Tag: poveste de viata

Posted on

Amantul japonez – Isabel Allende

Titlu in romana: Amantul japonez

Titlu in spaniola: El amante japonés

Autor: Isabel Allende

Apariție: Mai 2015

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Amantul japonez” este una din cartile scris de Isabel Allende care mi-a placut foarte mult si careia i-am dat 5 stele din 5 pe Goodreads.

In centrul acestui roman se situeaza doua femei, ambele din Europa, una din Moldova, cealalta din Polonia, doua persoane ala caror destine se intersecteaza in America.

Irina Bazili este originara din Moldova si duce cu sine o serie de traume ce o fac sa-si schimbe foarte des serviciul, pana ajunge la un azil de batrani. Rabdatoare din fire, ofera toata dragostea ei batranilor din institutie, dragoste pe care nu a mai putut-o oferi bunicilor ramasi acasa. Curand, aceasta atrage atentia Almei, o femeie extrem de interesanta si independenta, care a ales singura sa locuiasca la azil, din motive numai de ea stiute. Alma Belasco vine si ea cu o poveste de viata impresionanta. Dupa ce fratele ei pleaca la razboi, si parintii decid sa o trimita la rudele din America, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aceasta pierde urma familiei si este nevoita sa se adapteze pentru totdeauna cu noua ei situatie.

Cele doua femei devin apropiate, fiecare simtind in felul ei o dragoste pentru cealalta. Incet, Irina descopera o parte din secretele Almei si, impreuna cu Seth, nepotul acesteia, vrea sa afle adevarul despre viata misterioasei batrane. Cine e Ichimei Fukuda si ce rol joaca acesta in viata Almei?

Odata cu descoperirile cu privire la Alma si viata ei, Irina ne dezvaluie evenimentele ce au adus-o in America si fricile ce o stapanesc.

Imi place mult atmosfera creata in acest roman, empatizez cu Irina si sunt convinsa ca povestea ei este si cea a multor femei plecate in lume, dar Alma este preferata mea. Viata celor doua femei pare extrem de reala si ai impresia ca traiesti totul alaturi de ele.

Intr-un fel unic, fara a pune pe hartie multe scene de actiune, povestea scrisa de Isabel Allende te acapareaza si aduce in discutie subiecte tabu sau de care inca ne ferim sa discutam: sida, pornografia infantila, relatiile intre membrii familiilor, drogurile etc.

Va recomand “Amantul japonez” pentru a descoperi si voi puterea de a merge mai departe, in ciuda tuturor problemelor ce ne apar in cale si forta dragostei dincolo de orice distanta fizica, culturala sau de oricare alt fel.

Posted on

Multumesc pentru amintiri – Cecelia Ahern

Titlu in romana: Multumesc pentru amintiri

Titlu in engleza: Thanks for the memories

Autor: Cecelia Ahern

Apariție: 2008

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

“Multumesc pentru amintiri” a fost extrem de bine aleasa pentru lectura. O aveam la mine in momentul in care, in mod neasteptat a trebuit sa raman internata in spital, in urma unui stupid accident. Spun ca a fost potrivita pentru ca si protagonista noastra se afla in spital la inceputul cartii.

Curand, Joyce iese si decide sa o ia de la capat cu viata ei si sa ia o data pentru totdeauna deciziile pe care nu le-a luat pana in momentul cand a avut accidentul.

Justin Hitchcock merge in Dublin pentru a tine o conferinta si pentru a fi mai aproape de fiica lui pe continentul european. O cunoaste pe Sarah, care-l convinge sa doneze sange, un lucru de care el se teme extrem de tare (si mai stiu eu pe cineva care se teme de luat sange).

Barbatul este personajul meu preferat din aceasta carte. Este amuzant, inteligent, cu o cultura generala impresionanta. Tatal femeii este haios, din primul moment si pana la final. E un personaj care o completeaza frumos pe fiica lui, si care e sarea si piperul acestui roman.

Joyce isi doreste enorm sa devina mama doar ca, din pacate, visul ei se prabuseste subit si simte ca trebuie sa o ia de la inceput. Se intersecteaza intamplator cu Justin, la un salon unde amandoi se vor tunde, dar schimbarea ei va fi semnificativa.

Dincolo de intalnirea celor doi de la salon, viata lor este legata intr-un mod neasteptat si incredibil, dar pe care eu nu l-as vedea imposibil in viata reala. Mi-a placut ce se intampla cu Joyce si cum ajung sa-si dea tarcoale cei doi protagonisti. Sunt haiosi iar chimia lor trece de paginile cartii. Transmit tot ce e mai frumos si par extrem de reali.

Daca acest roman s-ar ecraniza, ar iesi un film interesant, si mi-as dori sa il vad. A doua jumatate a cartii este mai activa si imi place mai mult. Cecelia Ahern a facut o treaba extraordinara si de aceasta data.

