Tag: fictiune

Posted on

Labirintul spiritelor (# 4 Cimitirul cartilor uitate) – Carlos Ruiz Zafón

Titlu in spaniola: El laberinto de los espíritus

Autor:  Carlos Ruiz Zafón

Apariție: 17 noiembrie 2016

Proceded by: Umbra vantului, Jocul ingerului, Prizonierul cerului

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa va spun ca am citit acest ultim roman al seriei Cimitirul cartilor uitate in limba spaniola, deoarece la noi inca nu s-a tradus, lucru care sper sa se intampla curand. Eu am imprumutat cartea de la o colega si trebuie sa va spun ca mi se pare ca este cea mai mare ca numar de pagini de pana acum: are nu mai putin de 900 si ceva de pagini pline de magie si mister. Eu am pus titlul articolului in limba romana, dar nu stiu daca acesta va fi cel ales de editura care va traduce cartea (pana acum celelalte carti au aparut la Polirom).

Ca de  obicei personajele sunt Daniel Sempere, matur, casatorit si cu copii, tatal lui Daniel in rol de bunic de aceasta data, Bea, inteligenta si frumoasa sotie a lui Daniel si nelipsitul Fermin, care pare-mi-se ca are un rol si mai important decat in cartile anterioare. Romanul chiar incepe cu povestea lui Fermin, cum a ajuns in Barcelona si cum a intalnit-o pe Alicia, cea care are si ea un rol extrem de important, poate cel mai important din carte.

Cel mai mult am empatizat cu Alicia. Este un personaj foarte bine construit, puternic dar si sensibil. A suferit enorm de-a lungul vietii si asta a transformat-o in personajul pe care il cunoastem in cartea aceasta cu o actiune complicata. Daniel este urmarit de amintirea mamei sale, Isabel, si ceea ce s-a intamplat cu ea  il urmareste pe intreaga desfasurarea a povestii.

Actiunea se petrece in anii ´60, atat in Barcelona cat si in Madrid. Nelipsit este si Cimitirul cartilor uitate, atat de misterios si de magic. Nu de putine ori traiesc cu impresia ca acest loc chiar exista in minunata Barcelona.

Cel mai mult mi-a placut ultima parte a romanului, unde actiunea devine mai rapida si ceva mai incurcata, dar unde se descurca si multe din misterele acestui roman dar si al anterioarelor.

Sunt indragostita iremediabil de felul in care scrie Carlos Ruiz Zafón si stiu sigur ca oricine a citit cel putin una din cartile sale, il apreciaza la fel de mult. E minunat felul cum a conturat aceasta poveste a cimitirului cartilor uitate intr-o Barcelona dintr-o epoca magica si plina de mistere.

Recomand din suflet seria si daca ati citit cel putin una dintre cartile din serie, va invit sa-mi impartasiti opiniile voastre.

 

Posted on

6 carti pana la Craciun

Probabil titlul nu va este deloc necunoscut. Mi-a venit ideea pentru aceasta provocare  dupa ce am vazut clipul Irinei de la Coffentropy  si pe cel al Irinei de la Irina Citeste, care a facut si anul trecut acest clip.

Am decis sa preiau si eu ideea, eu fiind o persoana care nu isi alege dinainte cartile pe care le citeste. Ma iau mai degraba dupa ce am pofta sa citesc atunci cand termin o carte, dupa starea de spirit si dupa anotimp.

Mi-a fost foarte greu sa aleg doar sase carti din biblioteca mea, asa ca am si un bonus, asta daca reusesc sa termin provocarea la timp. Sa incepem:

  1. Prima carte pe care am ales-o este un ebook: ¨Más allá del invierno¨ de Isabel Allende, pe care mi-o doream inca din toamna. As fi vrut cartea in format fizic pentru ca are o coperta superba dar nu am reusit sa o gasesc in Madrid in timpul scurt petrecut acolo in luna octombrie. Si, asa cum ii spune titlul, este in spaniola, contine cuvantul iarna si cred ca va fi potrivita pentru friguroasele zile care ne asteapta.

  2. ¨Bibliotecara de la Auschwitz¨ de Antonio G. Iturbe este si ea pe lista mea. Si nu e prima data cand imi propun sa o citesc, dar de data asta nu ma las pana nu reusesc. Imi plac foarte mult povestile reale sau inspirate din cel De-al Doilea Razboi Mondial.

  3. ¨Regina adevarata¨ de Erika Johansen este prima carte a seriei Regina Tinutului Tearling, un tinut saracit din epoca feudala. Protagonista este o tanara de 19 ani care cunoaste lumea cartilor. Suna bine, nu? Si coperta acestui roman este superba.

  4. ¨Locuri intunecate¨de Gillian Flynn este cea de-a patra alegere a mea pentru ca nu putea sa lipseasca un thriller de pe lista mea si pentru ca am cautat foarte mult cartea aceasta pana am gasit-o si am reusit sa fac rost de ea.

