Tag: poveste de viata

Posted on

Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr 1943 – 1954 – Eddy de Wind

Titlu în olandeză: Eindstation Auschwitz

Autor: Eddy de Wind

Apariție: 1946

Notă: 5/5

Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr 1943 – 1945 de Eddy de Wind este o altă poveste a unui supraviețuitor din lagărul de la Auschwitz. Dar ceea ce o face deosebită și extrem de importantă este faptul că a fost scrisă imediat ce nemții au plecat din lagăr, încă în timpul războiului, lăsând astfel o urmă clară a întâmplărilor și neavând amintiri alterate.

Am terminat-o de citit pe 6 februarie, la 116 ani de la nașterea lui Eliazar (Eddy) de Wind, printr-o coincidență, întrucât data nașterii a fost menționată la final de carte.

Atunci când am achiziționat-o, nu știam nimic despre ea, nimic mai mult decât îmi zicea titlul. Nu știam nici că autorul s-a născut și a crescut în Olanda, țara mea adoptivă de aproape un an. Astfel de coincidențe mă încântă. Născut la Haga, Eddy a studiat medicina la universitatea din Leiden și, cu ajutorul profesorilor săi, reușește să își încheie studiile mai repede, devenind astfel ultimul evreu din Leiden care-și ia diploma de absolvire.

În 1943, Eddy se oferă voluntar să meargă la Westerbork, în lagărul de tranzit al evreilor din estul Olandei, în speranța că o va găsi acolo pe mama lui. Din păcate, atunci când el ajunge acolo, ea fusese deja deportată la Auschwitz, despre care nu se știau prea multe despre ceea ce era de fapt acel loc. În acest lagăr o cunoaște pe viitoarea lui soție, Friedel. Împreună vor fi deportați în același Auschwitz unde a ajuns și mama lui.

Despre acest cuplu se poate spune că au fost norocoși, în măsura în care cineva care a ajuns în acel lagăr de concentrare poate fi considerat norocos, pentru că reușesc să țină legătura și să se vadă ocazional. Asta durează până aproape de final, când Friedel care a supraviețuit Blocului 10, al victimelor lui Mengele, trebuie să pornească într-un marș al morții, iar Eddy rămâne în lagăr.

Acesta este și momentul în care Eddy începe să-și scrie povestea, dar nu o face la persoana întâi, ci conturează un personaj pe care îl numește Hans van Dam. Cred că unul din motivele care au dus la alegerea unui nume diferit de al său ar putea fi și teama sa ca al său caiet să nu pice în mâinile cui nu trebuie.

Prima dată cartea a fost publicată în 1946, în Olanda, deci imediat după război. La acel moment, Eddy se întorsese în țara natală și o regăsește și pe Friedel. La 12 ani după Auschwitz, cei doi se despart și mai târziu Eddy se recăsătorește cu o femeie care nu este evreică. De ce contează și e menționat acest aspect? Pentru că, spre surprinderea mea, Eddy este “judecat” pentru această alegere, văzută de o parte din comunitatea evreiască ca pe o trădare. De-a lungul timpului, Eddy de Wind a suferit de de sindromul supraviețuitorului, KZ, fiind primul, sau printre primii care au discutat despre acest subiect pe larg. Un alt aspect asupra căruia s-a concentrat a fost cum au fost influențate generațiile viitoare de ceea ce s-a întâmplat la Auschwitz.

Fraza mea preferată din carte: “Trebuie să rămân în viață ca să povestesc toate astea, să le povestesc tuturor, să conving oamenii că totul a fost adevărat…” Ce trist este că, în zilele noastre mai sunt oameni care neagă Holocaustul, sau consideră că poveștile spuse de supraviețuitori au fost exagerate.

Mi-a plăcut foarte mult povestea lui Eddy, nu atât pentru că am aflat încă un punct de vedere, încă o poveste a unui supraviețuitor al infernului ci și pentru ce ni se spune despre viața lui înainte și după Auschwitz. Mi-aș dori să aflu și povestea din punctul de vedere a lui Friedel, îndeosebi pentru că ea a stat aproape tot timpul în Blocul 10 dar nu aflăm dacă a fost sau nu supusă vreunui tratament experimental împotriva voinței ei. Și totuși, la final ceva despre viața ei de după Auschwitz este menționat, ceva ce ne face să ne întrebăm care-i povestea ei.

