Cărți populare #1

Ce au în comun Taylor Jenkins Reid, Alex Michaelides și Agnès Martin-Lugand? Ei bine, au scris trei cărți care au fost iubite de cititori dar care mie mi-au cam înșelat așteptările. De aceea, de cele mai multe ori aștept puțin înainte de a cumpăra cărți atât de intens promovate și lăudate (hype fiind termenul folosit).

În astfel de cazuri ne întrebăm dacă problema e la noi sau la carte. Iar eu v-aș spune că nu e nici o problemă de nici o parte pentru că, poate nu a fost momentul potrivit pentru lectura respectivă, poate aștepările au fost prea mari, generate de experiența anterioară cu romanele autorului sau de lauda din online, sau pur și simplu suntem deja experimentați cu privire la un anumit gen și cartea respectivă e mai slabă decât altele din același gen pe care le-am citit.

În cazul autorilor menționați mai sus, am citit Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, Pacienta tăcută și Oamenii fericiți citesc și beau cafea și la ele mă voi referi mai jos. Apoi, pe principiul “dacă nu ți-a plăcut asta, citește asta” o să vă recomand și câte o carte pe care eu o găsesc similară dar care mi-a plăcut mult mai mult.

Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo încă face vâlvă în online și eu nu am reușit încă să înțeleg de ce. Autoarea nu are neapărat un stil deosebit de a expune povestea iar legătura fostei vedete de la Hollywood cu ziarista este, din punctul meu de vedere, destul de previzibilă. Mi-a plăcut însă adevărata poveste de dragoste a vedetei, sau ceea ce cred eu că a fost adevărata poveste de dragoste.

Pacienta tăcută a făcut și ea destul de multă vâlvă în online și îmi amintesc că aveam așteptări destul de mari atunci când am început să o citesc. Însă prin mâna mea mai trecuseră destul de multe thrillere și cărți de mister și a fost previzibilă, într-atât încât am fost chiar dezamagită de faptul că m-am lăsat impresionată de vorbele care o situau ca o poveste surprinzătoare, cu legături la care nimeni nu se aștepta.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea are un titlu foarte frumos, care-l păcălește pe orice cititor. Și spun că păcălește pentru că nu prea e vorba despre nici un fel de citit sau băut de cafea. Ideea e bună dar titlul ar fi trebuit să fie diferit sau povestea modificată astfel încât să ne îndeplinească și nouă, cititorilor, așteptările. Protagonista acestui roman fuge din Paris ca să se vindece, pe cât posibil, de trauma prin care a trecut. M-a dezamăgit pentru că nu a pus mai mult accent pe cafeneaua din Paris.

Nu spun că au fost cărți proaste ci că pe mine nu m-au impresionat. Și dacă sunteți într-o situație similară sau chiar dacă voi iubiți aceste trei cărți, vă recomand să încercați și propunerile următoare.

Femei de Oscar de Melanie Benjamin ar fi recomandarea care ar înlocui Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo. Spune povestea a două femei, două prietene care au făcut parte dintre cei care au pus bazele industriei filmului. Și se axează și pe poveștile de dragoste și legăturile de familie pe care cele două le au.

Văduva de Fiona Barton mi se pare o carte de mister destul de interesantă. Din greșeală, eu am citit întâi volumul doi al seriei din care face parte și apoi am citit acest prim volum, cunoscând astfel punctul de vedere al soției un bărbat bănuit de crimă, după ce cunoșteam deja cazul. Nu mi se pare că e destul de prezentă printre cititori și de aceea aș recomanda-o în locul cărții Pacienta tăcută.

E cineva acolo? de Marian Keyes. Aceasta e o carte ce a rămas în mintea mea de când am citit-o, în liceu. Spune povestea Annei, o tânără care se trezește practic pe canapeaua părinților ei în Dublin și vrea să se întoarcă în New York la viața ei și la soțul ei. Doar că el nu-i răspunde oricâte mesaje îi trimite ea. E tot despre vindecare și cred că acesta e aspectul pentru care am ales-o ca recomandare în locul cărții Oamenii fericiți citesc și beau cafea.


Acestea sunt cărțile populare despre care m-am gândit să scriu. Sunt sigură că fiecare dintre noi are astfel de cărți care sunt populare și iubite dar care nu crează neapărat aceleași impresii și sentimente și în noi, și rămânem puțin dezamăgiți. Dacă vrei, te invit să – mi spui și tu câteva astfel de titluri.