Le multumesc celor de la editura All pentru aceasta carte. O puteti gasi pe site-ul lor, dand click aici.

Posted on

Fata pe care ai lasat-o in urma – Jojo Moyes

Titlu in romana: Fata pe care ai lasat-o in urma

Titlu in engleza: The girl you left behind

Autor: Jojo Moyes

Apariție: Septembrie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta emotionanta carte mi-a placut chiar mai mult decat “Ultima scrisoare de dragoste”. Inceputul are chiar o nota de umor dat fiind ca Sophie, personajul nostru principal, scapa de nemti in timp ce ascunde un purcelus in brate.

Actiunea romanului se petrece in Franta, in perioada Primului Razboi Mondial, intr-o mica localitate unde Sophie locuieste impreuna cu sora si, copii acesteia si fratele celor doua, in timp ce sotii lor sunt plecati la razboi. Intr-o perioada in care nemtii confisca tot ce le cada in mana, locuitorii micului oras reusesc sa salveze un purcelus. Cat despre cei care sunt de partea nemtilor (fie ca sunt obligati sau nu), acestia sunt pusi la zid de catre ceilalti.

Sophie si fratii ei se ocupa de hotelul din oras, devastat de nemti, care decid ca vor sa ia masa in fiecare zi si seara acolo. Decizia a fost luata de comandantul nou, iar cand acesta vede tabolul pictat de catre Edouard Lefevre, sotul lui Sophie, lucrurile iau o turnura neasteptata. Comandantul este fascinat de portretul femeii, lucru de care aceasta va profita la un moment dat, pentru a-si salva sotul din ghearele razboiului. Ii va reusi?

La fel ca si in cazul “Ultima scrisoare de dragoste”, romanul nu ne aduce doar o poveste, ci doua. Cea de-a doua protagonista a acestei carti este Liv Halston, iar lucrul pe care aceasta il are in comun cu Sophie este chiar tabloul cu portretul pictat de catre Edouard Lefevre, pe care Liv il are de la sotul ei, decedat de curand. Este cel mai important lucru care i-a mai ramas de la el si cand apare riscul de a pierde tabloul, pare ca a pierdut tot.

Sfarsitul povestii lui Sophie a fost cu totul surprinzator, nu ma asteptam la un asemenea deznodamant. A fost extraordinar, e o dovada ca speranta chiar moare ultima. Pe cand povestea lui Liv e ceva mai usor de ghicit, caci avem parte de o serie de indicii cu privire la ce se va intampla. Este cu siguranta intuitiva aceasta a doua poveste.

Pe mine m-a tinuat cu sufletul la gura de mai multe ori. Personajele sunt bine create, mi-a placut Sophie dar si sora ei, pe cand fratele ei mi-a fost antipatic. Probabil de vine a fost si varsta personajului, deoarece baiatul este adolescent.

Fiecare din cartile scrise de Jojo Moyes pe care le-am citit pana acum m-au impresionat, cu fiecare noua carte imi place tot mai mult aceasta scriitoare si va invit si pe voi sa o cititi daca nu ati facut-o pana acum.

Posted on

Casatorie de placere – Tahar Ben Jelloun

Titlu in romana: Casatorie de placere

Titlu in franceza: Le mariage de plaisir

Autor: Tahar Ben Jelloun

Apariție: 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

De aceasta data am ales de pe site-ul celor de la Libris cartea Casatorie de placere de Tahar Ben Jelloun, un roman care face parte din literatura universala, si care trateaza un subiect mai putin cunoscut noua, zic eu: casatoriile pentru placere. Practic atunci cand un barbat pleaca intr-o calatorie de afaceri, pentru a nu cadea in pacat, isi ia o sotie pentru perioada pe care o va petrece plecat. Este obligat sa ii asigure un anumit nivel de trai si incheie un fel de contract.

Acesta este si cazul lui Amir, un negustor din Marocul anilor ´50, care calatoreste in interes de afaceri si care isi ia o sotie temporara, in persoana lui Nabu. Doar ca se indragostesc si astfel Amir cunoaste o lume pe care prima lui sotie nu i-a putut-o oferi niciodata, nici in pat nici in afara lui.

Avand aprobarea lui Karim, fiul lui cel mic, Amir hotaraste sa se casatoreasca definitiv si cu Nabu si sa o ia acasa, la familia lui, desi, se teme de reactia sotiei lui si a copiilor. Si nu se inseala deloc cu privire la reactiile lor, caci nu o accepta, mai cu seama pentru ca are tenul inchis la culoare, si nu alb ca al lor. Tahar Ben Jelloun ne prezinta astfel si greutatile pe care le indura oamenii care au pielea neagra. Sunt vazuti foarte rau, ca sclavii si chiar un sunt considerati oameni.

