Tag: poveste de familie

Posted on

Dincolo de stele (#2 Aleea cu licurici)- Kristin Hannah

Titlu în engleză: Fly Away

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 13 aprilie 2014

Precedata de: Aleea cu licurici

Nota: 5/5

Dincolo de stele începe cam unde s-a terminat Aleea cu licurici. De fapt, la ceva timp după finalul trist al primului volum al seriei, care i-a lasat pe toți cei pe care i-am cunoscut atunci fără Kate.

Ceea ce aflăm încă din primele pagini este că niciunul dintre cei apropiați lui Kate nu au reușit să-și țină promisiunile făcute. Johny, soțul ei, nu reușește să țină familia unită, Tully prietena ei cea mai bună, e mai pierdută ca niciodată în ciuda faptului că și-a dorit să fie în continuare parte din familia Ryan și să le fie alături copiilor, dar până la urmă ea nu are habar despre ce înseamnă maternitatea sau cum este să ai grijă de cineva.

Iar Marah, fetița cea mare a lui Kate, distrusă de durere, nu mai poate zâmbi pentru nimic în lume. În timp ce Johny și chiar și Tully încearcă să o ajute, ea pare să se afunde și mai tare în durere, până când, într-o zi, îl cunoaște pe un tânăr care pare că a trecut prin aceleași dureri ca și ea și care pare să o înțeleagă mai bine ca oricine.

În poveste reapare și mama lui Tully, Dorothy, cea care a abandonat-o și dezamăgit-o de nenumărate ori de-a lungul vieții acesteia și care, dacă vrea să își ajute fiica, trebuie să își înfrunte odată pentru totdeauna trecutul dureros pe care îl ascunde și pe care Tully nici măcar nu îl bănuiește. Și ceea ce aflăm, ne face să ne simțim vinovați că am judecat-o atât de aspru atunci când am citit Aleea cu licurici. E ca în viața reală, atunci când, de cele mai multe ori judecăm o persoană fără să știm ce se află cu adevărat în spatele acțiunilor sale.

Dincolo de stele este un roman despre iertare, despre familie, iubire, noi începuturi și speranță și deși preferatul meu rămâne Aleea cu licurici, tot este o carte de 5 stele. Categoric, Kristina Hannah este una din autoarele mele preferate atunci când vine vorba de cărți care transmit emoție.

Posted on

Iubire amară – Elena Ferrante

Titlu în italiană: L’amore molesto

Autor: Elena Ferrante

Apariție: 1992

Type: ebook

Notă: 3/5

Delia este o femeie de patruzeci și cinci de ani, necăsătorită și fără copii, care locuiește în Roma dar care este nevoită să se întoarcă în orașul natal, Napoli, după ce primește vestea că mama ei, Amalia, a murit.

Atât întâmplarea nefericită, cât și orașul, îi trezesc amintiri tulburătoare. Femeia are o relație de ură și iubire atât cu orașul cât și cu femeia ce i-a dat viață. Un al treilea personaj este tatăl Deliei, despre care aceasta își amintește crizele de gelozie pe care el le avea atunci când mama ei accepta cadourile unui al patrulea personaj, pe numele său Caserta. Acest bărbat îi oferea flori și haine Amaliei iar aceasta nu le refuza, în ciuda furiei soțului său.

Orașul în care are loc acțiunea este unul extrem de violent, atât din punct de vedere al relațiilor dintre bărbați care vor să-și demonstreze bărbăția și puterea, cât și din punct de vedere al relațiilor dintre bărbați și femei. Aceasta este o balanță dezechilibrată, întrucât puterea fizică a femeilor este inferioară bărbaților și din păcate multe pierd o astfel de luptă.

Delia nu a fost singură la părinți. Ea mai are două surori, dar fiind cea mai mare, a fost prezentă mai mult și mai des la violența dintre părinții ei. În plus, ea devine mai conștientă pe zi ce trece de tipul de relație pe care Amalia și Caserta îl au și cumva, începe să imite acest lucru cu fiul lui Caserta, Antonio, sub atenta supraveghere a bunicului acestuia.

