Tag: Paris

Posted on

Fetele dispărute din Paris – Pam Jenoff

Titlu în engleză: The los girls of Paris

Autor: Pam Jenoff

Apariție: 29 ianuarie 2019

Tip: audiobook

Notă: 5/5

The lost girls of Paris de Pam Jenoff a fost prima carte scrisă de această autoare pe care am citit-o. Și mi-a plăcut atât povestea cât și stilul acesteia așa că, la puțin timp după, am citit o altă carte scrisă de Pam Jenoff, dar despre ea o să vă povestesc cu altă ocazie.

Acțiunea din The lost girls of Paris se desfășoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și este inspirată de fapte reale. Așa cum se întâmplă de obicei cu acest gen de cărți, avem două planuri: unul legat de începutul războiului, când Eleanor Trigg conducce un grup de agente secrete, în Londra. Douăsprezece dintre acestea sunt trimise să ajute rezistența dar nici una dintre ele nu se va întoarce vreodată acasă. Cel de-al doilea plan, are loc la doar câțiva ani distanță, în 1946, în New York. În gara centrală din oraș, Grace Healey găsește sub o bancă, o geantă abandonată. Aceasta conține fotografii ale unor femei și, din dorința de a le găsi, Grace intră într-o poveste misterioasă legată de aceste femei.

Dar dacă până acum am menționat doar două personaje feminine, ei bine, în carte o cunoaștem și pe Marie Roux, una dintre agentele lui Eleanor.

Prin intermediul poveștilor celor 12 femei ce au făcut parte din rezistență, Pam Jenoff ne face cunoscute fețe și întâmplări mai puțin prezentate în manualele de istorie. Practic, acestea se centrează de cele mai multe ori pe evenimentele importante legate de cel de-al Doilea Război Mondial dar, prin lecturarea unor romane ca cel scris de autoarea menționată mai sus, avem ocazia să empatizăm cu oamenii ce au fost acolo și să aflăm cum le-au fost mutilate viețile de ambițiile fără margini ale unora și cum au riscat și au pierdut sau au câștigat, dar nu s-au dat bătuți.

Ce mi-a plăcut a fost că nu suntem introduși direct în “luptă” ci ni se prezintă și cum au ajuns cele douăsprezece femei să devină agenți secreți și cum s-au transformat din femei cu o viață normală, din Anglia, în false franțuzoaice.

Mi-a plăcut foarte mult acest audiobook și o să îl recomand mult timp de acum încolo. Sper să se traducă în curând și în România, pentru că știu că cititorilor români le plac poveștile legate de acele evenimente și ar fi o poveste nouă, extraordinară, de care sp se bucure.

Posted on

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Titlu in romana: Se numea Sarah

Titlu in engleza: Sarah’s key

Autor:  Tatiana de Rosnay

Apariție: septembrie 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In Parisul anului 1942 o intalnim pe Sarah, o fetita de doar 10 ani care este arestata impreuna cu parintii ei. Inainte de a fi luati de catre acele persoane, Sarah isi inchide fratiorul intr-o ascunzatoare secreta si ii promite ca se va intoarce sa il scoata de acolo.

Din pacate, micuta este dusa impreuna cu familia ei pe Velodrome d’Hiver, un stadion acoperit unde sunt tinuti cateva zile, impreuna cu alte aproape 13000 de persoane, dintre care 4000 sunt copii. Au stat acolo pana li s-a hotarat soarta: aceea de a fi dusi in lagarele de concentrare.

In tot acest timp, Sarah se gandeste neincetat la fratele ei, Michael, la cum o asteapta si cat de dezamagit va fi cu fiecare minut ce trece.

In anul 2002, Julia Jarmond, o jurnalista de origina americana casatorita cu un francez si avand o fetita de varsta apropiata cu Sarah, primeste ca proiect un reportaj cu ocazia celei de-a saizecea aniversari  a evenimentelor de pe Velodrom d’Hiver.

