Tag: magie

Posted on

Destinul coroanei (#2 Jocul coroanei) – Evelyn Skye

Titlu in romana: Destinul coroanei

Titlu in engleza:  The Crown’s fate

Autor:  Evelyn Skye

Apariție: 16 mai 2017

Proceded by: Jocul coroanei

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Indata ce am terminat “Jocul coroanei” am cautat si am cumparat si cel de-al doilea volum al seriei pentru ca mi-a placut mult de tot si am vrut sa aflu ce s-a intamplat cu Nikolai si Vika.

Ii regasim pe cei doi dar si pe Pasa care se pregateste pentru incoronare, in ciuda faptului ca e incoltit de temeri si nu se simte deloc pregatit. Iuliana este insa umbra lui mai mult ca oricand si face orice pentru a-si proteja fratele, chiar daca asta inseamna ca noul Mag Imperial, Vika, este total lipsita de libertate.

Din cauza modului in care a actionat la sfarsitul jocului coroanei, Vika nu-l poate vedea pe Pasa. In plus, nu stie ce s-a intamplat de fapt cu Nikolai si nici unde se afla acesta.

Asa cum am mentionat si in articolul despre primul volum al seriei, apare un personaj cu un rol important si este vorba despre mama lui Nikolai. Modul in care este pictata aceasta este foarte urat si asta atrage antipatia cititorului.  Ea contribuie la schimbarea atitudinii lui Nikolai, sau mai bine zis la agravarea inrautatirii acesteia si am avut o multime de indoieli in privinta succesului incercarii Vikai de a-l salva, in timp ce e obligata sa-l apere pe noul tar al Rusiei.

Lumea minunata creata de Nikolai in timpul jocului este distrusa de acesta in incercarea sa de a mai capata energie si magie. In acest al doilea volum, baiatul nu mai lupta alaturi de Vika ci impotriva fratelui sau si implicit a fetei care-l protejeaza. Setea de razbunare este mare si o buna perioada de timp am avut impresia ca nu o sa il mai regasim pe vechiul Nikolai.

In ciuda greutatilor Vika nu se lasa si lupta pe toate fronturile. Imi place mai mult aceasta noua Vika decat cea pe care am cunsocut-o in volumul anterior. Pasa nu m-a dat pe spate nici in trecut, nici acum, iar Iuliana mi-a fost antipatica de la inceput pana la final.

Pacat ca aceasta serie faina se termina dupa doar doua volume, desi povestea este bine construita si este suficient de exista cu aceste doua carti. Un al treilea volum ar fi de umplutura in acest caz, dar sunt curioasa ce va mai scrie Evelyn Skye pe viitor.

Posted on

Labirintul spiritelor (# 4 Cimitirul cartilor uitate) – Carlos Ruiz Zafón

Titlu in spaniola: El laberinto de los espíritus

Autor:  Carlos Ruiz Zafón

Apariție: 17 noiembrie 2016

Proceded by: Umbra vantului, Jocul ingerului, Prizonierul cerului

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa va spun ca am citit acest ultim roman al seriei Cimitirul cartilor uitate in limba spaniola, deoarece la noi inca nu s-a tradus, lucru care sper sa se intampla curand. Eu am imprumutat cartea de la o colega si trebuie sa va spun ca mi se pare ca este cea mai mare ca numar de pagini de pana acum: are nu mai putin de 900 si ceva de pagini pline de magie si mister. Eu am pus titlul articolului in limba romana, dar nu stiu daca acesta va fi cel ales de editura care va traduce cartea (pana acum celelalte carti au aparut la Polirom).

Ca de  obicei personajele sunt Daniel Sempere, matur, casatorit si cu copii, tatal lui Daniel in rol de bunic de aceasta data, Bea, inteligenta si frumoasa sotie a lui Daniel si nelipsitul Fermin, care pare-mi-se ca are un rol si mai important decat in cartile anterioare. Romanul chiar incepe cu povestea lui Fermin, cum a ajuns in Barcelona si cum a intalnit-o pe Alicia, cea care are si ea un rol extrem de important, poate cel mai important din carte.