Insa Nabu inca o data demonstreaza ca e demna sa-i fie sotie lui Amir, asteapta si indura tot ceea ce ii face prima lui sotie, care practic o transforma in servitoare si se foloseste de orice mijloace pentru a o face sa dispara din viata ei. Iar cand Nabu ii daruieste gemeni lui Amir, doi baieti, unul alb si unul negru, lumea primei sotii a barbatului se prabuseste complet. Continua insa se se poarte urat.

¨Casatorie de placere¨ nu e un clasic happy end. Povestea continua si dincolo de viata lui Amir. Cunoastem si povestile baietilor lui si a lui Karim. Acesta din urma, desi nascut cu probleme de sanatate, este un baiat extrem de bun si intelept. De-a lungul calatoriei pe care o face cu tatal lui atunci cand o cunoaste si pe Nabu, Karim are parte de o serie de expriente parca desprinse din povesti magice.

Acest roman spune povestea a trei generatii si ne prezinta impresionanta poveste de dragoste dintre Amir si Nabu. Salim este cel care reprezinta a treia generatie a familiei negustorului marocan, si acesta ne prezinta fata rareori vazuta a vietii pe care o duc oamenii din Maroc si nu numai.

Salim, prin culoarea pielii lui, mostenita de la tatal sau, copilul negru al lui Amir, ne impartaseste experienta sa, aceeasi cu a oamenilor care datorita culorii pielii sunt dezavantajati si urati, sunt desconsiderati. Multi lupta sa-si depaseasca conditia si sa ajunga in Europa prin orice mijloace, punandu-si viata in pericol, si putini sunt cei care reusesc.

Daca va plac povestile orientale, daca vreti sa cunoasteti si o alta fata a Marocului, va invit sa cititi povestea acestei familii, povestea acestei femei puternice.

Posted on

Diamante azul – Care Santos

Titlu in spaniola: Diamante azul

Autor:  Care Santos

Apariție: 27 Octombrie 2015

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Imi pare ca ¨Diamante azul¨este singura carte scris de Care Santos pe care am inteles-o cel mai putin. Finalul insa a salvat-o, sau mai degraba m-a salvat pe mine de la a considera lectura aproape de un dezastru, mai mult datorita sau din cauza perioadei in care am ales sa o citesc.

Povestea in sine este extrem de interesanta si pastreaza o serie de elemente cu care Care Santos deja ne-a obisnuit: intoarcerea in timp in 3 epoci diferite: jumatatea secolului XX, a secolului XIX si inceputul secolului XVIII. Insa spre deosebite de ¨Pofta pentru ciocolata¨ de exemplu, de aceasta data povestile alterneaza, secolul se schimba de la un capitol la altul si asta mi-a creat o intreaga nebunie in cap.

Familia in jurul careia se contureaza intreaga carte este Pujola, si din cate am aflat ar fi vorba chiar despre povestea familiei autoarei. Fascinant, nu? Teresa Pujola este chiar bunica lui Care.

Lectura nu este totusi prea usoara, aceasta carte necesita timp si multa atentie din punctul meu de vedere. Din ce am mai citit, unii compara stilul din aceasta carte cu cel din ¨Incaperi ferecate¨ dar mie mi se pare mult mai greoi acesta.

Cunoastem o serie de personaje extrem de interesante, incepand cu Teresa Pujola si Teresa Marques si continuand cu Silvestre Pujola, Florian Pujola si Margarita Gomis, aceasta din urma fiind cea mai nesuferita femeie despre care am citit vreodata. Este extrem de enervanta, si cred ca autoarea a facut o treaba excelenta cu ea, deoarece pare destul de greu sa creezi un astfel de personaj. Nu de putine ori mi-am dorit ca Florian sa fie mai dur cu ea, sa nu o lase asa de capul ei, cu ideile ei. Cred ca atat fetele cat si Teresa Marques ar fi avut un alt destin de-ar fi fost asa. Seria pesonajelor este completata de profesorul de muzica, de laptar si chiar de pisica cu numele Pisica.

Ceea ce condimenteaza intreaga carte sunt intrigile, atat de reale si pe care le putem intalni si noi in viata de zi cu zi, in istoria familiilor noastre.

Spre sfarsitul cartii toate intamplarile din fiecare perioada se leaga intre ele si poti avea o imagine de ansamblu a ceea ce s-a intamplat, intrucat atunci cand citesti doar bucatele din trecut iti e greu sa iti imaginezi ce s-a intamplat. Cred ca e un mod extrem de curios de a scrie un roman dar si greu.

Daca va fascineaza povestile de viata ale familiilor, va recomand aceasta carte si va invit sa descoperiti cine este acest diamant albastru al intregului roman.