Trebuie sa mentionez ca desi povestea este o fictiune, ea este inspirata din realitate, pentru ca Vel D’Hiv (asa cum mai este numit Velodrom d’Hiver si care este atat de putin cunoscut si recunoscut de francezi) chiar a existat. In iulie 1942, 13000 de evrei dintre care 4000 de copii au fost tinuti pe stadion, inchisi fara vreo sansa la viata.

Fara a pierde vreun moment legatura, Tatiana de Rosnay ne prezinta in paralel povestile celor doua femei: cea a lui Sarah, pentru ca vom urmari parcursul ei spre cursa mortii si a incercarii de evadare din ghearele ei pentru a-si salva fratiorul, si povestea Juliei, o americanca ce desi traieste de foarte multi ani in Franta, nu a reusit sa se simta ca acasa, din motive care tin mai ales de o parte din familia sotului ei. In plus, Julia va trece si printr-un moment de cumpana in viata ei, un moment cand trebuie sa aleaga ce sa faca pe mai departe.

Desi povestea este trista, mi-a placut pentru ca e emotionanta si mereu ma atrag povestile care implica evenimentele din anii ’40, extrem de importante pentru istoria omenirii. Personajele principale feminine, desi una fetita si cealalta femeie in toata firea, sunt extrem de puternice si trec prin situatii dure.

Povestea lui Sarah va va atinge sufletul si va ramane acolo mult timp dupa terminarea lecturii. Va recomand cartea si pentru stilul Tatianei de Rosnay. In plus, romanul are si ecranizare. Este vorba despre un film aparut in anul 2010, care nu respecta neaparat toate liniile cartii, dar care atinge punctele cele mai importante.

Posted on

Fata care citea in metrou – Christine Féret-Fleury

Titlu in romana: Fata care citea in metrou

Titlu in franceza: La fille qui lisait dans le métro

Autor: Christine Féret-Fleury

Apariție: 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte are un nume extrem de fain si m-a atras din primul moment. Cred ca multe dintre cititoare se regasesc in personajul Juliettei. La fel ca aceasta, si eu merg zi de zi cu metroul catre serviciu, si profit de timpul petrecut in subteran pentru a citi. Si de cele mai multe ori incerc sa aflu care sunt titlurile in care ceilalti calatori se pierd, asta daca nu reusesc sa recunosc din prima cartile.

Juliette, personajul nostru principal, merge cu metroul din Paris, orasul minunat din Franta si cea mai mare placere a sa este sa vada ce citesc cei din jur: doamna mai in varsta, colectionarul de editii rare, studenta la matematica sau fata care plange la pagina 247.

Intr-o zi, femeia coboara cu doua statii mai devreme si acela este momentul  in care lucrurile se schimba radical. Juliette intra in lumea cartilor asa cum nu si-a imaginat ca o va face vreodata si va reusi sa-si schimbe viata si sa o schimbe si pe cea a celor din jur.

Romanul lui Christine Féret-Fleury are un iz suprarealist care nu convinge din prima si care initial m-a dezamagit, deoarece eu ma asteptam la altceva: am crezut ca va fi un roman plin de actiune, un thriller dar, cu fiecare pagina pe care o citeam m-am trezit intr-o lume a cartilor comparabila cu lumea creata de Carlos Ruiz Zafón dar mai putin slefuita, si dedicata mai mult adultilor si lumii interioare a acestora.

Este o carte scurta, care se citeste extrem de repede si care poate bucura sufletul fiecarui cititor avid, care viseaza zi de zi la o lume ca cea pe care o descopera Juliette atunci cand decide sa iasa din zona ei de confort si sa schimbe traiectoria urmata pana atunci. I-am dat doar 3 din 5 intrucat o consider o carte de moment, care te poate face sa visezi, dar care nu-ti lasa o impresie care sa te insoteasca mai mult timp si pentru ca am asteptat multe pagini ca ceva de impact sa se intample, si am cam ramas cu asteptatul.