Cel mai mult am empatizat cu Alicia. Este un personaj foarte bine construit, puternic dar si sensibil. A suferit enorm de-a lungul vietii si asta a transformat-o in personajul pe care il cunoastem in cartea aceasta cu o actiune complicata. Daniel este urmarit de amintirea mamei sale, Isabel, si ceea ce s-a intamplat cu ea  il urmareste pe intreaga desfasurarea a povestii.

Actiunea se petrece in anii ´60, atat in Barcelona cat si in Madrid. Nelipsit este si Cimitirul cartilor uitate, atat de misterios si de magic. Nu de putine ori traiesc cu impresia ca acest loc chiar exista in minunata Barcelona.

Cel mai mult mi-a placut ultima parte a romanului, unde actiunea devine mai rapida si ceva mai incurcata, dar unde se descurca si multe din misterele acestui roman dar si al anterioarelor.

Sunt indragostita iremediabil de felul in care scrie Carlos Ruiz Zafón si stiu sigur ca oricine a citit cel putin una din cartile sale, il apreciaza la fel de mult. E minunat felul cum a conturat aceasta poveste a cimitirului cartilor uitate intr-o Barcelona dintr-o epoca magica si plina de mistere.

Recomand din suflet seria si daca ati citit cel putin una dintre cartile din serie, va invit sa-mi impartasiti opiniile voastre.

 

Posted on

6 carti pana la Craciun

Probabil titlul nu va este deloc necunoscut. Mi-a venit ideea pentru aceasta provocare  dupa ce am vazut clipul Irinei de la Coffentropy  si pe cel al Irinei de la Irina Citeste, care a facut si anul trecut acest clip.

Am decis sa preiau si eu ideea, eu fiind o persoana care nu isi alege dinainte cartile pe care le citeste. Ma iau mai degraba dupa ce am pofta sa citesc atunci cand termin o carte, dupa starea de spirit si dupa anotimp.

Mi-a fost foarte greu sa aleg doar sase carti din biblioteca mea, asa ca am si un bonus, asta daca reusesc sa termin provocarea la timp. Sa incepem:

  1. Prima carte pe care am ales-o este un ebook: ¨Más allá del invierno¨ de Isabel Allende, pe care mi-o doream inca din toamna. As fi vrut cartea in format fizic pentru ca are o coperta superba dar nu am reusit sa o gasesc in Madrid in timpul scurt petrecut acolo in luna octombrie. Si, asa cum ii spune titlul, este in spaniola, contine cuvantul iarna si cred ca va fi potrivita pentru friguroasele zile care ne asteapta.

  2. ¨Bibliotecara de la Auschwitz¨ de Antonio G. Iturbe este si ea pe lista mea. Si nu e prima data cand imi propun sa o citesc, dar de data asta nu ma las pana nu reusesc. Imi plac foarte mult povestile reale sau inspirate din cel De-al Doilea Razboi Mondial.

  3. ¨Regina adevarata¨ de Erika Johansen este prima carte a seriei Regina Tinutului Tearling, un tinut saracit din epoca feudala. Protagonista este o tanara de 19 ani care cunoaste lumea cartilor. Suna bine, nu? Si coperta acestui roman este superba.

  4. ¨Locuri intunecate¨de Gillian Flynn este cea de-a patra alegere a mea pentru ca nu putea sa lipseasca un thriller de pe lista mea si pentru ca am cautat foarte mult cartea aceasta pana am gasit-o si am reusit sa fac rost de ea.

