Tag: Jeannette Walls

Posted on

Topul cărților mele preferate din toate timpurile (a doua parte)

Săptămâna trecută povesteam despre prima parte a topului cărților mele preferate din toate timpurile și a sosit momentul să trecem la următoarele titluri care m-au cucerit.

Fata pe care ai lăsat-o în urmă de Jojo Moyes este o carte care spune povestea a două femei la distanță de aproape un secol, unite printr-un tablou cu portretul unei femei. E un roman care împletește cărțile de dragoste cu ficțiunea istorică.

Ferma animalelor de George Orwell, este cea de-a doua carte a autorului care apare în topul favoritelor mele, după O mie nouă sute optzeci și patru. Mi-ar fi fost foarte greu să aleg doar una dintre ele, pentru că mi-au plăcut foarte mult. Am mai citit și altceva scris de autor, dar acestea două au rămas cu mine. Este o fabulă politică unde animalele își alungă stăpânul de la fermă și se reorganizează dar lucrurile iau o turnură neașteptată.

Povestea slujitoarei de Margaret Atwood, este probabil extrem de populară în acest moment. Din câte îmi aduc aminte, am citit-o înainte să se facă serialul și a fost o revelație pentru mine, fiind de părere că este un scenariu ce nu pare imposibil în contextul actual. Cartea a fost publicată inițial în 1985 dar o găsesc extrem de actuală. Acțiunea se desfășoară în America, într-un viitor în care un regim religios pune stăpânire pe țară și ucide drepturile femeilor. Ele sunt împărțite pe categorii, una dintre ele fiind a slujitoarelor, transformate în mașini de făcut copii pentru familiile care nu pot să se reproducă. Scenariul este unul care nu de puține ori îți face pielea de găină.

Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson este povestea adevărată a unui copil salvat de Schindler.

Alături de alți membri ai familiei sale, Leon (numele său adevărat fiind Leib Lejzon) ajunge pe lista lui Schindler de muncitori la fabrica acestuia. Acest gest i-a salvat viața. Deși este o carte destul de scurtă, care se citește destul de repede, nu este mai puțin tristă decât alte mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului.

Lista lui Schindler de Thomas Keneally este probabil, una din cele mai faimoase cărți ce au legătură cu Holocaustul, mai ales datorită ecranizării. Este dovada faptului că au existat și oameni care au riscat totul pentru a salva atâția oameni cât le-a fost posibil. Unul dintre acești oameni a fost Oskar Schindler. Dacă nu ați văzut deja filmul, sau dacă nu ați citit cartea, vă rog să o faceți! Țineți însă cont că veți plânge, fără doar și poate.

Castelul de sticlă de Jeannette Walls este povestea adevărată a autoarei și a fraților ei. Jeannette este fiica mijlocie a soților Walls și este crescută cu iubire de părinți dar fără a le asigura condiții propice de trai și fără un trai decent. Rând pe rând, încurajându-se și susținându-se reciproc, micuții reușesc să fugă și să își urmeze dorința de a merge la școală. Modul în care autoarea își expune povestea este unul prin care nu își judecă părinții.

Privighetoarea de Kristin Hannah este cartea mea favorită scrisă de această autoare. Este o carte de ficțiune istorică, ce ne spune povestea a două surori din Franța, atât de diferite una de cealaltă, dar care se iubesc. Ce m-a impresionat a fost faptul că lucrurile nu au fost îndulcite deloc, ba chiar lucrurile au fost prezentate așa cum sunt uneori în viața reală: nedrepte.

S-a vorbit la un moment dat și de o ecranizare, dar nu am reușesc să găsesc informații despre apariție.

Silozul de Hugh Howey este primul volum al seriei cu același nume și nu se compară cu nimic din ceea ce mai citisem înainte (și nici cu ce am citit după). Spune povestea unor oameni care locuiesc într-un siloz, un fel de bloc subteran, în care societatea e organizată pe nivele. Întrucât se crede că aerul este toxic, oamenii nu ies din acest siloz decât foarte rar, îmbrăcați în niște costume speciale, iar cei ce ies, nu se mai întorc niciodată. E un SF interesant, antrenant și de curând a apărut și un serial făcut după această serie.