Vrând să se răzbune cumva pe mama ei, pentru că în acest război Delia este de partea tatăli ei, ea inventează o minciună care le va schimba viețile tuturor și pentru totdeauna. Amalia va ajunge să-și părăsească soțul și să ia cu ea cele trei fete.

Se zice că urâm la ceilalți ceea ce nu ne place la noi însăși. La fel și Delia ajunge să-și dea seama că a devenit ceea ce toată viața a disprețuit: puțin din tatăl ei și puțin din mama ei. Dar tot ce se va întâmpla în Napoli, o va ajuta într-un final să treacă peste și să meargă mai departe în viața ei?

Posted on

Vieți secrete – Tatiana de Rosnay

Titlu în franceză: Boomerang

Titlu în engleză: A secret kept

Autor: Tatiana de Rosnay

Apariție: 2 aprilie 2009

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eu am făcut cunoștință cu stilul autoarei Tatiana de Rosnay atunci când am citit cartea Se numea Sarah, care mi-a plăcut foarte mult și am avut ceva așteptări și de la Vieți secrete.

Acest roman ni prezintă pe Antoine Rey și pe sora lui, Melanie, două persoane mature, care aleg să petreacă încă timp împreună chiar dacă fiecare dintre ei are viața sa. Cu ocazia zilei de naștere a lui Melanie, Antoine alege să îi facă o surpriză și merg împreună pe insula Noirmoutier, locul unde familia lor mergea mereu când ei erau copii, petrecând împreună clipe frumoase. Numai că, în spatele amintirilor frumoase se ascund secrete ce mai devreme sau mai târziu vor ieși la iveală.

La întoarcerea din scurta vacanță, Melania își amintește ceva din ultima vacanță petrecută pe insula Noirmoutier. Din păcate asta duce la un eveniment nefericit iar Antoine se trezește prins între trecut și prezent, între relația cu părinții și bunicii săi și relația cu copii săi și fosta soție. Va descoperi cât de bine se cunoaște pe sine și pe cei din jurul său. Cât de greu îi va fi să accepte adevărul?

Mi-a plăcut ideea acestui roman, și mai ales povestea din spatele poveștii, adică istoria familiei Rey. Legătura dintre întâmplarea care declanșează ceva în relația lui Melanie și lui Antoine cu amintirile legate de familie mi s-a părut puțin trasă de păr. Și mai ales ce se întâmplă cu Melanie după aceea. Nu a părut foarte credibil cursul pe care l-au luat lucrurile. În plus, Antoine mi-a fost extrem de antipatic și cred că asta a cântărit destul de mult în cum am simțit eu cartea până la urmă.

Dar dincolo de aceste lucruri mai puțin pozitive, care țin strict de cum am privit eu această lectură, vă recomand romanul Vieți secrete de Tatiana de Rosnay dacă vă plac poveștile de familie și secretele care ies la iveală oricât de mult ar încerca unii să le țină ascunse.

Posted on

Grădina speranței – Diane Ackerman

Titlu în română: Grădina speranței

Titlu în engleză: The Zookeeper’s Wife: A War Story

Autor: Diane Ackerman

Apariție: 17 septembrie 2007

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

De când am văzut coperta și titlul acestei cărți pe Goodreads, mi-a rămas în minte. I-am recomandat-o la un moment dat Lucianei Corlan și la puțin timp după ce a citit-o ea și a recenzat-o, am ales-o și eu pentru lectură.

În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, atunci când Germania a invadat Polonia, invazie ce a dus și la moartea majorității animalelor din grădina zoologică, Jan și Antonia Zabinski, adică cei care se ocupau de respectivul loc, încep să ascundă evrei în cuștile animalelor. Jan Zabinski, capul familiei, este și membru al rezistenței poloneze și ascunde și muniție în interiorul grădinii zoologice. Cu toții fac eforturi supraomenești pentru a păstra grădina zoologică și pentru a proteja astfel atât puținele animale rămase cât și oamenii ce se ascund acolo.