  5. ¨Oryx si Crake¨ de Margaret Atwood este prima parte a unei trilogii, care ne pune in vedere un viitor apocaliptic. Dupa ¨Povestea slujitoarei¨  care mi-a placut foarte mult, sunt curioasa cum va fi aceasta trilogie.
  6. ¨Destinul coroanei¨ de Evelyn Skye este al doilea volum al seriei ¨Jocul coroanei¨ si abia astept sa il citesc deoarece mi-a placut foarte mult primul volum si aparitia in limba romana a celui ce-al doilea volum a venit la fix. Vika e mag imperial si Pasa se pregateste de incoronare. Dar unde este Nikolai?

Bonusul pe care l-am ales, si deci cea de-a saptea carte pe care o voi include in provocare daca reusesc sa termin cele 6 carti mai repede, este ¨Poveste de iarna¨ de Mark Helprin, o frumoasa poveste de dragoste, intr-un New York inghetat si magic. Am vazut deja filmul cred ca acum doi ani dar sunt sigura ca o sa imi placa mult mai mult cartea.

Daca voi ati citi vreuna din cartile mentionate de mine va invit sa imi spuneti parerea voastra. Ce va doriti sa cititi in acest decembrie magic?

Posted on

O zi din sapte – Lauren Oliver

Titlu in romana: O zi din sapte

Titlu in engleza: Before I fall

Autor:  Lauren Oliver

Apariție: 2 martie 2010

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Nu stiam exact la ce sa ma astept de la aceata carte atunci cand am ales sa o citesc. Daca ar fi sa ma iau dupa coperta ar fi trebuit sa fie o poveste cu final fericit, si poate dintr-un anumit punct de vedere ar putea fi privit asa, dar pe mine m-a intristat teribil sfarsitul si m-a infuriat intr-atat incat sa ii dau doar 3 stele din 5, pentru ca a fost printre putinele dati cand imi doream din suflet sa fie un final asa cum mi-l imaginam eu.

Samantha Kingston este personajul principal al acestei carti. Impreuna cu cele trei prietene ale sale, Lindsay, Ally si Elody formeaza grupul celor mai populare fete din scoala. Impreuna cu ele, Sam isi retraieste ultima zi din viata de nu mai putin de 7 ori. Fiecare repetitie e diferita, in functie de cum trateaza fata ziua respectiva. La inceput aceasta crede ca e doar un vis, dar dupa trei zile isi da seama ca e mai mult de atat. Ziua de vineri, 12 februarie se repeta. Cosmarul accidentului pe care Sam il are cu prietenele sale o ingrozeste pe aceasta in fiecare noua zi.

In ciuda faptului ca toate personajele acestui roman sunt tineri, colegi de scoala, unii dintre ei sunt extrem de cruzi. Un exemplu de acest fel este Lindsay, pe care eu nu am placut-o deloc, in niciuna dintre cele 7 zile. Poate ca sunt subiectiva cand spun ca din cauza ei toate celelalte fete se poarta urat, ca scoate ce e mai urat din oameni si ca din cauza frustrarilor si fricilor ei, multe alte persoane vor avea un destin pe care nimic nu-l mai poate schimba, dar este ceea ce am simtit citind.

Cartea asta te intoarce pe toate partile: urasti personajele, le dispretuiesti pentru ca mai apoi sa simti simpatie si sa suferi alaturi de ele. Sa le intelegi si sa le accepti felul si caracterul. E ca in viata reala.

Dar, pur si simplu nu am inteles de ce asa. De ce s-a chinuit atatea zile, de ce a primit lectia de atatea si atatea ori. Dur si prea mult. Prea multa suferinta ascunde cartea asta. Rupe aripi si salveaza oameni care cel mai probabil nu vor invata nimic din aceasta experienta si pe care nu ii mai intoarce nimeni din drum: adauga o vina prea mare in carca unui singur personaj s-asa chinuit.

O carte extrem de reala, plina de lectii. Un roman pe care il recomand indeosebi adolescentilor, deoarece cred ca e un bun exemplu despre unde se poate ajunge de la o minciuna sau de la o gluma si o rautate despre un coleg sau colega. Este o buna lectie, chiar de se citeste repede si usor, te trece prin multe stari si te face sa iti pui anumite intrebari.

Posted on

Povestea slujitoarei – Margaret Atwood

Titlu in romana: Povestea slujitoarei

Titlu in engleza: The Handmaid’s Tale

Autor:  Margaret Atwood

Apariție: 1985

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Despre acest roman am auzit de la Carti+Alina, atunci cand Alina i-a facut o recenzie pe canalul ei de Youtube, in martie anul acesta. Povestea m-a atras foarte mult si cand am prins ocazia am cumparat cartea. Pentru mine, romanul lui Margaret Atwood reprezinta o cruda idee despre ce cale ar putea urma omenirea daca religia va prelua fraiele societatii.