Vrabia roșie (Vrabia roșie #1)- Jason Matthews

Titlu: Red Sparrow

Autor: Jason Matthews

Apariție: 4 iunie 2013

Alte cărție din serie: Palatul trădărilor, Candidatul Kremlinului

Notă: 4/5

Dominika Egorova este o tânără balerină din Rusia care, după moartea tatălui său și după un tragic accident care o scoate de pe scenă pentru totdeauna, este recrutată de către serviciile secrete pentru o acțiune care o va duce pe drumul spre scoala Vrăbiilor, un loc unde va învăța arta spionajului cu ajutorul seducției. Pentru Dominika calea pe care a fost îndrumată cu sau fără voia ei, este fără bilet de întoarcere așa că, tot ce are de făcut este să continue cu studiul și să devină cea mai bună.

Una din misiunile ce îi vor fi încredințate este accea de a descoperi cine este persoana din vârful serviciilor secrete care vinde informații clasificate americanilor. Iar pentru asta, va trebui să se transforme în umbra lui Nate Nash, un spion american ce trebuie să-și protejeze sursele și să încerce să o recruteze pe Dominika, și să o convingă să lucreze pentru CIA.

Odată cu întâlnirea celor doi la Helsinki, povestea se transformă într-una de spionaj împletit cu iubire și trădare. Un joc dublu, periculos, care le poate aduce pierirea foarte ușor.

Cele două personaje sunt cele care te fac să iubești cartea asta, nu atât prin povestea lor de dragoste ci pentru felul lor de a fi și pentru transformarea lor. Iar finalul, este foarte bun, cu o răsturnare de situație care te lasă cu gura căscată.

Cartea are și ecranizare dar este destul de diferită, pornind cu multe elemente care lipsesc și continuând cu o serie de detalii diferite, dintre care, pot menționa orașul unde se întânesc cei doi protagoniști.

Este o carte care face parte dintr-o serie pe care vreau să o continui pentru a descoperi ce se mai întâmplă cu Dominika. O recomand mai ales celor cărora le plac poveștile cu spioni, mai ales că autorul este fost angajat al CIA și deci partea ce ține de spionaj cred că este mai mult decât bine documentat.

Cea mai norocoasă fată – Jessica Knoll

Titlu în engleză: Luckiest Girl Alive

Autor: Jessica Knoll

Apariție: 12 mai 2015

Notă: 3/5

‘Cea mai norocoasă fată’ de Jessica Knoll este un roman de mister, asemănat cu ‘Fata dispărută’ de Gillian Flynn și chiar cu ‘Fata din tren’ de Paula Hawkins dar, mie mi s-a părut un pic mai slabă din cauza faptului că pare mai puțin probabil ca lucrurile să fie chiar așa, din punctul meu de vedere, mai ales la final.

O cunoaștem pe TifAni FaNelli, o femeie în vârstă de 28 ani care lucrează la o revistă pentru femei. Este sigură pe ea, modernă, rece și logodită cu un bărbat bogat. Dar, ascunde un secret pe care aproape nimeni nu-l mai cunoaște, din trecutul ei. Și spun că aproape nimeni pentru că, reîntâlnește pe cineva care o cunoaște cu adevărat și, încet, încet, ne sunt dezvăluite și nouă elementele ce au dus la crearea lui TifAni așa cum ea e astăzi.

Avem așadar parte de o acțiune desfășurată pe două planuri: cel din prezent și cel de acum 14 ani, ambele narate de protagonistă.

Adolescenta de 14 ani este copilul despre care am mai auzit și pe care l-am mai văzut de multe ori, chiar și printre apropiații mei: deși nu are o situație materială care să-i permită orice, este încurajată de mamă să se prefacă, cu scopul de a reuși să intre în anumite grupuri sus-puse. Toate acestea sunt condimentate de un tată mai mult absent, chiar și atunci când este prezent fizic. Iată rețeta perfectă pentru p situație dezastruoasă care, poate lăsa urme adânci în viața unui adolescent.

Se pare că, autoarea a dat vocea sa lui Ani, întrucât episodul umilitor prin care aceasta a trecut a fost inspirat și din viața lui Jessica Knoll. Acest lucru a fost dezvăluit la aproximativ un an după apariția cărții, printr-un articol publicat pe site-ul Lenny Letter.

Toate lucrurile faine pe care le-am avea de învățat din această carte sunt umbrite la final, din punctul meu de vedere. Acesta este și motivul pentru care i-am dat doar 3 din 5 stele pe Goodreads. Aș recomanda cartea, îndeosebi tinerilor, indiferent de gen. Cred că ei, mai mult ca oricine altcineva, ar înțelege mai multe despre cercurile în care se învârt și situațiile în care sunt puși uneori.