Posted on

Fiica Reichului – Louise Fein

Titlu în engleză: People like us

Autor: Louise Fein

Apariție: 7 mai 2020

Notă: 5/5

Au trecut doar câteva zile de când am terminat de citit Fiica Reichului de Louise Fein și am povestit puțin despre ea și pe Instagram. Spuneam acolo că mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, datorită perspectivei cu care începe și anume, aceea a lui Hetty, o fetiță de naționalitate germană, care locuiește împreună cu familia ei în Leipzig și care, îl divinizează pe Hitler.

Pe măsură ce puterea naziștilor crește în anii 1930, tatăl lui Hetty, căruia ea îi spune Vati (tată în limba germană), avansează în carieră și asta aduce cu sine și o casă nouă, mult mai luxoasă decât locuința anterioară. Odată cu mutarea în casa cea nouă relațiile între membri familiei încep să se modifice. Și nu numai asta, dar și relațiile acestora cu alți oameni. Tatăl are din ce în ce mai mult de muncă, mama petrece mult timp îngrijindu-se de alții iar fratele lui Hetty își schimbă prietenii iar, pe măsură ce antisemitismul se întinde mai rău ca ciuma și Hetty se îndepărtează de unii cunoscuți evrei, cu excepția lui Walter, cel mai mult prieten al fratelui său în copilărie, lăsat în urmă de acesta acum.

Walter este special în ochii lui Hetty pentru că a salvat-o de la înec în urmă cu câțiva ani. Și chiar dacă începând cu acel moment ea a crezut că este invizibilă în ochii lui, lucrurile nu stau chiar așa. Cu ajutorul lui, Hetty descoperă cealaltă față a lui Hitler și a lucrurilor pe care el le-a generat. Cunoaște puțin din încercările la care au fost supuși evreii în acele vremuri.

Dar Fiica Reichului nu e doar o poveste de dragoste în vremuri grele. E mai mult de atât. Este despre familie și dezamăgire, despre prietenie și adevăr, despre trădare, falsitate, ipocrizie și vieți duble și pericol la orice pas, dar și despre sacrificiu.

Dacă ar fi să menționez un personaj care mi-a plăcut aș alege-o pe Erna, prietena lui Hetty. Mi-aș dori să-i citesc povestea separat, într-o altă carte. Iar dacă ar fi să aleg un personaj pe care l-am disprețuit, sunt vreo trei sau chiar patru, dar o să optez pentru cea care merită primul loc: Mutti (mama în limba germană), mama lui Hetty și a lui Karl, fratele ei. Fără să intru în prea multe detalii, o să spun doar că este tipicul personaj care trăiește într-o colivie în mintea ei. Falsitatea și ipocrizia menționate mai sus fac referire îndeosebi la acest personaj.

În concluzie, i-am oferit maximul de stele pe Goodreads, pentru că m-a făcut să simt tristețea personajelor, am suferit cu ele și pentru că mi-a arătat puțin din punctul de vedere al unui om care-l urma orbește pe Fuhrer și tot ce spunea el.

Posted on

Povestea unui orfan – Pam Jenoff

Titlu în engleză: The orphan’s tale

Autor: Pam Jenoff

Apariție: 21 februarie 2017

Notă: 5/5

Alte cărți ale autoarei: Fetele dispărute din Paris

“Povestea unui orfan” de Pam Jenoff a fost una din cărțile mele favorite din anul 2020 pentru că, a reușit să mă facă să mă atașez de personaje așa cum nu am mai făcut-o de mult timp. Povestea începe cu Noa care, la doar 16 ani, este alungată de acasă atunci când rămâne însărcinată cu un soldat nazist. Din nefericire, este nevoită să renunțe la bebelușul său și ajunge să trăiască într-o gară unde face curățenie.

Într-o noapte, Noa vede un tren de marfă plin cu copii micuți. Cu gândul la copilul pierdut, fără să stea prea mult pe gânduri, ia un copilaș și fuge din gara respectivă, fără a avea un plan sau o destinație precisă. Își dorește doar să salveze viața unui copilaș. Trece prin câteva ore de coșmar dar, până la urmă ajunge într-un circ ambulant, unde primește o șansă la viață pentru ea și micuțul furat. Însă în schimbul șansei primite, Noa trebuie să învețe să lucreze la trapez.

