Tag: psihologic

Posted on

Un sir infinit de testoase – John Green

Titlu in romana: Un sir infinit de testoase

Titlu in engleza: Turtles all the way down

Autor:  John Green

Apariție: 10 octombrie 2017

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Despre ¨Un sir infinit de testoase¨ am auzit numai cuvinte de lauda inca dinainte de traducerea ei in limba romana, ceea ce mi-a atras atentia si m-a facut sa imi doresc sa o am si eu in biblioteca. Este prima carte a lui John Green pe care am cumparat-o pentru a o avea in biblioteca desi m mai citit si alte romane ale autorului.

Ceea ce la o prima privire poate parea o simpla carte young adult, este mai mult de atat. Si puteti descoperi asta citind si voi romanul.

Aza si prietena ei, Daisy, incep sa investigheze disparitia milionarului Russell Pickett cu intentia de a obtine recompensa pusa in joc. Cele doua au nevoie de bani pentru a-si putea continua studiile. Aza nu-si doreste prea mult sa intre in aceasta incurcatura, dar prietena ei o convinge pana la urma. Iar primul pas este acela de a intra in contact cu unul din fii lui Russell, Davis, cu care Aza isi petrecea timpul in copilarie.

Lucrurile simle pentru ceilalti sunt extrem de grele pentru Aza. Ea sufera de tulburare obsesiv-compulsiva si pentru a face fata vietii de zi cu zi, merge la un psiholog, incercand astfel sa duca o viata normala. Din cate am inteles, personajul Azei este inspirat din insusi autorul cartii, ceea ce mie mi se pare foarte interesant si greu de pus in practica, mai cu seama pentru ca tulburarea obsesiv-compulsiva nu este o tema prea des intalnita in romane (indiferent daca vorbim de young adult sau nu). Este un subiect sensibil si unii oameni nu vor sa atinga astfel de teme, pentru motive pe care nu as vrea sa le dezvolt acum.

Felul in care a construit-o John Green pe Aza si cum a centrat totul in jurul ei este ceea ce m-a atras si mi-a placut cel mai mult la acest roman.

Din cadrul povestii mai fac parte: mama Azei, Davis si fratele lui si Daisy. Aceasta din urma este destul de diferita de Aza, e excentrica si indrazneata dar este o buna prietena pentru personajul nostru principal. In plus, este super fan al Star Wars si scrie fan fiction despre aceasta faimoasa serie.  Davis nu este un personaj profund dar este simpatic si matur.

Recomand romanul atat adolescentilor cat si adultilor pentru ca sper ca ne poate ajuta sa ii intelegem pe cei care sufera de anxietate si tulburare obsesiv compulsiva, chiar daca e vorba de colegii nostri sau de cineva din familie. Poate ca nu vom mai cataloga atat de usor ca ¨ciudat¨ sau ¨nebun¨ pe oricine nu e ca noi.

 

Posted on

Colectionarul – John Fowles

Titlu in romana: Colectionarul

Titlu in engleza: The collector

Autor:  John Fowles

Apariție: 1963

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Este foarte greu de scris o recenzie a acestei carti, intrucat este un roman de exceptie, care pe mine m-a lasat cu gura cascata atat din punct de vedere al modului in care este scris cat si din punct de vedere al ideii principale. Posibil sa nu placa tuturor, stiu ca sunt oameni care prefera sa citeasca un alt gen de carti, care sa le dea o altfel de stare decat cea pe care ne-o ofera John Fowles prin intermediul acestui roman, dar mie imi place ca din cand in cand sa am pe noptiera o carte care sa ma ravaseasca.

Cel putin acesta a fost efectul pe care „Colectionarul” l-a avut asupra mea. Spre rusinea mea nu am mai citit nici o carte a lui John Fowles pana acum, desi am mai auzit de el si in special de Magicianul, pe care sunt curioasa sa-l rasfoiesc si sper sa o fac cat de curand.

Revenind la al nostru colectionar, John Fowles nu putea alege un nume mai potrivit pentru povestea lui Frederick Clegg si a Mirandei Grey, cele doua persoanje in jurul carora se invarte intreaga actiune. Avem practic parte de doua parti, cate una pentru fiecare personaj, destul de diferite. Nu avem de a face neaparat cu situatii explicate din punctul amandurora de vedere, caci uneori Miranda rememoreaza momente din trecut in timpul pe care il petrece singura si inchisa.

Frederick e un tip solitar, introvertit, face parte din clasa sociala de mijloc, nu e nici foarte aratos, si colectioneaza fluturi, iar in contrast Miranda este frumoasa, studiaza artele si face parte dintr-o alta clasa sociala. El o cunoaste de multi ani, au fost si vecini, iar obsesia lui pentru ea a crescut odata cu trecerea anilor, stie aproape tot ce face si asta ii va usura punerea in aplicare a planului pe care il nutreste in secret.

Totodata da norocul peste Frederick si castiga un premiu in bani, matusa si verisoara care locuiesc cu el pleaca in Australia iar el renunta la jobul sau de la primarie pentru a-si indeplini un vis care se numeste Miranda.

Personajul Frederick te sperie dar te si fascineaza. E foarte ingenios creat, foarte credibil tot ceea ce face, inclusiv modul in care se comporta cu Miranda. Speranta lui este ca femeia sa cedeze in timp, si sa-si doreasca sa fie cu el. Obsesia lui pentru ea merge dincolo de dorinta fizica, tot ce simte este platonic. Incearca sa ii faca pe plac, dar rabdarea lui are limite si ajunge sa nu o mai creada nici atunci cand este bolnava cu adevarat si nu se preface.

Cel mai mult m-a socat finalul, nu ma asteptam la un astfel de deznodamant, speram sa fie altcumva. Imi place si acest paralelism pe care il face John Fowles intre o femeie si un barbat, intre cineva puternic si cineva slab si intre clase sociale, factori care maresc tensiunea pe care o simte cititorul pe masura ce trec paginile. In ciuda faptului ca Miranda nu e deloc intr-o situatie confortabila, continua sa fie puternica si sa incerce diverese modalitati de scapare. Mi-e greu sa-mi imaginez ce impact a avut „Colectionarul” atunci cand a aparut, mai ales ca pe mine m-a impresionat acum, la atata timp de la aparitie cand traim niste vremuri cand nimic nu ne mai mira.

Stiu ca romanul are si ecranizare chiar din 1965, pe care nu am vazut-o inca. Va las mai jos un trailer si va astept cu impresii atat despre film cat si despre carte.