Autor: Irina Binder
Apariție: 2016
Proceded by: Fluturi vol 1 si 2
Nota: 2/5
Unii dintre voi stiti deja parerea mea despre cartile Fluturi ale Irinei Binder, de aici. Cred ca volumul 3 este cel mai slab dintre toate, cu o gramada de clisee si fraze de pe Facebook si cu aceeasi Irina care este indragostita de toti barbatii cu care intra in contact: la fiecare dintre ei gaseste cate ceva, acel ceva ce o atrage si o face sa fie pe punctul de a ramane cu el.
In ciuda faptului ca pe intreg parcursul celor trei carti isi striga in patru zari educatia primita de la tatal ei si demnitatea, ajunge sa profite de pe urma facilitatilor si banilor oferiti de cei doi frati si iubiti ai ei, Matei si Robert.
Mi-e greu sa cred ca cineva s-ar putea lipi intr-atat de mult de cartea asta plina de fraze de pe net. I-am dat intr-adevar 2/5, pur si simplu datorita finalului, care face pare din alt film decat restul cartii, si care mie mi-a placut mult.
Recunosc ca pe intreg parcursul volumului 3 am avut tendinta de a renunta la a mai citi aceasta carte, intrucat mi se parea ca nu face decat sa se invarta in cerc, creand aceleasi situatii si momente dintre Robert si Irina, ca in volumele anterioare.
Nu face decat sa lungeasca artificial povestea si astfel sa mai induca niste idei despre ¨Fat Frumos care le are pe toate dar nu e suficient si hei, e ok sa il inseli cu fratele lui, Harap Alb, pentru ca el te face sa te simti femeie¨, tinerelor sau visatoarelor.
Nu e rau sa fi visator, chiar eu sunt o visatoare prin definitie, dar cartea asta nu are nimic din literatura care sa te faca sa visezi la personajele din carti, sau care sa-ti dea de gandit.
As fi curioasa sa aflu daca si voua vi se pare la fel cartea asta, sau daca macar ati mai avut rabdare sa cititi acest al treilea volum si ultimul din seria Fluturi.