Eu am citit Jocurile foamei de Suzanne Collins după ce aproape trecuse toată nebunia legată de seria asta. Am devenit însă rapid un fan al seriei distopice în care tineri din cele douăsprezece districte ale Panemului sunt trimiși într-un joc periculos din care numai unul va ieși câștigător.

Am văzut și filmele și mi-au plăcut la fel de mult, dar recomand să le vedeți (asta dacă nu ați făcut-o deja) după ce citiți cărțile.

Secera de Neal Shusterman este primul volum al unei serii distopice pe care am început să o citesc la mai mulți ani după ce nu mai citisem nimic atât de bun din lumea asta fantastică/SF/distopic. Prezintă un viitor în care știința a avansat atât de mult încât oamenii nu mai mor din cauze naturale și au chiar șansa trăiască mai multe vieți resetându-și “ceasul” . Însă pentru a nu scăpa numărul oamenilor de sub control, există o categorie de oameni care se ocupă cu lichidarea surplusului, dacă mi se permite o astfel de exprimare, mai dură.

Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri de Radu Paraschivescu este prima carte a acestuia pe care mi-am cumpărat-o și pe care am citit-o. Titlul este dat de o replică faimoase a unei doamne care a ajuns cumva să fie premierul României în anul plecării mele din țară. Sunt astfel legată la nivel sentimental de evenimentele ce au dus la scrierea acestei cărți. Este cireașa de pe tortul anilor trecuți de la Revoluție încoace. Ar trebui ca fiecare dintre noi să o citească, mai ales în prag de alegeri.

Posted on

3 cărți de non-ficțiune care te pot schimba

Vă voi vorbi astăzi despre 3 cărți de non-ficțiune pe care le-am citit și despre care cred că vă pot schimba dacă le veți citi. Dar nu este vorba despre cărți de dezvoltare personală ci despre trei cărți care spun poveștile de viață ale autorilor.

Tocmai am terminat de citit Educated de Tara Westover, o carte pe care am început-o acum o lună, dar pe care am tot evitat-o și am abandonat-o pe birou, din cauza așteptărilor mari pe care le aveam de la ea. Mi-era frică să nu îmi placă pentru că, de când a fost tradusă în limba română, o vedeam mereu pe la cititori și toți spuneau cât de impresionantă este. La câteva minute de când am terminat cartea, nu am avut astâmpăr și am decis să scriu un articol despre ea și despre alte două cărți similare, pe care le-am citit în anii trecuți și despre care am scris și pe blog.

Toate cele trei mențiuni pe care am să le fac se leagă de aceeași idee: accesul la educație. Acesta este un drept pe care orice copil îl are în lumea pe care noi o trăim dar unii, dintr-un motiv sau altul, îl desconsideră din păcate. Ceea ce nu știm sau uităm de cele mai multe ori, este câți copii își doresc să poată merge la școală și din păcate nu pot.

Prima carte pe care aș vrea să o menționez este Cenușa Angelei: o copilărie irlandeză de Frank McCourt care este de fapt o primă parte dintr-o serie în care autorul și-a împărțit biografia. Frank s-a născut în timpul Marii Crize Economice, în Statele Unite ale Americii dar, atunci când încă era foarte mic, părinții au hotărât să se întoarcă în țara natală, Irlanda unde, copilul are parte de o copilărie extrem de grea.

A doua carte despre care cred că te poate schimba dacă o citești este Castelul de sticlă de Jeannette Walls. Este despre o familie care decidă să trăiască după propriile reguli, care duce o viață nomadă. Ce m-a impresionat cel mai mult și lucrul care a rămas cu mine din 2018 când am citit cartea, este cum cei patru frați s-au ajutat unul pe altul. Există o loialitate între ei pe care rar mi-a fost dat o văd. Această carte a fost și ecranizată.

Iar cea de-a treia mențiune este cartea pe care am tocmai am terminat-o: Învățare de Tara Westover. Născută într-o familie cu mulți copii, o familie care se pregătește constant pentru finalul lumii și care trăiește după regulile și ideile tatălui, Tara reușește să pună piciorul într-o sală de clasă, în calitate de student, la 17 ani.

