Grădina de iarnă – Kristin Hannah

xe88

Titlu în engleză: Winter Garden

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 2 februarie 2010

Alte cărți ale autoarei: Privighetoarea (The Nightingale), Aleea cu licurici (Firefly lane #1), Dincolo de stele (Fly away; Firefly lane #2), Drum în noapte (Night road), Culorile vieții (True colors), Un nou început (The great alone) și altele.

Notă: 4/5

Kristin Hannah m-a cucerit ușor, ușor, prin cărțile sale, prima pe care am citit-o fiind Privigehtoarea, fiind și cea mai apreciată carte a autoarei pe Goodreads, cu un punctaj de 4.58/5 steluțe de la mai mult de 650.000 de ratinguri primite. Atunci când am cumpărat Grădina de iarnă, nu am citit nimic din sinopsis și m-am lăsat surprinsă de ce am găsit în paginile acestei cărți.

Aceasta este povestea lui Meredith și a Ninei, două surori, pe care le cunoaștem puțin atunci când sunt copii și mai târziu, la maturitate. În timp ce una a rămas acasă, se ocupă de afacerea cu livada de meri și de copii săi, cealaltă călătorește prin cele mai periculoase locuri din lume, făcând fotografii.

Atunci când tatăl lor se îmbolnăvește, cele două surori se reîntâlnesc iar pe patul de moarte, acesta le smulge o promisiune. Liantul ce a ținut mereu familia împreună și le-a oferit toată iubirea fiicelor sale, le roagă pe acestea sp-i promită că o vor asculta pe mama lor și vor avea grijă de ea în continuare.

Prin intermediul unei povești, suntem purtați în Leningradul anilor 1941 iar cititorii, împreună cu cele două femei, vor afla motivele care au dus la transformarea Anyei Whitson într-o stană de piatră atunci când se află în preajma fetelor.

Ca și în alte cărți unde acțiunea este împărțită între trecut și prezent, eu prefer poveștile din trecut, așa că aceasta a fost partea mea preferată. De altfel, este și partea care m-a făcut să o înțeleg pe bătrâna care iese în frig, iarna, în Alaska, și petrece ore întregi în grădina de iarnă, îmbrăcată necorespunzător.

Nina, mânată poate de jurnalistul din ea, este cea care insistă ca mama ei să le spună întreaga poveste. Meredith, în ciuda faptului că este la fel de prezentă în carte ca și sora ei mai mică, m-a atras mai puțin prin caracterul ei, reacțiile și deciziile pe care le ia.

Vă recomand Grădina de iarnă îndeosebi pentru povestea din timpul războiului, pentru finalul total surprinzător dar și pentru evoluția personajelor feminine din prezent.

Când înflorește liliacul (#1 Liliac girls) – Martha Hall Kelly

Titlu în engleză: Liliac girls

Autor: Martha Hall Kelly

Apariție: 5 aprilie 2016

Alte cărți din serie: Trandafirii pierduți (Lost roses)

Notă: 5/5

Deși văzusem de multe ori această carte îndeosebi pe grupurile de cititori de pe Facebook, m-am lăsat păcălită de titlu și nu i-am dat atenție crezând că este vorba despre o carte romantică. Dar, am dat peste o altă carte a autoarei, care mi-a atras atenția și care se numește Trandafirii pierduți. Am descoperit că aceasta este parte dintr-o serie care începe chiar cu romanul Când înflorește liliacul așa că, am vrut să respect ordinea și am ales să citesc întâi prima parte.

Acțiunea începe în septembrie 1939, odată cu începerea celui De-al Doilea Război Mondial dar, nu se centrează doar pe un grup de personaje ci, avem ocazia să urmărim și să cunoaștem poveștile a trei femei din trei locuri diferite.

Întâi, o avem pe Caroline Ferriday care locuiește în Statele Unite ale Americii și lucrează la ambasada franceză chiar dacă ea este actriță. La una dintre petrecerile la care participă, are ocazia să întâlnească un francez care-i va schimba viața pentru totdeauna.

Apoi, o avem pe Kasia Kuzmerick care locuiește în Polonia și decide să facă parte din rezistență. Tatăl ei, care lucrează la poștă, este arestat și eliberat ulterior dar, tânăra Kasia, împreună cu mama și cu sora ei, Suzanna, sunt duse la un câmp de muncă din Ravensbrück.

În cele din urmă, o cunoaștem pe Herta Oberheuse, care locuiește în Dusseldorf, Germania. Este una din rarele femei care au terminat medicina și, își dorește să devină chirurg dar, din păcate, regimul nazist pe care îl apreciază și-l respectă, nu-i permite să ocupe o astfel de poziție. În schimb, ajunge să fie dermatolog, iar din pricina greutăților financiare, ajunge să accepte o poziție la Ravensbrück.

Când înflorește liliacul este povestea celor trei femei, din trei locuri atât de diferite, cu poziții extrem de deosebite, povestite de ele însele. Această opțiune a autoarei, ne permite să cunoaștem și să înțelegem mai bine trăirile fiecăreia.

