Castelul din nori s-a sfaramat (#3 Millenium) – Stieg Larsson

Titlu in spaniola: La reina en el palacio de las corrientes de aire/ro.Castelul din nori s-a sfaramat

Titlu in suedeza:  Luftslottet som sprängdes/ engl. The girl who kicked the hornest’s nest

Autor:  Stieg Larsson

Apariție: 1 mai 2007

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire

Followed by: The girl in the spider’s web, The girl who takes an eye for an eye

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Asa cum va povesteam in articolul anterior, odata inceputa seria Millenium, nu am reusit sa o mai las din mana. Cum volumul doi l-am citit cu mult timp in ruma, cand nu aveam inca blogul, nu am facut recenzia sa, pentru ca nu l-am mai recitit. Dar astazi va povestesc despre volumul trei al seriei, Castelul din nori s-a sfaramat. Acesta este ultimul volum scris si publicat al lui Stieg Larsson, continuarea seriei fiind facuta de catre David Lagercrantz.

Aceasta carte incepe exact unde s-a terminat volumul doi ai seriei: Lisbeth se afla internata in spital, are un glont in cap si nu se stie care-i vor fi sansele de supravietuire. In salonul alaturat se afla tatal sau, Alexander Zalachenko, cel care se afla si el in stare grava, dupa ce Lisbeth l-a lovit cu un topor cand el a incercat sa o ucida. Situatia acestuia nu este insa la fel de grava ca a fetei, dar probabilitatea ca adevarul despre el sa se afle il pune in dificultate si se poate afla in pericol. Cei care fac parte din Sectie, o grupare secreta, i-a ascuns de-a lungul timpului toate ilegalitatile lui Zalachenko si nici acest ultim eveniment nu ar trebui sa se afle. Vechi membri ai sectiei reintra in actiune si pun la cale un plan pentru a scapa de probleme. De altfel, punctul central al acestui roman este Sectia.

Dar ce este Sectia? Este o grupa secreta in interiorul politiei secrete din Suedia (Sapo), care nu s-a dat inapoi niciodata din a-i acoperi urmele lui Zala, indiferent de riscuri.  Descoperim astfel ca Lisbet nu s-a luptat doar cu tatal sau si cu o intreaga grupare, si ne dam seama si de unde vine reticenta ei in a vorbi cu politia atunci cand are probleme.

In spital, Lisbeth nu poate discuta decat cu avocata sa Annika Giannini, sora lui Mikael si cu medicul Anders Jonasson care ii castiga incet increderea. Mikael lupta si el, pe fronturile pe care le cunoaste, incearca sa publice cartea lui Dag Svensson despre mafia comertului cu sex. care va face sa rasune multe nume mari. Doar ca si el se afla sub atenta supraveghere a unor persoane: apartamentul sau, sediul ziarului si convorbirile telefonice sunt punctul de atentie al Sapo. Mi-a placut mult evolutia lucrurilor in acest roman, desi nu putine sunt victimele.

Cat despre personajul feminin principal, imi place de ea la fel de mult ca si in volumele anterioare, este fara cusur. O descoperim putin cate putin iar relatia ei cu Mikael Blomkvist (afemeiat ziarist fara leac) este din nou mai apropiata.

Stieg Larsson are un mod aparte de a pune in scena o astfel de poveste. Seria Millenium a devenit una din preferatele mele si-mi pare extrem de rau ca autorul nu a apucat sa duca la final povestea lui Lisbeth.

Despre ecranizare pot sa va spun ca aceasta nu mai este la fel de fidela cartii, asa cum s-a intamplat cu primul volum. Desigur, ar fi prea multe elemente interesante ce ar transforma pelicula intr-una extrem de lunga, dar oricum va recomand sa vedeti fi filmul dupa ce terminati de citit cartea.