Un sentiment pe care mi l-au stârnit cele trei cărți este furia față de egoismul părinților. Adulții sunt cei pe care nu am reușit să îi înțeleg în niciuna dintre cărți. Cred că reușesc cumva să scoată la suprafață anumite lucruri cu care unii dintre noi s-ar putea să ne simțim identificați. De exemplu, am regăsit în Educated dorința părinților de a menține dependența copiilor față de părinți chiar și după ce aceștia și-au creat propriile familii. Faci ca mine sau ești împotriva mea.

Din motive religioase sau de credință personală, părinții iau de multe ori dreptul copiilor la educație și la sănătate. Este greu de imaginat, dar lucrurile astea se întâmplă într-un colț de lume chiar în acest moment. Nu știu cât de multe putem face noi pentru acei tineri, dar ce putem face este să citim aceste memorii ale unor copii care au reușit să cunoască lumea altfel decât o știau, care au luptat, au muncit, au învățat pentru că și-au dorit și au reușit să facă ce au visat, cu o mulțime de sacrificii și cu niște condiții mult, mult mai proaste decât cele pe care le avem noi. Avem de învățat o mulțime de lucruri, indiferent de poziția pe care o avem, și mă refer aici atât la perspectiva de părinte, adolescent sau tânăr care și-a încheiat studiile.

Este probabil lesne de înțeles că vă recomand toate cele trei cărți, ba chiar le consider lecturi obligatorii și, dacă aveți recomandări de povești similare, vă invit să le împărtășiti cu mine.

Posted on

Cele mai frumoase cărți citite în 2018

Anul 2018 este deja aproape de final și a sosit vremea să fac o retrospectivă a celor mai frumoase cărți pe care le-am citit. Cumva, categoriile sunt puțin diferite față de cele din anii trecuți, în sensul că, am pus sub categoria ficțiune atât thrillere cât și historical fiction.

Ficțiune:

  1. Castelul din nori s-a sfărâmat (#3 Millenium) – Stieg Larsson.Autorul este unul dinter preferații mei. Ador primele 3 cărți ale seriei și mi se pare un must read pentru orice iubitor de thriller și mister, dar și pentru cei care nu au citit acest gen până acum. Vă asigur că o să vă îndrăgostiți de aceste cărți! Pe de altă parte, povestea lui Lisbeth Salander este continuată de un alt autor, după ce Stieg Larsson a murit, dar nu mai este la fel. Vă recomand și filmele, mai ales variantele suedeze. Și dacă nu mă înșel, a apărut și ecranizarea volumului 4.

  2. Splendida cetate a celor o mie de sori – Khalid Hosseini. Această carte m-a marcat cumva prin povestea ei dar și prin locul unde se desfășoară acțiunea și mediul din țara respectivă.

  3. Privighetoarea – Kristin Hannah. Cartea asta mi-a rupt sufletul și m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul autoarei. Parcă-și pune ea sufletul pe tavă și le dă din el personajelor sale. Acțiunea se petrece ăn timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ne prezintă povestea a două surori.

  4. Jumătate de viață – Care Santos. Autoarea mea preferată din Spania a publicat o nouă carte la noi, un roman care ne prezintă 5 femei ce se reîntâlnesc la o mulțime de ani după un eveniment ce le-a marcat viitorul pentru totdeauna. O lectură plăcută, a cărei acțiune are loc într-un loc minunat.

  5. Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe. O poveste despre Holocaust care nu mai are nevoie de nici o prezentare. O să spun doar că este inspirată din realitate.

  6. Aleea cu licurici – Kristin Hannah. V-am zis că m-am îndrăgostit de stilul autoarei. Poate că nu s-ar fi aflat în top dacă nu ar fi avut loc un eveniment anume, care la fel ca și în cazul romanului Privighetoarea, mi-a rupt sufletul. Nu mai plânsesem așa citind o carte de la Harry Potter, volumul în care moare Dumbledore.

Young adult:

  1. Un șir infinit de țestoase – John Green. Ar trebui să fie citită de toți adolescenții, de cei care se luptă cu anxietatea și nu numai. E mai mult decât o lectură, este o lecție, cred eu, pentru cei care nu înțeleg anumite stări.