  5. ¨Oryx si Crake¨ de Margaret Atwood este prima parte a unei trilogii, care ne pune in vedere un viitor apocaliptic. Dupa ¨Povestea slujitoarei¨  care mi-a placut foarte mult, sunt curioasa cum va fi aceasta trilogie.
  6. ¨Destinul coroanei¨ de Evelyn Skye este al doilea volum al seriei ¨Jocul coroanei¨ si abia astept sa il citesc deoarece mi-a placut foarte mult primul volum si aparitia in limba romana a celui ce-al doilea volum a venit la fix. Vika e mag imperial si Pasa se pregateste de incoronare. Dar unde este Nikolai?

Bonusul pe care l-am ales, si deci cea de-a saptea carte pe care o voi include in provocare daca reusesc sa termin cele 6 carti mai repede, este ¨Poveste de iarna¨ de Mark Helprin, o frumoasa poveste de dragoste, intr-un New York inghetat si magic. Am vazut deja filmul cred ca acum doi ani dar sunt sigura ca o sa imi placa mult mai mult cartea.

Daca voi ati citi vreuna din cartile mentionate de mine va invit sa imi spuneti parerea voastra. Ce va doriti sa cititi in acest decembrie magic?

Posted on

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici – Care Santos si Francesc Miralles

Titlu in romana: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Titlu in spaniola: El mejor lugar del mundo es aquí mismo

Autor:  Care Santos si Francesc Miralles

Apariție: 2008

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La sfarsitul lunii martie am primit de la cei de la Libris cartea „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” scris de Care Santos si Francesc Miralles in 2008 si recent lansata in Romania.

Aceasta carte face parte din categoria fictiune, si desi e scrisa intr-un mod simplu, usor de citit, are putine pagini si un scris foarte mare (eu am citit-o in cateva ore), transmite mai mult decat o simpla poveste de magie.

Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreo carte de-a lui Francesc Miralles, dar pe Care Santos, asa cum probabil stiti, o citesc de multi ani si-mi place la nebunie. Si nici acest roman nu se abate de la regula. M-a fermecat de la primele pagini.

„Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” ne spune povestea lui Iris, o femeie de 36 ani care se afla intr-un moment crucial al vietii sale. De curand si-a pierdut parintii intr-un accident si traieste printre amintiri in casa acestora. Singuratatea cu care se confrunta si durerea pe care o simte dupa pierderea celor mai importante persoane din viata ei, o imping in pragul sinuciderii.

Se salveaza in ultima clipa si din acel moment, viata ei capata o alta turnura. La intoarcerea spre casa, vede pentru prima data reclama luminoasa a unei cafenele pe care nu a mai zarit-o pana atunci: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Intrigata, intra in cafea si o noua lume i se dezvaluie. Magia incepe sa-si faca prezenta atunci cand il cunoaste pe proprietarul cafenelei si pe Luca, un barbat misterios care se aseaza la masa ei.

Zilele trec si Iris, prin discutiile pe care le are cu Luca, isi da seama de importanta vietii si porneste incet spre indeplinirea viselor sale. In fiecare dupa amiaza este nelipsita din cafenea, unde se pare ca mediul e altfel de fiecare data. Va las mai jos un fragment dintr-una din discutiile lui Iris cu barbatul misterios de care se indragosteste nebuneste.

“Si la fel de reala ca viata insasi. Ne invata ceva despre fericire: o por percepe cu toata intensitatea doar cei care au avut si suisuri, si coborasuri, caci este vorba despre un joc de contraste. Cei care traiesc caldicel, navigand printre emotii moderate, un vor cunoaste nicicand esenta vietii. Asta e invatatura povestii cu putul:uneori trebuie sa atingi fundul prapastiei ca sa intelegi maretia cerului.”

Un alt fragment care imi place la nebunie este cel care urmeaza. Mi-a placut atat de mult, incat mi l-am notat in agenda, sa-l citesc de fiecare data cand simt nevoia.

“Nu uita niciodata: orice sentiment isi are si reversul.

Cand te simti nefericit:asta e dovada ca poti fi si fericit. Iar asta e o veste buna.

Cand te simti singur, iti dai seama ce bine ar fi sa fii cu cineva.

Iar asta e o veste buna.

