează spectacole.

Simfonia itinerantă este o distopie post-apocaliptică unde trecerile de la trecut la viitor ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat, atât cu lumea în ansamblul ei, cât și cu anumite personaje pe care le urmărim de-a lungul poveștii.

Prima parte a romanului mi-a plăcut foarte mult dar, după jumătate, nu m-a mai atras la fel de mult din cauza modului în care evoluează lucrurile. Mi-ar fi plăcut ca povestea să se dezvolte altfel, să se pună mai mult accent pe societate și cum e reconstruită și mai puțin pe luptele între oameni. Este destul de greu să dezvolt această idee fără să dau spoilere.

Station eleven este un roman care aduce în prim plan ceea ce ne face umani, care ne aduce aminte care sunt lucrurile pentru care trebie să luptăm în viață. Sunt curioasă să aud și părerea voastră cu privire la această carte.