  2. Simon și planul Homo Sapiens – Becky Albertalli. Din punctul meu de vedere, aceasta este o carte despre acceptarea de sine și despre curajul de a le spune celorlalți ce simțim, indiferent pentru cine. Am avut ocazia să văd întâi filmul, la invitația celor de la Editura Epica și mi-a plăcut foarte mult. Apoi cartea a fost devorată în cel mult 2 zile.

  3. Ura cu care lovești – Angie Thomas. La fel ca și în cazul cărții Un șir infinit de țestoase, cred că această carte trebuie să ajungă în mâinile câtor mai mulți adolescenți. Pentru mine a fost deosebită pentru că a pus pe masă un subiect despre care până în acel moment doar am auzit vorbindu-se la televizor.

Serii:

  1. Partea întunecată a magiei (#1 Culorile magiei) – V.E. Schwab. Povestea celor trei Londre m-a captivat de la primele pagini. Personajele au ceva magic, indiferent din care Londră provin.

  2. Un tron întunecat (#2 Trei coroane întunecate) – Kendare Blake. Abia așteptam continuarea poveștii celor 3 surori, mai ales după finalul pe care l-a avut primul volum. Și nu am fost dezamăgită. Acum abia aștept următorul volum ca să aflu și ce se mai întâmplă.

  3. Silozul (#1 Silozul) – Hugh Howey. Nu eram eu mare fan SF dar am devenit fan al lui Hugh Howey, după ce am citit primul volum al seriei. După ce am terminat cartea care prezintă un scenariu pe care eu îl consider posibil, am căutat mai multe detalii despre ea și autor pe internet și mi-a crescut admirația pentru scriitor. Fiecare parte a acestui volum a fost scrisă ca o poveste individuală dar nu se observă, așa de bine sunt legate. În plus, autorul și-a publicat singur cărțile, chiar și după ce au început să aibă succes. Volumul 2, Silozul.Începuturile, ne duce ceva mai mult în trecut, înainte de acțiunea din primul volum.

  4. Jocurile foamei (întreaga serie) – Suzanne Collins. Da, am citit seria abia anul ăsta și nu pot să cred că am așteptat atât de mult. E una din cele mai faine serii pe care le-am citit și unele din cele mai faine ecranizări pe care le-am văzut. Recomand, recomand, recomand! Efectiv nu am putut să mă țin departe de volumele 2 și 3 după ce am terminat-o pe prima.

  5. Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman. Am devorat cartea asta. Păcat că nu e încă tradusă la noi, dar sper să apară în 2019, pentru că e faină tare. Abia aștept să citesc continuarea poveștii Cirei și a lui Rowan. Ei sunt protagoniștii noștri, într-o lume în care oamenii nu mai mor din cauze naturale. Dacă are loc un accident și o persoană moare, ea poate fi reînviată imediat. Pe când, dacă o “coasă” te ucide, nu mai este loc de întors. Și este nevoie de oameni cu coase pentru a Evita suprapopularea. Dar cum faci să alegi cine rămâne în viață și cine nu?

Non-ficțiune:

  1. Castelul de sticlă – Jeanette Walls. Aceasta este povestea adevărată a unei familii care m-a indignat dar m-a și învățat că uneori dorința de a depăși o anumită situație este suficientă pentru a o învinge mediul bolnav în care ești crescut. Poate că e prea mult să spun mediu bolnav dar fiind că totuși părinții își iubeau copii, dar mi-a fost prea greu să înțeleg egoismul tatălui și al mamei.

  2. Disecție: un roman – Han Kang. Autoarea povestește un episod tragic din istoria Coreei de Sud, un eveniment de care s-a simțit legată toată viața pentru că acțiunea se petrece în orașul de unde ea plecase împreună cu familia ei.

  3. Sapiens. Scurtă poveste a omenirii – Yuval Noah Harari. Este o carte despre care nu am nici o îndoială că ați auzit. Este o lectură extrem de interesantă, pentru că afli lucruri pe care nu le înveți la școală și pe care practic nu le poți găsi în manualele de istorie. În gimnaziu nu m-am dat în vânt după istorie, din cauza profesorilor pe care i-am avut, iar la liceu am învățat mai ales despre istoria Spaniei, dar mereu mi-a plăcut să văd documentare despre evenimentele istorice. Și așa este și această carte, ca un documentar.