Astfel, tânăra o cunoaște pe Astrid, principala trapezistă. La început, cele două sunt rivale dar vor trebui să învețe să aibă încredere una în cealaltă altfel, nici secretele lor și nici viețile nu vor fi prea lungi, deoarece circul este supus constant controalelor naziștilor iar asta reprezintă un pericol atât pentru micuțul salvat de Noa cât și pentru Astrid, care este evreică.

Astrid provine dintr-o familie faimoasă de circari cu care a pierdut legătura atunci când s-a căsătorit cu un bărbat de origine germană și a plecat să locuiască la Berlin. După ce Hitler a implementat o regulă cu privire la căsătoriile dintre germani și evrei, Astrid a fost nevoită să divorțeze și să plece în căutarea familiei ei dispărute.

Avem ocazia să cunoaștem poveștile de viață ale acestor două tinere precum și perspectivele lor după ce drumurile li se încrucișează chiar din gurile lor, pentru că autoarea dă voce fiecăreia dintre ele. Asta face din Povestea unui orfan o carte ușor de citit dar plină de sentimente, de frică, de lacrimi și de apropiere de presonaje.

Recomand această carte tuturor celor cărora le plac cărțile a căror acțiune se desfășoară în timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai ales ținând cont și de faptul că circul rămâne scena întâmplărilor până la final, lucru care mie mi se pare extrem de interesant. Pentru mine a fost prima carte cu o acțiune desfășurată în timpul războiului, în interiorul unui circ ambulant, german. Deși nu se relatează o poveste adevărata, autoarea a afirmat că s-a inspirat din fapte reale și a împletit mai multe dintre acestea pentru a crea povestea lui Noa, a lui Astrid și a micuțului salvat de acestea.

Posted on

Pământ american – Jeanine Cummins

Titlu în engleză: American Dirt

Autor: Jeanine Cummins

Apariție: 21 ianuarie 2020

Notă: 4/5

Pământ american de Jeanine Cummins va împlini în curând un an de la prima apariție dar în această perioadă succcesul său nu a fost ocolit de discuțiile apărute în jurul autoarei. Faptul că o carte a cărei acțiune începe în Mexic și care urmărește traiectoria periculoasă urmată de foarte mulți oameni din America de Sud a fost scrisă de o femeie albă, care nu este din Mexic, a generat o mulțime de critici.

Atunci când Oprah a selectat acest roman pentru clubul său de lectură, popularitatea acestuia a explodat, lucru pe care l-am putut simți și noi, în România unde, s-a publicat în luna aprilie 2020, la doar 3 luni de la apariția ei.

Indiferent de controversele mai mult sau mai puțin justificate, părerea mea este că e mai important să citim despre astfel de subiecte, care reprezintă viața de zi cu zi a mii de oameni, oameni care-și pierd viața sau rămân invalizi din disperarea de a ajunge într-o țară unde să o ia de la capăt și să aibă un trai mai bun. Discutabil ar fi și cât de bun ajunge să le fie traiul odată ce reușesc să treacă granița.

Lydia Quijano Pérez este o femeie din Acapulco, Mexic, care are o librărie de care se ocupă. Este căsătorită cu un ziarist și împreună au un băiețel în vârstă de 8 ani, Luca. Lydia se împrietenește cu un bărbat misterios care îi vizitează regular librăria și, împreună împart plăcerea lecturii.

Într-o zi, viața Lydiei se va schimba pentru totdeauna din cauza unui articol publicat de soțul ei. Acapulco a căzut pradă bandelor de narcotraficanți și ceea ce a scris soțul acesteia îl supără foarte tare pe căpetenia bandei care este la conducere în acest moment. Împreună cu fiul ei, Lydia pornește într-o aventură pe viață și pe moarte și vor ajunge să călătorească pe Bestia, care este numele dat trenurilor de mare viteză care circulă spre Statele Unite ale Americii, aceasta fiind și destinația finală a protagoniștilor noștri. Lydia și Luca întâlnesc și alți imigranți care fug de nenorocirile abătute asupra lor, dar cu toții fug spre necunoscut iar pe drum au parte de la fel de multe lucruri periculoase ca cele lăsate în urmă în locurile de baștină.