 

Barbati care urasc femeile (#1 Millenium) – Stieg Larsson

Titlu in romana: Barbati care urasc femeile

Titlu in suedeza:  Män som hatar kvinnor/ engl. The girl with the dragon tattoo

Autor:  Stieg Larsson

Apariție: august 2005

Followed by: The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest, The girl in the spider’s web, The girl who takes an eye for an eye

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Nu stiu cum am reusit, dar prin 2014 am citit volumul doi al seriei Millenium si tin minte ca mi-a placut mult si m-a impresionat povestea. Cred ca in acel moment nu am stiut sau cine stie ce am mai facut pentru ca nu am mai continuat sa citesc cartile lui Stieg Larsson. Dar am revenit la serie de curand si nu am putut sa o mai las din mana. De aceasta data am inceput asa cum trebuie sa fie, cu primul volum al seriei, “Barbati care urasc femeile”, care mi se pare cel mai bun al seriei.

Stieg Larsson a fost un jurnalist suedez care a murit in 2004, in urma unei crize cardiace, la 50 de ani, imediat dupa ce a predat primele trei volume ale seriei Millenium. Cartile sale au inregistrat un real succes si au devenit unele din cele mai vandute carti in tarile nordice.

Povestea lui Lisbeth Salander si a lui Mikael Blomkvist incepe cu disparitia lui Harriet Vanger o fata care a disparut in urma cu treizeci si sase de ani in urma, pe cand avea doar 15 ani. Contextul disparitiei ei este unul ciudat, intrucat pe insula unde locuia cu familia ei tocmai avusese loc un accident care a blocat pe toata lumea pentru cateva ore bune.  Asta reduce lista suspectilor la persoanele prezente in acel moment pe insula, majoritatea fiind membri ai numeroasei familii Vanger.

Unchiul sau, Henrik Vanger este obsedat de disparitia fetei si nu a renuntat nici o clipa la cautari. Speranta sa si cosmarul sau in acelasi timp este alimentat de primirea unei flori in fiecare an de ziua sa, majoritatea florilor fiind primite dupa disparitia lui Harriet.

Mikael Blomkvist tocmai a primit cea mai mare lovitura a sa si se afla intr-un moment de cumpana, unde se vede nevoit sa renunte la pozitia pe care o are la ziarul pe care il conduce impreuna cu Erika Berger. Aceasta nu este deloc incantata de decizia sa, dar nu are incotro.

Data fiind situatia sa, lui Mikael i se pare in regula sa accepte sa-l vada pe Henrik Vanger si pe masura ce acesta isi spune povestea, se simte integrat dar nu crede ca va reusi sa indeplineasca ultima dorinta a batranului: sa afle ce s-a intamplat cu Harriet.

Inainte ca Vanger sa decida sa-l angajeze pe Blomkvist, decide sa faca o investigatie despre acesta si apeleaza la compania lui Dragan Armanski. Cea care va sapa in viata ziaristului va fi chiar Lisbeth Salander, pe care barbatul o intriga. Cei doi ajung sa se cunoasca atunci cand Blomkvist afla despre raportul lui Salander. Ajung sa lucreze impreuna si se completeaza foarte bine. Imi place la nebunie cum i-a conturat autorul pe cei doi, sunt doua personaje foarte bine construite. In plus, ni se servesc portii mici din trecutul lui Lisbeth, piese de puzzle care cu fiecare volum al seriei vor completa tabloul.

Majoritatea actiunii se petrece in Hedestad, locul unde locuieste vanger si o parte din familia lui. Povestea este una complexa si-mi este greu sa povestesc fara a da detalii importante. Va invit sa cititi seria, nu va va plictisi nici un minut si va va tine cu sufletul la gura pana la final.

Romanul are si ecranizare The girl with the dragon tattoo (2011) in regia lui David Fincher, cu Daniel Craig si Rooney Mara ca personaje principale si o versiune suedeza, Män som hatar kvinnor in regia lui Niels Arden Oplev, cu Mikael Nyqvist si Noomi Rapace din 2009. Personal, prefer Män som hatar kvinnor pentru ca respecta mai multe elemente din carte si mi se pare ca actorii se potrivesc mai bine personajelor din carte si dau forma chipurilor pe care eu mi le-am imaginat. Versiunile suedeze continua cu volumele doi si trei ale seriei.

Voi ati citit cartea sau ati vazut vreunul dintre filmele facute dupa roman?