Părțile care m-au atras cel mai mult din carte sunt cele unde se vorbește despre Ravensbrück și, mai ales după ce am aflat că această carte este inspirată din povești reale, ale femeilor care au suferit tratamente comparabile cu cele pe care le făcea Menghele într-un alt lagăr nazist.

Nu pot să afirm că vreuna dintre cele trei personaje despre care v-am spus mai sus este preferata mea. Am învățat să le accept poziția și, într-o măsură mai mică sau mai mare, să le înțeleg.

Este o carte pe care o recomand fără doar și poate iubitorilor de ficțiune istorică și nu numai.

Ultimii martori – Svetlana Aleksievici

Titlu în română: Ultimii martori

Titlu în rusă: Последние свидетели: соло для детского голоса

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1985

Notă: 5/5

Încăperi ferecate

Svetlana Aleksievici ne-a obișnuit cu opere covârșitoare, cu povești ale oamenilor ce au făcut parte, direct sau indirect, din atrocitățile pe care populația le-a pătimit, din dorința unor monștri de a controla lumea. Ultimii martori spune, de această dată, povestea unor copii a căror copilărie a fost trăită în timp de război, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

La fel ca și în alte cărți, protagoniștii sunt din Belarus, o țară care, din punctul meu de vedere, a fosdt lăsată mereu în umbră și despre care s-au ascuns lucruri. Și spun asta mergând de la cele două Războaie Mondiale, până la dezastrul de la Cernobâl.

Din păcate, lucrurile pe care le-au văzut și le-au trăit acești copii, nu au rămas în trecut, nu au rămas doar în copilăria lor, ci i-a urmărit toată viața și le-a marcat existența. Și este important ca noi, cei care trăim aceste vremuri pașnice și pline de confort, să cunoaștem cât de mult putem detaliile nenorocirilor acestora, petnru a încerca să evităm repetarea lor. Și de asemenea, să încercăm să înțelegem, pe cât posibil, ceea ce au trăit acești copii, deși aș putea afirma că acest lucru este imposibil.

Recomand această carte și toate celelalte cărți scrise de Svetlana Aleksievici tuturor: de la adolescenți la bunici. Cred că avem cu toții ce învăța! Nu vă feriți de astfel de lecturi chiar dacă sunt extrem de triste și vă vor întrista sufletul, poate. Dar nu trebuie să ignorăm trecutul și să ne prefacem că nimic din toate astea nu s-au întâmplat!

O cale ingusta spre nordul indepartat – Richard Flanagan

Titlu in romana: O cale ingusta spre nordul indepartat

Titlu in engleza: The Narrow Road to the Deep North

Autor: Richard Flanagan

Apariție: 23 septembrie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

¨O cale ingusta spre nordul indepartat¨ ne aduce in prim plan viata unor barbati, prizioneri ai japonezilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si obligati sa construiasca o cale ferata care sa mearga din Bangkok, prin Birmania pana in India. Daca va imaginati ca situatiile in care sunt pusi oamenii in timpul razboiului sunt grele, mai cu seama pentru cei care participa in mod direct la lupte, romanul lui Richard Flanagan depaseste orice putere de imaginatie. Din punct de vedere al conditiilor traite de soldati si de prizionieri cred ca aceasta carte este cea mai dura pe care am citit-o pana acum, si cea care trateaza cu mari detalii acest subiect.

Dorrigo Evans este cel prin ochii caruia vedem mai toata actiunea acestui roman. Este medic de profesie dar este indragostit de cuvinte, de literatura. Are iubita, dar se indragosteste nebuneste de Amy, o femeie cu o floare rosie in par, pentru ca mai apoi sa descopere ca ea este casatorita cu unchiul lui, mai in varsta. Razboiul ii desparte, cu promisiunea sa se revada, dar cine stie daca vor reusi.

Barbatul ajunge sa profeseze ca medic intr-un camp de prizionieri, unde incearca sa le imbunatateasca viata oamenilor, nu doar salvandu-i de la moarte sau facandu-le moartea mai usoara atunci cand nu mai au nici o sansa, dar si negociind cu japonezii pentru conditii mai bune, pentru mancare, pentru o sansa de supravietuire in plus.

Dincolo de a fi o carte despre atrocitatile din razboi, ¨O cale ingusta spre nordul indepartat¨ ne prezinta si schimbarile prin care trec oamenii atunci cand sunt in mijlocul unui razboi, transformarile pe care bolile, foamea si lipsa conditiilor minime de igiena le genereaza in fiecare dintre ei.

Cartea nu se centreaza insa numai pe perioada razboiului, ci merge si dincolo de ea, atunci cand il regasim pe Dorrigo faimos, considerat erou de razboi, admirat de o gramada de oameni, dar cu un sentiment permanent de nemultumire.