Acțiunea cărții este bazată pe fapte reale. Familia Zabinski chiar a existat iar faptele lor au salvat viețile a zeci de evrei și nu numai. Subiectul cărții este unul extrem de interesant, dar din păcate, autoarea, a ales să rămână cuma la suprafața sentimentelor și întâmplărilor din acele vremuri. Pentru cititor devine astfel greu să intre în poveste, să te lași acaparat astfel încât să nu o poți lăsa din mână, ținând cont că sunt multe descrieri ale animalelor și mai puține dialoguri (sau mai exat interactiune între personaje. Acest lucru este oarecum de înțeles, pentru că așa a fost natura evenimentelor și socializarea nu prea era posibilă decât noaptea.)

Iubirea și suportul pentru ființele umane și pentru animale reprezintă cheia romanului “Grădina speranței”. Dar și suferința provocată de război este permanent prezentă. În schimb, toate aceste lucruri sunt prezentate sub forma unui documentar mai degrabă decât a unei povești.

În mare parte, cartea este bazată pe jurnalele ținute de Antonina Zabinski, Diane Ackerman făcând o treabă bună din punct de vedere al documentării.

Recomand “Grădina speranței” de Diane Ackerman dar v-aș sfătui să vă alegeți cu atenție momentul lecturii, deoarece din cauza marilor descrieri, referitoare mai ales la animale, riscați să vă simțiti puțin plictisiți și să săriți anumite paragrafe.

Posted on

Aleea cu licurici (#1 Aleea cu licurici) – Kristin Hannah

Titlu în română: Aleea cu licurici

Titlu în engleză: Firefly lane

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 5 februarie 2008

Urmată de: Fly Away

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Privighetoarea de Kristin Hannah a fost o lectură surprinzătoare pentru mine, o lectură care m-a făcut să îndrăgesc stilul autoarei și de aceea nu am stat prea mult pe gânduri când am văzut Aleea cu licurici. Nu aveam prea multe așteptări de la această carte, ținând cont de descrierea ei, dar m-a făcut să plâng cum nu am mai făcut-o cu o carte în brațe de la Harry Potter și Ordinul Phoenix.

Aleea cu licurici ne spune povestea întregii vieți a două prietene. Una dintre ele este Kate Mularky, care în 1974 când Tully Hart intă în viața ei, era resemnată să fie invizibilă pentru cei din liceul la care mergea. Pe de altă parte, Tully, noua ei vecină îi este total opusă și devine foarte ușor centrul atenției și totodată cea mai bună prietenă a lui Kate. În ciuda tuturor diferențelor dintre cele două, prietenia lor supraviețuiește timpului și astfel, le însoțim pe cele două atât în perioada liceului și deci a adolescenței, apoi în perioada facultății, până la adolescență.

Această poveste de prietenie între cele două femei, m-a făcut să înclin de multe ori balanța spre Kate. Lucrurile parcă au fost mereu în favoarea lui Tully, cel puțin de când a cunoscut-o pe Kate, în timp ce aceasta parcă a fost dată la o parte. Tot ce își dorea nu se putea îndeplini, Ea însăși a contribuit la asta și s-a dat singură la o parte într-o mulțime de situații.

Legătura dintre cele două nu este ferită de teste, iar unul dintre ele aproape va reuși să le despartă pentru totdeauna. Din fericire, reușesc să evite despărțirea definitivă, lucru pe care unii dintre noi posibil să nu-l mai poată face și să regrete toată viața. Deși Tully mi-a fost antipatică de la începuturile prieteniei, spre final am reușit să încerc să o înțeleg puțin și să o accept, măcar de dragul lui Kate, cu care am simțit o legătură deosebită, care a devenit din ce în ce mai puternică cu fiecare pagină.

Autoarea a făcut o super treabă cu aceste personaje, le-a făcut așa de reale și de credibile încât m-am simțit parte din poveste. Aleea cu licurici este o carte emoționantă, o lecție pentru cei ale căror prietenii sunt pe cale să se destrame sau s-au destrămat deja. Îți oferă din plin motive pentru care merită să mai faci o încercare de reluare a prieteniei pierdute,

Din câte știu, povestea frumoaselor personaje pe care am avut ocazia să le cunoaștem în Aleea cu licurici va continua într-o altă carte, dar din păcate, fără una dintre cele două prietene. Aceasta se numește Fly away și nu știu dacă este tradusă la noi,

Până atunci, vă recomand Aleea cu licurici, dar luați-vă niște șervețele alături, pentru că sigur vă veți emoționa.