Trebuie sa te doara ceva ca sa apreciezi fericirea de a nu te durea nimic.

Iar asta e o veste buna.

De aceea, nu trebuie sa te temi niciodata de tristete, de singuratate sau de durere. Ele sunt dovada ca exista bucuria, iubirea si linistea.

Iata niste vesti bune.”

Totodata Iris isi aduce aminte de o iubire de-a ei din adolescenta, Olivier. Il reintalneste 20 ani mai tarziu, in timp ce-si indeplineste unul din vise, doar ca de aceasta data, Iris este indragostita de Luca si orice incercare a lui Olivier de a se apropia de ea pare sortita esecului.

O replica pe care am intalnit-o de cateva ori in carte, si care o insoteste pe Iris pe tot parcursul ei spre fericire este si ea de tinut minte: “Cateodata, cainele necunoscut al fericirii imi linge mana, iar eu nu stiu unde am lasat lesa.”

Mi-a placut mult de tot aceasta carte, cred ca cea mai importanta idee pe care mi-a transmis-o este legata de a doua sansa, pe care fiecare om trebuie sa si-o acorde si in acelasi timp sa o ofere si celorlati. Rolul pe care il joaca Luca in viata lui Iris este extrem de important deoarece dincolo de magia pe care i-o ofera, acesta are legatura cu parintii ei. In acelasi timp, si povestea sa de viata este una induiosatoare.

Tot cu ocazia trioului format din Iris, Luca si Olivier am aflat si ce este un haiku, un elemente care mi s-a parut extrem de interesant: “…un haiku e compus din trei versuri scurte care capteaza un anumit moment. Acest gen poetic e atent la detaliile cotidiene, fie din natura, fie din ambianta urbana a poetului. De asemenea, poate reda o emotie sau o stare sufleteasca concreta.”

Va recomand aceasta carte, mai ales daca treceti printr-un moment mai dificil, cred ca poate avea o influenta pozitiva asupra voastra. Mie mi-a dat o stare de bine, ca o speranta.

Posted on

Oceanul de la capatul aleii – Neil Gaiman

Titlu in romana: Oceanul de la capatul aleii

Titlu in engleza: The Ocean at the end of the lane

Autor:  Neil Gaiman

Apariție: 18 iunie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

De Neil Gaiman am auzit de la fetele de la The Hearabouts si modul fain in care au povestit despre cartile acestui scriitor, mi-a trezit interesul. Am ales astfel ¨Oceanul de la capatul aleii¨ si pot spune ca difera complet de orice am citit pana acum. Nu este autorul meu preferat, dar are acel ceva, special, care ma face sa-mi doresc sa mai citesc si altceva scris de el.

Protagonistul nostru isi aminteste un moment specific din copilaria sa, cand a cunoscut o fetita deosebita pe care o cheama Lettie. Aceasta locuieste cu mama si bunica ei iar langa casa lor se afla un lac despre care Lettie spune ca-i un ocean. Suntem introdusi in poveste ca intr-un vis frumos si mai apoi periculos. Este o poveste cu un amestec de realitate si fantezie, ce te face sa te intrebi daca aceasta carte este una pentru copii sau adulti.

As putea compara acest roman cu un basm in care binele invinge intotdeauna doar ca, nu avem parte de finalul fericit pe care l-am fi asteptat. Raul este intr-adevar invins dar cu un cost.

Finalul cartii este ca trezitul din somn, din vis, si asa mi-a dat impresia si protagonistul dupa ce termina de rememorat intamplarile de cand era doar un copil.

Bunica Hempstock mi-a placut cel mai mult, este carismatica, extravaganta, personajul potrivit al oricarei povesti, chiar daca nu este personajul principal, joaca un rol important in toata aceasta carte.

¨Oceanul de la capatul aleii¨este o carte plina de magie, nostalgie si amintiri si v-o recomand daca vreti sa citit ceva special si deosebit de ceea ce alegeti in mod normal.