Toate lucrurile traite in timpul perioadei petrecute in campul japonezilor isi lasa adanc amprenta in sufletul supravietuitorilor si, indiferent ca reusesc sa se adapteze lumii noi pe care o regasesc, indiferent ca isi gasesc jumatatea, se casatoresc si au copii, raman marcati pentru totdeauna.

¨O cale ingusta spre nordul indepartat¨ este o carte despre dragoste, durere, razboi, lupta, prietenie, tradare, amintiri si istorie. Este o carte care reflecta bucati de realitate, o carte greu de citit, cu scene incredibile, dar o carte care merita cu siguranta sa faca parte din biblioteca voastra.

Soldatii de zinc – Svetlana Aleksievici

Titlu in romana: Soldatii de zinc

Titlu in engleza: Boys in zinc

Autor:  Svetlana Aleksievici

Apariție:  1989

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Asa cum ne-a obisnuit, Svetlana Aleksievici, originara din Belarus, culege marturii ale celor care au stat in primul rand in fata unor evenimente istorice despre care, eu una, stiu foarte putin sau nimic. Asa a fost cazul cartii “Dezastrul de la Cernobil” in care am facut cunostinta pentru prima data cu aceasta scriitoare. Am spus apoi ca nu ma voi opri doar la ea, asa ca astazi va povestesc despre “Soldatii de zinc”, pe care eu am primit-o de la cei de la Libris. Aceasta este o carte din literatura contemporana care trateaza un eveniment istoric relativ recent.

Aceasta carte are un format micut si pare usor de citit dar, odata ce incepi sa citesti si incepi sa descoperi marturiile mamelor ramase fara copii, ale femeilor ce au fost de fata la chinurile prin care au trecut oamenii si ale soldatilor care au supravietuit, iti dai seama ca lectura ta nu va fi una usoara.

Va recomand totusi sa nu o lasati din mana orice impresie v-ar face, in sensul ca, oricat de sensibili ati fi, de va uitati in jurul vostru, istoria se repeta.

In 1979, Rusia a invadat Afganistanul. Pana acum, un lucru pe care nu-l stiam, asa cum ju stiam nici ca avioanele in care se aduceau sicriele celor cazuti la datoria pentru patrie se numeau lalelele negre. Iar sicriele erau sigilate cu zinc, asa cum sugereaza si titlul cartii, iar familia nu mai avea ocazia sa-si vada copilul, fratele, cumnatul, tatal sau sotul pentru ultima data. Nu se stia macar daca inauntru era vreun trup.

In cei 9 ani cat a durat razboiul 1 milion de oameni au participat la el, motivati de diverse cauze: fortati de imprejurari sau pur si simplu din datoria fata de patrie, datorie indusa de propaganda facuta, pentru ca mai apoi sa se spuna despre ei ca sunt criminali.

Supravietuitorii nu s-au mai putut integra in societate, gasind-o schimbata la intoarcerea de la razboi, iar multi au ajuns chiar sa se sinucida.  Asta este ceea ce genereaza razboaiele, din dorinta unor oameni de a castiga putere, prin manipularea populatiei, pacalita si dusa acolo cu gandul ca ii ajuta pe cei din Afganistan.

Ultima parte a cartii este cea care mi-a fost cireasa de pe tort, atunci cand am aflat ca dupa publicarea cartii, “un grup de mame de soldati internationalisti cazuti  in Afganistan a dat-o in judecata pe scriitoarea Svetlana Aleksievici, autoarea cartii “Soldatii de zinc”. Multe dintre acestea sunt persoane ale caror marturii le-am citit cu cateva paini in urma. Nu mica mi-a fost mirarea si nu am putut sa inteleg de ce s-a  creat acea campanie imotriva ei, de ce oamenii s-au razgandit si si-a tradat mortii si totodata s-au tradat pe ei.

In lume au mai fost procese de acest fel, despre care nu stiam nimic si am aflat tot din carte. Va las insa pe voi sa descoperiti despre cine este vorba.

In cadrul procesului Svetlanei Aleksievici s-au auzit numeroase voci in sala care afirmau ca ” i-au platit bani grei, dolari. Si ea ne improasca pe toti cu noroi. Pe noi si pe copii nostri”, ca de altfel si ca “URSS a reprezentat o mare putere si pentru multi a fost ca un spin in coasta. Nu trebuie sa povestesc eu acum unde si cine a planuit destramarea tarii noastre, inclusiv prin intermediul unor tradatori bine platiti de Occident.”

Ca sa inchei, o sa va mai spun ca autoarea “a parasit sala tribunalului inainte de sfarsitul procesului, dupa ce instanta i-a refuzat din nou cererea unei expertize literare”. De ce? Doar cei care au fost in spatele acestui proces si mai ales ce care l-au judecat stiu. Noi putem doar sa sustinem ducerea mai departe a marturiilor despre infernul creat si sa luptam impotriva celor care vor sa ascunda mizeria sub pres. Va recomand aceasta carte, o consider o lectura obligatorie care va aduce un aport de cunostinte despre istorie.

Le multumesc celor de la Libris pentru carte.