Locuri intunecate – Gillian Flynn

Titlu in romana: Locuri intunecate

Titlu in engleza:  Dark places

Autor:  Gillian Flynn

Apariție: 5 mai 2009

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Dupa succesul inregistrat cu ¨Fata disparuta¨ mi-am dorit sa incerc si altceva scris de Gillian Flynn si cred ca nimeni nu ar putea sa spuna pas unui roman scris de ea. Si dupa ce am aflat sfarsitul acestui thriller pot sa afirm ca autoarea mi-a intrecut orice asteptari.

De aceasta data personajul principal este Libby Day, o femeie care a scapat unui oribil masacru ce a avut loc atunci cand ea avea doar sapte ani. Atunci mama si cele doua surori ale sale au fost ucise in ceea ce ulterior a fost numit ¨Sacrificiul Satanic¨ din Kinnakee, Kansas. Cazul a devenit extrem de faimos, mai ales ca a fost dovedit ca Ben, fratele ei mai mare a fost criminalul, iar fetita de atunci a depus marturie impotriva sa.

Douazeci si cinci de ani mai tarziu Libby isi duce traiul de pe o zi pe alta cu bani de la cei care inca mai au mila de victima nefericitului eveniment. Intr-o zi, este contactata de cineva dintr-o societate secreta pasionata de crime celebre, numita Club Omor. Nevoia de bani o face sa accepte pana la urma propunerea societatii dar ceea ce descopera acolo nu este ceea ce se astepta. Mai precis, da nas in nas cu un fan club al fratelui ei, care cred in nevinovatia lui si vor sa il ajute.

Incoltita de propriile indoieli cu privire la vinovatia lui Ben, Libby porneste in cautarea adevarului si drumul o va conduce prin cluburi de striptease in Missouri, mai apoi prin orase turistice pustii in Oklahoma, iar la final o va duce pe poteca ingusta dintre viata si moarte, intrucat va ajunge sa afle adevarul si ar putea plati cu viata pentru el.

Personajul lui Libby  m-a cam enervat dar cred ca intr-un fel asa a fost el creat, sa fie putin antipatic cititorului. Povestea in sine e una super buna si are acel final la care nimeni, dar nimeni nu s-ar fi gandit niciodata. Turnura pe care o iau lucrurile atunci cand Libby incepe acea investigatie ajutata de cei din Club Omor este surprinzatoare.

Imi place Gillian Flynn si asa cum am spus si la inceput nu as refuza niciodata o carte de Gillian Flynn. Are acel ceva care te face sa nu dai mai putin de 5 stele din 5 cartii si care te tine lipit de pagini pana afli deznodamantul.

Labirintul spiritelor (# 4 Cimitirul cartilor uitate) – Carlos Ruiz Zafón

Titlu in spaniola: El laberinto de los espíritus

Autor:  Carlos Ruiz Zafón

Apariție: 17 noiembrie 2016

Proceded by: Umbra vantului, Jocul ingerului, Prizonierul cerului

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa va spun ca am citit acest ultim roman al seriei Cimitirul cartilor uitate in limba spaniola, deoarece la noi inca nu s-a tradus, lucru care sper sa se intampla curand. Eu am imprumutat cartea de la o colega si trebuie sa va spun ca mi se pare ca este cea mai mare ca numar de pagini de pana acum: are nu mai putin de 900 si ceva de pagini pline de magie si mister. Eu am pus titlul articolului in limba romana, dar nu stiu daca acesta va fi cel ales de editura care va traduce cartea (pana acum celelalte carti au aparut la Polirom).

Ca de  obicei personajele sunt Daniel Sempere, matur, casatorit si cu copii, tatal lui Daniel in rol de bunic de aceasta data, Bea, inteligenta si frumoasa sotie a lui Daniel si nelipsitul Fermin, care pare-mi-se ca are un rol si mai important decat in cartile anterioare. Romanul chiar incepe cu povestea lui Fermin, cum a ajuns in Barcelona si cum a intalnit-o pe Alicia, cea care are si ea un rol extrem de important, poate cel mai important din carte.

Cel mai mult am empatizat cu Alicia. Este un personaj foarte bine construit, puternic dar si sensibil. A suferit enorm de-a lungul vietii si asta a transformat-o in personajul pe care il cunoastem in cartea aceasta cu o actiune complicata. Daniel este urmarit de amintirea mamei sale, Isabel, si ceea ce s-a intamplat cu ea  il urmareste pe intreaga desfasurarea a povestii.

