Tag: istorie

Posted on

O lungă petală de mare – Isabel Allende

Titlu în spaniolă: Largo pétalo de mar

Autor: Isabel Allende

Apariție: 21 mai 2019

Notă: 4/5

Am ascultat pe Audible O lungă petală de mare la puțin timp de la apariție. Sinopsisul a fost acela care mi-a atras atenția.

În plin Război civil în Spania, tânărul medic Victor Dalmau, împreună cu prietena sa, pianista Roser Bruguera, sunt nevoiți să părăsească Barcelona și să fugă spre Franța. Se vor îmbarca apoi pe Winnipeg, o navă de a cărei plecare și organizare s-a ocupat poetul Pablo Neruda. Pe vas, ei au pornit împreună cu alți 2000 refugiați spre o viață nouă, în Chile. Se integrează și timp de mai mulți ani, Chile va fi casa lor, până când are loc o lovitură de stat și Victor și Roser se află din nou în pericol.

Povestea începe în 1938, în Spania, unde Victor Dalmau este ajutor de medic, pe frontul Republican, trăind ororile unui război a cărui cauze pare sortită eșecului. Fratele său, Guillem este soldat pe front, tot de partea Republicanilor, la fel ca și restul familiei, formate din mama Carme, tatăl Marcel și tânăra Roser Bruguera care a fost crescută și ea de familie chiar dacă nu există o legătură de sânge între ei.

După moartea lui Marcel, se pare că nenorocul cade asupra familiei: Guillem este rănit grav pe front și în timpul recuperării sale, este ajutat de Roser. Între cei doi se creează o legătură destul de puternică dar, Guillem alege să se întoarcă pe front. În același timp, Roser descoperă că dragostea dintre ea și Guillem a dat roade.

Pe măsură ce războiul avansează, Victor este încurajat de Aitor, un prieten de-ai săi, să părăsească țara. Victor își dorește să le pună întâi la adăpost pe Carme și pe Roser, așa că Aitor se va ocupa să le scoată din țară.

După o serie de încercări, Victor reușește să urce la bordul navei Winnipeg cu Roser. Ajung în Chile și își fac o viață nouă din care vor face parte și familia lui Isidro Del Solar, Pablo Neruda și Salvador Allende.

Anii de liniște se vor termina cu lovitura de stat din 1973, iar Victor cu Roser sunt nevoiți să aibă o soartă similară cu aceea avută în Spania.

Recomand O lungă petală de mare de Isabel Allende pentru cum scrie această scriitoare și pentru bucățile mici de istorie pe care ni le prezintă.

Posted on

Regine blestemate – Cristina Morató

Titlu în spaniolă: Reinas malditas

Autor: Cristina Morató

Apariție: 2014

Type: audiobook

Notă: 4/5

Regine blestemate este o carte un pic mai diferită de alegerile mele obișnuite. Această carte a Cristinei Morató ne aduce în prim plan viețile a 6 femei, 6 regine și împărătese ale Europei. Iar ele nu au fost alese la întâmplare, viețile lor fiind pline de controverse, lucruri surprinzătoare sau tragedii.

Cele 6 femei sunt: prințesa Sissi, Împărăteasa Austriei, Maria Antonieta, Regina Franței, Cristina, Regina Suediei, Eugenia de Montijo, Împărăteasa Franței, Victoria, Regina Angliei și Alexandra Romanov, țarina Rusiei. Trebuie să recunosc că aceasta din urmă a fost cea care mi-a trezit intereseul pentru ultimul țar al Rusiei, un subiect pe care l-am investigat în amănunt ulterior. O altă favorită de-a mea a fost și prințesa Sissi, care ne este cunoscută tuturor.

Poveștile unora dintre ele le cunoșteam. Poate nu în detaliu dar, cu siguranță am mai auzit și citit despre ele. Altele însă îmi erau necunoscute, și mă refer la Cristina, Regina Suediei și la Eugenia de Montijo, cea care a fost soția lui Napoleon al III-lea.