  4. Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri – Radu Paraschivescu. Pentru mine este prima carte de la acest autor contemporan român pe care o citesc și care are o însemnătate deosebită, pentru că, așa cum ar trebui să se întâmple cu fiecare dintre noi, mă simt afectată de aspectele atinse de acesta în volumul ce poartă ca titlu o replică premierului României.

Și iată că fără să vreau, am creat o listă cu 18 cărți faine pe care le-am citit anul acesta. Care au fost pentru voi, cele mai frumoase cărți citite în 2018?

Posted on

Castelul de sticla – Jeannette Walls

Titlu in romana: Castelul de sticlă

Titlu in engleza: The glass castle

Autor:  Jeannette Walls

Apariție: martie 2005

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Castelul de sticlă” m-a atras prin titlul său. Nici nu aveam habar despre ce este vorba dar am cumpărat-o și nu mică mi-a fost mirarea când mi-am dat seama  că reprezintă memoriile lui Jeannette Walls.

Cartea începe cu Jeannette într-un taxi, îndreptându-se spre o petrecere. Traiectoria îi este întreruptă în momentul în care vede o femeie care caută în gunoi. Cunoaște acele mișcări și de teamă că cineva ar putea-o relaționa cu femeia aceea, decide să îi spună taximetristului o altă adresă. Acesta este începutul memoriilor scrise de Jeannette sub forma unui roman bine legat și structurat, ce cuprinde copilăria și adolescența pe care a trăit-o împreună cu frații ei, alături de părinții acestora.

Prima sa amintire este legată de un eveniment nefericit, când micuța Jeannette a luat foc în bucătăria rulotei în care locuia cu familia sa, în timp ce-și pregătea ceva de mâncare, la numai 3 ani. După câteva săptămâni de spitalizare, tatăl ei o ia din spital fără acordul medicilor și fără ca rănile micuței să fie vindecate. Acesta este unul din evenimentele care m-au lăsat fără grai, pentru că nu am înțeles atitudinea tatălui.

Sunt o mulțime de elemente din comportamentul tatălui și al mamei care-mi aduc aminte de părinții lui Frank McCourt din “Cenușa Angelei: o copilărie irlandeză”. De la tatăl alcoolic dar plin de entuziasm, care dă lecții de științe, istorie și lecții de viață, fără un loc de muncă dar priceput la toate și la nimic, până la mama visătoare, fără loc de muncă, pictoriță, pentru care doar arta sa contează și ale căror instincte materne nu prea sunt prezente.

Copilul Jeannette îl are ca idol pe tatăl său și ea este preferata lui. Dar pe măsură ce trece timpul, va fi dezamăgită când își va da seama că familia sa nu este la fel ca altele.

Copii vor crea o legătură deosebită între ei, cum rar mi-a fost dat să văd. Sunt luptători și se vor sprijini atât de mult încât putem afirma fără greșeală că doar susținerii reciproce pe care și-au oferit-o au reușit în viață.

Mutarea dintr-un oraș într-altul  crează confuzie în viața copiilor familiei Walls, dar pe părinți nu îi interesează ceea ce-și doresc aceștia. Pe parcursul lecturii am apreciat că în relatările autoarei nu se simte nici un pic de acuzare sau reproș asupra părinților.

Nu pot să nu fiu extrem de critică cu părinții care nu-și asumă responsabilitățile pe care le implică copii. Este extrem de greu să înțeles că astfel de oameni își abandonează copii și-i lasă să se descurce singuri din fragedă pruncie. Nu mi se pare corect ca rolurile să se inverseze, pentru că nu de puține ori am simțit că acei copii au purtat grija părinților și nu invers.

Adesea m-am simțit tristă citind această carte, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă de care nu se puteau bucura cum trebuia, așa cum o făceau alte familii.

Mi-a plăcut cartea și dacă nu știați, are si ecranizare. Vorbim despre un film care nu respectă întocmai toate ideile cărții, dar care reușește să ilustreze povestea familiei Walls. Recomand cartea deoarece cred că avem multe de învățat și din poziția de copii și din aceea de părinți.