Actiunea se petrece in anii ´60, atat in Barcelona cat si in Madrid. Nelipsit este si Cimitirul cartilor uitate, atat de misterios si de magic. Nu de putine ori traiesc cu impresia ca acest loc chiar exista in minunata Barcelona.

Cel mai mult mi-a placut ultima parte a romanului, unde actiunea devine mai rapida si ceva mai incurcata, dar unde se descurca si multe din misterele acestui roman dar si al anterioarelor.

Sunt indragostita iremediabil de felul in care scrie Carlos Ruiz Zafón si stiu sigur ca oricine a citit cel putin una din cartile sale, il apreciaza la fel de mult. E minunat felul cum a conturat aceasta poveste a cimitirului cartilor uitate intr-o Barcelona dintr-o epoca magica si plina de mistere.

Recomand din suflet seria si daca ati citit cel putin una dintre cartile din serie, va invit sa-mi impartasiti opiniile voastre.

 

Maestra ( #1 Maestra) – L.S. Hilton

Titlu in romana: Maestra

Titlu in engleza:  Maestra

Autor:  L.S. Hilton

Apariție: 10 martie 2016

Followed by: Domina

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

L.S. Hiton ne aduce in prim plan o asa zisa combinatie intre ¨Fata din tren¨, cartile lui Stieg Larsson si ¨50 Shades of Grey¨ unde actrita principala este Judith, o tanara care lucreaza la o casa de licitatie pentru arta si care este pasionata de ceea ce face, doar ca mediul in care activeaza nu e deloc simplu. Fata este inteligenta si ironica dar e dura si rece, datorita vietii pe care a avut-o, pentru ca indura dispretul sefului ei care-i da cele mai urate task-uri, e aproape violata de un potential client iar cireasa de pe tort este ca, in peisajul firmei unde lucreaza apare un chip nou, venit pe “pile”.

In spatele jobului pe care il are, Judith duce o viata care ii aduce completarile de care are nevoie: ajunge sa lucreze intr-un club unde va cunoaste un barbat foarte bogat, ce ii va oferi sansa de a pleca impreuna cu o alta prietena pe Riviera Franceza. Bineinteles asta o va costa iar din momentul in care ajunge pe Riviera, viata ei se va schimba radical.

Nu stiam aproape nimic despre acest roman in momentul in care am inceput sa il citesc. Stiam doar ca e thriller si cam atat si cum aveam pofta sa citesc asa ceva, am pus mana pe ea. Ceea ce am regasit intre paginile acestei carti m-a uimit, imi place aventura in care porneste protagonista noastra, desi mi se pare extrem de exagerat cum reuseste sa scape basma curata de fiecare data si cum reuseste sa intoarca lucrurile in favoarea ei, cum are noroc si cat de multe stie despre cum sa acoperi urmele crimelor.

Momentele de sex sunt si ele destul de exgerate la un moment dat devenind chiar aproape sadice. Clar nu este o carte pentru copii, nici chiar pentru adolescenti si nici pentru cei care nu agreeaza crimele descrise in detaliu impletite cu scene de sex.

Dupa Riviera franceza Judtih nimereste intr-un cerc plin de barbati bogati si femei care-si cunosc interesele, ceea ce nu e departe deloc de ceea ce mai vedem prin reviste de scandal sau pe la diverse emisiuni de la TV (pentru ca nu-si asa, asta se cere…).

Dupa ce am inceput sa inteleg cam cum merg lucrurile in Maestra am luat cartea ca atare, tratand-o destul de superficial pana spre final si evitand sa devin prea critica. A fost ca si cum m-as fi uitat la un film intr-o duminica seara. Practic m-am lasat purtata de val prin locurile prin care a calatorit Judith si mi-a placut suficient de mult pentru a-i da 3/5 pe Goodreads si sa imi doresc sa citesc si urmatorul volum am seriei, deoarece povestea lui Judith nu se termina aici. In plus, finalul e mereu imprevizibil, nu e genul de carte despre care sa intuiesti inca de la inceput calea pe care o va urma.

Maestra se citeste usor, si desi avem parte de elemente teribile, este si amuzanta uneori, imi place cat de multe lucruri stie Judith despre lumea artei si cum ni le povesteste. O recomand pentru toamna asta!