Actiunea se petrece in Statele Unite, intr-un viitor nu foarte indepartat in care femeile fertile devin proprietate a societatii si sunt folosite pentru a facilita perpetuarea speciei. Acest lucru transforma femeile in obiecte si le imparte in sotii, matusi, care se ocupa de educarea femeilor fertile, servitoare, care se ocupa de curatenie si mancare si slujitoare, acestea din urma fiind cele care vor da copii atat de doriti de familiile bune. In plus, acestea nu mai au numele de dinainte de instaurarea acestui nou sistem, ci folosesc parte din numele familiei carora le-au fost repartizate.

Cunoastem toate lucrurile din perspectiva lui Offred, care ne povesteste prezentul si trecutul ei.  Inainte, aceasta a avut propria ei familie, un sot, un copil, prietene, un serviciu dar, rand pe rand, a asistat neputincioasa la rapirea tuturor lucrurilor si oamenilor importanti pentru ea.

M-a uimit brutalitatea cu care sunt tratate femeile in cadrul institutiilor unde matusile le invata noua randuiala. Ca sa nu mai spun despre ceremoniile ce au loc in fiecare familie, pentru reproducere sau cum sunt spanzurati oamenii, cu cate un sac in cap pentru a nu li se vedea chipul.

Ce mi s-a parut extrem de enervant este ca aceasta randuiala afecteaza in special femeile, desi si barbatilor li s-au impus anumite restrictii. Iar vina infertilitatii ce a afectat societatea este pusa tot in carca sexului feminin, desi probabil multi dintre barbati sunt si ei afectati de infertilitate.

Mai presus de scenele greu de digerat pentru multi cititori si mai ales pentru multi dintre cei care au vazut si serialul (pentru ca da, avem si un serial super, pe care vi-l recomand), Margaret Atwood transmite, din punctul meu de vedere, o serie de semnale legate atat de puterea religiei, cat si a anumitor aspecte legate de rolul femeii in familie si in societate. Desi a fost scrisa in anul 1985, povestea e de actualitate si nu pare departe de a fi pusa in aplicare.

Pentru ca este unul din cele mai bune romane citite de mine anul acesta, va recomand aceasta distopie.

Posted on

Soapta inimii – Jan-Philipp Sendker

Titlu in romana: Soapta inimii

Titlu in engleza: The Art of Hearing Heartbeats

Autor:  Jan-Philipp Sendker

Apariție:  2002

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte m-a surprins. Nu aveam mari asteptari de la ea, deoarece nu am mai citit nimic scris despre acest autor, dar descrierea de pe site-ul celor de la Bookster m-a atras. Imi pare una din cele mai frumoase povesti de dragoste pe care eu le-am citit pana acum.

Julia Win este cea care ne introduce in aceasta frumoasa poveste. Este din New York dar calatoreste in Birmania, condusa fiind de singura pista pe care tatal ei a lasat-o in urma atunci cand a disparut: o scrisoare de dragoste veche de 40 ani.

Ajunsa in sat, Julia intalneste un barbat misterios care stie povestea tatalui ei. Identitatea acestuia ne va fi dezvaluita la sfarsitul cartii si va garantez ca veti fi surprinsi.

Pana una alta, barbatul incepe sa ii povesteasca intreaga viata a lui Tin Win, chiar si cea despre care mama Juliei nu a stiut niciodata nimic.

Copil fiind, Tin Win a fost abandonat de catre mama lui, dupa ce tatal sau a decedat. Aceasta il considera aducator de ghinion pe baiat, doar pentru ca s-a nascut intr-o zi considerata nefasta.

Plin de durere, tot asteptand intoarcerea mamei, baietelul orbeste. In aceasta perioada, cea care are grija de el este Suu Kyi, o vecina care ramasese fara familie. Ajunge la o manastire unde il va avea ca dascal pe U May care il va invata o multime de lucruri, indeosebi sa-si utilizeze celelalte simturi cat mai bine pentru a simti mediul inconjurator si pentru a se putea descurca singur.

Tot la manastire o cunoaste intamplator pe Mi Mi, o fata cu probleme de sanatate, dar care va devenii ochii lui Tin Win, in timp ce el va deveni mijlocul prin care fata se poate deplasa mai usor, data fiind problema ei la picioare.

Iubirea dintre cei doi este de neimaginat, m-a impresionat foarte tare. M-am intristat odata cu ei, atunci cand unchiul lui Tin Win il ia pe baiat in grija sa, si m-a enervat motivul pentru care face asta. Baiatul isi recapata vederea in urma unei operatii si este trimis la studii in strainatate, unde o va cunoaste si pe viitoarea sa sotie.

Poate va intrebati de ce nu s-a intors la Mi Mi. Motivul e legat tot de unchiul sau si te simti revoltat de tot ce li s-a intamplat celor doi indragostiti. Asa se intampla si in viata de zi cu zi: unele iubiri se pierd din cauza celorlalti si putine au ocazia sa se regaseasca dupa ani si ani.

Dincolo de povestea de dragoste incredibila, cartea lui Jan-Philipp Sendker ne ilustreaza o lectie de viata.