Cred că cea mai tristă povestea este aceea a lui Sissi. Autoarea parcă reușește să ne transmită nostalgie și melancolie atunci când vorbește despre ea.

Maria Antonieta este probabil cunoscută de toată lumea, mai ales din cauza sfârșitului tragic de care a avut parte și pe care probabil nu-l merita. Afirm asta pentru că am avut ocazia să cunosc o față a sa despre care nu s-a prea vorbit în cărțile de istorie.

Cristina a Suediei a fost o femeie destul de liberă. Deseori comparată cu un bărbat, a fost cred cea mai libertină și destinsă regină dintre cele menționate în carte.

Victoria, Regina Angliei, a fost una din cele mai faimoase personalități atât din punct de vedere al longevității domniei ei, cât și din punct de vedere al evoluției țării în timpul domniei sale. Sunt însă prezentate o serie de aspecte mai puțin plăcute despre caracterul său.

Cred că este interesant să citim din când în când câte ceva despre cele care au fost reginele Europei și care au influențat într-o mai mare sau mai mică proporție evoluția istoriei. Din păcate, cartea nu este tradusă nici în lima română nici în engleză, așa că din păcate doar cei care știu spaniolă se pot bucura momentan de carte.

Posted on

Pasărea furtunii (#1 Războiul celor două roze) – Conn Iggulden

Titlu în română: Pasărea furtunii

Titlu în engleză: Stormbird

Autor: Conn Iggulden

Apariție: 10 octombrie 2013

Followed by: Treimea (Trinity), Bloodline, Ravenspur: Rise of the Tudors

Notă: 5/5

Încăperi ferecate

Acțiunea romanului Pasărea furtunii începe în 1437 când, după decesul lui Henric al V-lea, pe tronul Angliei urcă fiul acestuia, Henric al VI-lea. Din păcate sănătatea sa este șubredă iar acest lucru îl transformă într-un rege care nu poate conduce de unul singur, și are nevoie de suport. Teritoriile pe care Anglia le deține pe pământ francez sunt pe care să fie pierdute din cauza răzmerițelor despre care se tot zvonește că sunt pe cale să izbucnească.

În plus, Henric al VI-lea se căsătorește cu Margaret de Anjou și asta alimentează și mai mult ideea că poate Anglia nu va rezista presiunilor deși, căsătoria a fost plănuită tocmai pentru a întări poziția Angliei în Franța. Adolescenta franceză în vârstă de doar paisprezece ani devine regină și începe să aiba control și din ce în ce mai multă putere, devenind un stâlp extrem de puternic al casei Lancaster.

Pentru un roman care ilustrează istoria Angliei, are o scriere așa de lină și plăcuta încât o citești foarte repede, vrând să descoperi ce se va întâmpla pe mai departe. Inevitabil mă duce cu gandul la Urzeala tronurilor, iar asta probabil doar pentru că am citit o parte din seria lui George R.R. Martin înainte de a mă apuca de cartea lui Conn Iggulden, dar și datorită similitudinilor.

Povestea scrisă de Conn Iggulden nu se centrează doar pe regi și pe suspușii din regat, ci avem ocazia să urmărim și oameni de rând ale căror acțiuni au avut un efect sau altul asupra turnurii lucrurilor. Mi-a plăcut foarte mult acest roman și abia aștept să continui seria. Este un tot ce înglobează acțiune, istorie, personaje interesante, iar autorul te introduce în poveste prin scrierea sa magică.

Dacă vă plac romanele istorice, vă invit să încercați neapărat Pasărea furtunii, iar dacă ați citit-o, vă invit să îmi împărtășiți părerea voastră.

