Titlu in romana: Proiectul Rosie (Don Tillman #1)
Titlu in engleza: The Rosie project (Don Tillman #1)
Autor: Graeme Simsion
Apariție: 1 Octombrie 2013
Followed by: The Rosie effect
Nota: 5/5
Seria dedicata lui Don Tillman este savuroasa. Nu am mai ras de foarte mult timp asa citind o carte, mai exact de la 111 Numarul fierei de Toni Bega.
Don Tillman are 39 de ani, este profesor in genetica si este extrem de inteligent, dar nu se prea descurca cu socializarea. Viata sa este una foarte, foarte organizata, dusa la extrem atat de tare incat devine comica. Este atat de obsedat de organizare si atat de axat pe tabieturile lui incat, isi calculeaza fiecare activitate zilnica, in ore si minute.
Datorita unor statistici care spun ca barbatii casatoriti traiesc mai mult, Don decide ca a venit vremea sa se casatoreasca si, astfel demareaza proiectul “sotia”.
Elaboreaza un chestionar, ajutat si de cei doi prieteni ai sai, Gene si Claudia, un cuplu la fel de interesant ca si protagonistul nostru. Odata demarat proiectul, Don are o serie de intalniri, cu diverse femei, intalniri haioase din punctul meu de vedere, pe care el insa le ia foarte in serios.
In timp ce tot lucreaza la proiectul sau, Don o cunoaste pe Rosie, o tanara ce nu intra nici pe departe in ceea ce solicita el in chestionarul sau. Se imprietenesc si el o ajuta sa isi caute tatal biologic.
Ceea ce da savoare acestei carti este fara indoiala protagonistul nostru, Don Tillman. Acesta este transparent, sincer, direct, extrem de inocent, nobil, educat, foarte amabil, habar nu are de dublele sensuri ale unor fraze, sau de intentii ascunse, crede in lucruri asa cum sunt, cum le vede si le aude el. De aceea, viata lui e un pic (mai mult) data peste cap de acest proiect pentru cautarea sotiei perfecte. In acelasi timp insa, Don este foarte rigid, inflexibil si maniac.
Nu pot decat sa il felicit pe Graeme Simsion pentru personajul creat, mi se pare extraordinar de bine conturat, si da farmec intregii povesti.
Despre Rosie nu sunt foarte multe de spus, este o femeie normala, care are abilitatea de a-l da peste cap pe Don. In ce privinta, vom vedea pe masura ce ne vom apropia de finalul romanului.
Cartea este scrisa din punct se vedere al lui Don, si e o carte superba, pe care o recomand atat pentru tonul hazliu cat si pentru a descoperi putin despre cum sunt cei care au sindromul Asperger, si pentru a incerca sa ii intelegem un pic mai bine.