Necunoscuta din Tanger – Christine Mangan

Titlu în engleză: Tangerine

Autoare: Christine Mangan

Apariție: 27 martie 2018

Notă: 3/5

“Necunoscuta din Tanger” este o carte a cărei copertă și imagine m-a păcălit. Mă așteptam la un roman de ficțiune istorică și nu mică mi-a fost mirarea atunci când am dat peste un thriller psihologic. Și asta nu ar fi fost o problemă pentru că, îmi plac thrillerele dar, această carte mi-a lăsat un gust amar.

Alice Shipley și Lucy Mason au fost prietene de nedespărțit în timpul facultății deși, caracterele lor erau diferite. Au totuși un trecut asemănător, din punct de vedere al faptului că amândouă sunt orfane, dar cam aici se termină asemănările. Un eveniment nefericit le va despărți pentru o perioadă de timp în care Alice se căsătorește și, în anul 1956 se mută în Maroc. Colonia se află în ape tulburi, în speranța că-și va dobândi independența. Soțul, John, este mai tot timpul plecat iar Alice se simte singură și stă mai mult închisă în casă întrucât orașul unde se află nu o atrage deloc. Totul este diferit de ceea ce-și imaginase.

Într-o bună zi, Lucy ajunge la ușa casei lui Alice, în Maroc. Cele două se regăsesc astfel dar, oare vor mai fi legăturile la fel de puternice ca înainte?

Întâmplările nu sunt povestite doar dintr-o perspectivă ci, avem ocazia să cunoaștem lucrurile atât din punctul de vedere al lui Alice cât și din punctul de vedere al lui Lucy. Și dacă, la început nu știm ce a cauzat ruptura, pe măsură ce acțiunea avansează, aflăm și care a fost acel eveniment și cine l-a cauzat. Și mai ales, de ce a cauzat o ruptură între cele două femei.

Autoare reușește cu succes să creeze o stare de tensiune odată cu reapariția lui Lucy, stare care se menține cam pe tot parcursul lecturii.

Ce nu mi-a plăcut au fost atitudinea și reacțiile lui Alice. Acest personaj mi s-a părut atât de slab încât m-a enervat și am avut chiar un gând să renunț la lectură. Dar, într-un final, să zicem că turnura pe care au luat-o lucrurile la sfârșit au salvat această lectură și a primit 3 steluțe de la mine (cu indulgență, e adevărat).

Poate că nu mi-am ales eu cel mai bun moment pentru această carte sau poate că având alte așteptări de la ea, povestea nu m-a mai atras la fel de mult. Vă invit și pe voi să îmi împărtășiți impresiile dacă ați citit-o.

Cu un pas prea departe – Tina Seskis

Titlu în engleză: One step too far

Autor: Tina Seskis

Apariție: 7 aprilie 2013

Notă: 4/5

Am ales să citesc Cu un pas prea departe din impuls și nu am căutat nici un fel de detaliu despre ea înainte. Recunosc că m-a atras coperta ediției din limba română. În același timp, sinopsisul nu ne dă prea multe detalii: Emily Coleman se decide într-o dimineață să își părăsească viața perfectă pe care o ducea alături de soțul și copilul ei și să o ia de la capăt, să-și facă o nouă viață cu un nou nume și fără să mai menționeze vreodată cuiva ceva din trecutul ei.

Mi-a părut o carte de mister numai bună și pe măsură ce o lecturam, mi-am dat seama că-mi place atunci când autorii țes poveștile în jurul personajelor și abia spre final ne dezvăluie elementele care le-au condus către anumite decizii. Astfel, te fac să te întrebi constant despre ce s-a întâmplat și îți dorești să citești cât mai repede, ca să afli.

În plus, acțiunea se desfășoară pe două planuri. Unul, este din prezent, unde o însoțim pe Emily în noua sa viață în Londra iar cel de-al doilea începe de la nașterea lui Emily și a sorei sale gemene, Caroline și ne este povestită de un narator. De obicei, atunci când am parte de cărți a căror acțiune se desfășoară pe două planuri, eu îl prefer pe unul dintre ele dar, în Cu un pas prea departe ambele planuri mi-au plăcut și au fost bine separate, astfel încât să nu creeze confuzie printre cititori.

Ca minusuri, aș menționa faptul că deși la început autoarea pune accent șo pe Caroline și pe părinții gemenelor, pe măsură ce paginile trec, aceste personaje devin mai puțin prezente, unele dintre acestea trecând cu totul în anonimat iar accentul se pune exclusiv pe povestea lui Emily. Astfel, sunt anumite situații care rămân nerezolvate, anumite întrebări rămân fără răspunsuri.

Ca o concluzie, eu vă recomand să citiți această carte dacă aveți poftă de ceva mister care să vă țină lipit de paginile cărții dar din care să aveți și de învățat.