Posted on

Ultimii martori – Svetlana Aleksievici

Titlu în română: Ultimii martori

Titlu în rusă: Последние свидетели: соло для детского голоса

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1985

Notă: 5/5

Încăperi ferecate

Svetlana Aleksievici ne-a obișnuit cu opere covârșitoare, cu povești ale oamenilor ce au făcut parte, direct sau indirect, din atrocitățile pe care populația le-a pătimit, din dorința unor monștri de a controla lumea. Ultimii martori spune, de această dată, povestea unor copii a căror copilărie a fost trăită în timp de război, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

La fel ca și în alte cărți, protagoniștii sunt din Belarus, o țară care, din punctul meu de vedere, a fosdt lăsată mereu în umbră și despre care s-au ascuns lucruri. Și spun asta mergând de la cele două Războaie Mondiale, până la dezastrul de la Cernobâl.

Din păcate, lucrurile pe care le-au văzut și le-au trăit acești copii, nu au rămas în trecut, nu au rămas doar în copilăria lor, ci i-a urmărit toată viața și le-a marcat existența. Și este important ca noi, cei care trăim aceste vremuri pașnice și pline de confort, să cunoaștem cât de mult putem detaliile nenorocirilor acestora, petnru a încerca să evităm repetarea lor. Și de asemenea, să încercăm să înțelegem, pe cât posibil, ceea ce au trăit acești copii, deși aș putea afirma că acest lucru este imposibil.

Recomand această carte și toate celelalte cărți scrise de Svetlana Aleksievici tuturor: de la adolescenți la bunici. Cred că avem cu toții ce învăța! Nu vă feriți de astfel de lecturi chiar dacă sunt extrem de triste și vă vor întrista sufletul, poate. Dar nu trebuie să ignorăm trecutul și să ne prefacem că nimic din toate astea nu s-au întâmplat!

Posted on

Disectie – Han Kang

Titlu in română:  Disectie

Titlu in engleză: Human acts

Titlu original: 소년이 온다

Autor: Han Kang

Apariție: 19 mai 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Primul meu contact cu Han Kang a fost cu Vegentariana, o carte pe care eu am recomandat-o cunoscuților. Este un roman diferit de tot ceea ce citisem eu până în momentul în care am pus mâna pe ea, un roman care te marchează și care a devenit destul de controversat. Legătura pe care o poți avea cu acea carte este fie de înțelegere și acceptare, fie de negație și poate dizgust. Mie mi-a plăcut și am povestit într-un articol despre ea.

Astăzi vorbim despre o altă creație specială a aceleiași autoare mai sus menționată. Disecție spune povestea a șapte personaje care au fost într-un fel sau altul în centrul unor evenimente în luna mai a anului 1980, în orașul Gwangju. Aceste evenimente sunt o pată neagra în istoria Coreei de Sud, întrucât atunci armata a ucis cu sânge rece civilii care protestau, neținând cont de copii sau femei. Autoarea însâși a scăpat ca prin urechile acului întrucât familia ei s-a mutat din orașul respectiv cu doar câteva luni înainte, iar casa în care locuiseră a fost vândută familiei unuia dintre persoanejele pe care le întâlnim în roman.

Așadar Disecție este ca un omagiu adus persoanelor care au fost ucise sau mutilate în luptele respective. Iar prin cele șapte capitole în care cunoaștem șapte personaje, șapte perspective și unghiuri diferite asupra situației de atunci Han Kang ne transmite emoție, tristețe, frică, disperare. Pentru că acest roman nu este doar despre întâmplări istorice ci despre sentimele oamenilor ce au trecut în mod direct sau indirect prin masacrul făcut de armată în 1980.

Este un roman profund care te face să te întrebi cum ar fi fost să treci și tu prin așa ceva, cum ar fi fost să fi tu persoana ucisă sau cum ar fi fost să fi tu cel care află că i-a fost ucis copilul, fratele, sora sau mama. Cumva, mi se pare că autoarea a scris cu un sentiment de vină această carte.

Și așa cum am spus-o de multe ori atunci când am scris despre cărți unde sunt expuse povești triste din istoria lumii, este important să citim despre aceste evenimente, pentru a cunoaște consecințele lucrurilor pe care le pot face oamenii și pentru a evita ca astfel de episoade sângeroase să se repete.