Dacă ar fi să menționez ce mi-a plăcut aș spune că poveștile și realitatea tuturor celor care fug spre o lume mai bună. Ce m-a făcut să îi dau doar 4 stele din 5 pe Goodreads a fost faptul că strict ceea ce e legat de Lydia și copilul ei pare puțin tras de păr pe parcursul călătoriei. În anumite momente extrem de critice, fix ei sunt cei care sunt extrem de norocoși și ies cel mai puțin nevătămați. Sau cel puțin aceasta a fost impresia mea.

Argumentul meu legat de ceea ce nu mi-a plăcut nu o transformă însă într-o carte ce nu merită. Ba din contră, cred că este o carte pe care trebuie să o citiți și poate să înțelegi măcar 1 % din viața oamenilor care-și riscă viața în acest fel. Și astfel, poate vom judeca mai puțin, chiar vom ajuta mai mult atunci când vom avea ocazia și nu vom mai închide ochii la fărădelegi.

Posted on

Oraşul fetelor – Elizabeth Gilbert

Titlu în engleză: City of girls

Autor: Elizabeth Gilbert

Apariție: iunie 2019

Notă: 4/5

Alte cărți ale autoarei: Mănâncă, roagă-te, iubește; Și am spus da; Lecții de magie;

Orașul fetelor este cea de-a patra carte scrisă de Elizabeth Gilbert pe care o citesc și, așa cum am spus și într-o postare pe Instagram, nu are nimic de a face cu anterioarele. Dacă în Mănâncă, roagă-te, iubește o urmărim pe protagonistă în aventura ei de a se redescoperi în timp ce călătorește prin trei ţări total diferite, iar în Lecții de magie avem parte de un ghid de creativitate, Orașul fetelor este un roman de ficțiune, a cărei acțiune se desfășoară în America anilor 1940.

Prin ochii unei tinere abia ieșite din adolescență și nu prea umblată prin lume, avem ocazia să descoperim fascinanta lumea a teatrului din orașul New York înainte de intrarea Statelor Unite ale Americii în război, dar și efectele pe care acesta le-a avut asupra lumii teatrului în timpul și după încheierea sa.

Cea care ne narează întamplările este și protagonista lor, întrucât este de fapt vorba despre viața acesteia din momentul în care a ajuns în grija unei mătuși. Vivian Morris are doar 19 ani și a fost dată afară de la una din cele mai prestigioase instituții de educație din cauza dezinteresului său pentru studiu. Ajunsă în New York cu o valiză și o mașină de cusut, Vivian rămâne impresionată de ceea ce descoperă și curând ajunge să facă parte din lumea asta glamuroasă.

Prima parte a cărții nu mi-a prea plăcut pentru că m-a făcut să o consider pe tânăra Vivian prea naivă și prostuță și eram sigură că se va băga în bucluc. Iar situația este atât de complicată încât fata se va întoarce în casa părinților ei care, nu par foarte încântați de idee.

Lucrurile se așează și vom reuși să vedem și o altfel de Vivian, o femeia care va evolua de la tânăra buclucașă la o femeie de afacerii care-și va accepta greșelile și va trage învățăminte din lecțiile primite. Pentru mine, această a doua parte a cărții a fost cea care m-a convins să îi dau 4 din 5 stele pe Goodreads mai ales pentru că, spre final am avut impresia că Vivian îmi povestea mie, că eu eram Angela. Poate e și din cauza faptului că cercul de personaje se restrânge și practic lucrurile devin un pic mai intime și mai sentimentaliste.

Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert este o lectură plăcută, destul de ușor de urmărit, care descrie o altă viziune a vieții în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe un tărâm îndepărtat de bătrânul continent și arată cât de ireal părea războiul înainte de intrarea Americii în război și înainte de Pearl Harbor. Pentru iubitorii de cărți centrare îndeosebi pe acest război trebuie să menționez că acest conflict nu este elementul central, acesta fiind reprezentat de fapt de întreaga viață a lui Vivian.